10,581 matches
-
de ușor. Dar nu fusese dintotdeauna așa? Ia amintește-ți puțin prologul... Și amintește-ți acele trei mișcări ce o catapultaseră pe Carol spre orgasm, spre cea mai scurtă dintre scurtele morți. Carol nu prea avea de ales, așa că își desfăcu picioarele, fie și numai pentru senzația de confort. Imediat simți cum, în ciuda presiunii abdomenului lui Dan, chestia se desprinde din lăcașul ei și se întărește, de data aceasta perceptibil. Bine măcar că sentimentul acesta de teamă - plin de semnificație - fu eclipsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Nu se scula pur și simplu, creșterea asta subită nu avea în ea nimic mecanic, nimic artificial. Mai degrabă eclozase, ca o floare care se deschide într-un documentar filmat cu încetinitorul; toate părțile creșteau deodată, în deplină armonie. Se desfăcuse și se lungea la soare. Se sculase în toată splendoarea-i delicată, iar pielea care îl acoperea se întinsese, devenind catifelată. La vederea capului pulsând, cu o picătură de lichid seminal în ochiul întredeschis din vârf, Carol simți cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dar afrodisiacele ar fi putut modifica ecuația... Pe măsură ce se îmbăta mai tare, senzația de vină dulce, lipsită de țintă îl făcea pe Dan trist și sentimental. Sub efectul alcoolului, îmbibase umărul lui Carol cu lacrimi de recunoștință și autocompătimire. Ea desfăcu o sticlă albastră de bere groasă, dulceagă, produsă de un mic ordin religios din Wallonia. Bărbatul o bău pe nerăsuflate. Afrodisiacul îl ținea țeapăn. El însuși a rămas surprins, prin aburii beției, simțind că scula pricăjită i se scoală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe norocosul de Dan să simtă puterea acestei operațiuni a lui Carol, care părea că a acumulat toată forța participanților la meciurile de lupte libere pe care le privise impasibilă la Lumea sportului. Era rândul lui Carol să fie îndemânatică; desfăcu șireturile de la bocancii lui Dan, îi scoase blugii largi și boxerii cât ai zice pește. Nu că Dan ar fi putut articula ceva în momentele acelea. Ochii îi jucau feste, se uita oare la Carol sau la mama lui? Zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În mod clar, era o victimă a împrejurărilor, dar poate că... he, he, ar fi trebuit să exerseze mai mult... tăierea împrejur. Probabil că toți ar trebui să fim atenți la asta, nu crezi? Mâna i se întinse pentru a desface nasturii, pentru a da la o parte acoperământul de flanelă și bumbac. *** Cred că Dave 2 s-a descurcat foarte bine la răcoare. A organizat chiar și un grup al Alcoolicilor Anonimi cu ceilalți prizonieri de la Rule 43. Mie mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aș putea să mă mișc - nici dacă aș vrea. Profesorul se mișca prin compartiment cu o eficiență de temut. Pe când trecea prin fața mea, deschizătura șlițului îmi defilă prin fața ochilor. Era un singur șliț sau erau două? Se așeză și își desfăcu șireturile de la pantofi. Mă privea aproape întrebător - mi s-a părut, în momentul acela, că un al doilea inginer de sunet preluase studioul, pentru că vocea lui avea un alt accent și un timbru diferit, ca și cum o nouă casetă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fiecare sarcină pierdută, mi se părea că sunt provocat să creez o nouă viață. Își scoase vesta ca o femeie, încrucișându-și brațele deasupra pieptului și apucând marginea de jos. Și când și-a scos și chiloții, apoi și-a desfăcut jartierele și și-a dat șosetele jos, văzându-l în fața mea, gol ca în ziua în care se născuse, am simțit o compasiune profundă pentru profesor, pentru Carol. Adevărul este că nu avea nimic din drăgălășenia aceea comună pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sedentar între două vârste. Țâțe ca două farfurii albe - ca plăcintele de pe masa din bucătărie - terminate cu sfârcuri ce păreau a se scufunda în piele dacă le apăsai. Coapse și gambe strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân. Se revărsa din deschizătura vaginului ca grâul dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lăsă capul cu păr de culoarea ghimbirului pe învelitoarea de protecție. — A, cred că ar fi mai bine să îți dai jos pantalonii, ce zici? Margoulies tocmai scotea din cutie o pereche de mănuși chirurgicale de culoarea pielii. Bull își desfăcuse cureaua elastică și își lăsase mai jos de genunchi pantalonii călcați la dungă, după care îi scosese de tot. Pentru aceasta, a fost nevoie să se ghemuiască și să-și expună fesierii, luând întâmplător tocmai poziția pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
altfel incoerent, al lui Bull, pentru că era prea ocupat să studieze chestia. Lansase întrebarea doar din reflex, ca pe o uzanță medicală. Margoulies își folosise buricele degetelor pentru a depărta delicat labiile exterioare ale vaginului. Și cele de la interior se desfăcuseră puțin. Mucoasa era de un roz sidefiu și umed, iar clitorisul se ițea obraznic de sub pielea de la capătul orificiului. Margoulies se apropie și aprinse mica lanternă de care se folosea la consultații. Își sprijini umărul de coapsa lui Bull pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sportive. Sub fereastra îngustă se afla o bibliotecă micuță, ticsită cu numere vechi din Wisden și reviste de sport. Alan îi spuse: — Ai face bine să-ți dai jos hainele, John. Dumnezeule! Cât de mult îi plăcea asta! Bull își desfăcu cureaua și își lăsă pantalonii să alunece peste șoldurile rotunjite. Își scoase picioarele din papucii de casă, apoi se extrase din pantaloni, mutându-și greutatea de pe un picior pe celălalt, până ajunse să stea în chiloți în fața lui Alan, clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se așeză cu spatele la oglinda înaltă, la fel cum făcuse și Bull chiar la începutul acelei zile ciudate. Se poate ca atingerea lui Alan să fi fost ușoară și profesională, numai că Bull simți că durase un pic prea mult. Alan desfăcu acele de siguranță care susțineau bandajul și începu să-l desfășoare. Cu fiecare răsucire mai dispărea un strat. Scoțând pansamentul lui Bull, Alan avu sentimentul că, în sfârșit, face un lucru cu adevărat sexy, ceva concret. Nu se mai simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de locuri din Sydney, iar Alan auzise că ar fi implicat în traficul de droguri. Totul părea atât de departe de Hendon. Numai că, în seara aceea, până și East Finchley părea departe de Hendon. Ultima fâșie de bandaj fusese desfăcută și chestia era acolo, chiar mai drăguță decât și-o amintea Alan. De-a dreptul perfectă. Avea simetria unei mandale, numai că era vie, însuflețită, reacționa în mai multe feluri deodată. Alan îi ținu lui Bull piciorul nemișcat și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ele, ciocanele uriașe pentru frăgezit carnea de rață izbeau: „poc“. Bull studie toaleta ciobită, semnul cu „Apă nepotabilă“ de deasupra chiuvetei ce stătea să cadă, urmele de cocleală, șnurul de la toaletă, făcut din fire de nailon odinioară împletite, care se desfăcuseră și acum atârnau în dezordine și, în cele din urmă, rugina care izbucnea în pete roșii pe zonele de metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe balamalele de la ușa care nu se închidea. Piciorul lui Bull se înstrăina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu peroxid, Alan își dăduse seama nu numai că nu-și amintea numele ei, dar habar n-avea cum arăta la față, într-atât de plină îi era mintea cu imaginea lui Bull, încă din clipa în care fata îi desfăcuse șlițul și trecuse la treabă. 5 Apoteoza Cu câteva ore în urmă, Bull savurase o cană de ceai în compania Ramonei, prostituata transsexuală. Povestea pe care i-o spusese nu era una obișnuită, iar Bull nu mai auzise așa ceva. — Tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
când credea că nu mai are scăpare, lupul s-a întâlnit pe o cărare cu Dongguo, un învățăcel tare inimos. Cu lacrimi în ochi, l-a implorat să-l salveze. Înduioșat de rugămințile fiarei, acum vrednică de milă, învățăcelul a desfăcut traista pe care o avea în spinare și i-a spus să se ascundă întrînsa. Când Zhao Jianzi și soldații lui l-au întrebat pe Dongguo dacă n-a văzut un lup rănit trecând pe-acolo, el le-a spus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sau președinte de scară... Omul, o brută de mahala, scund și vânos, se spală pe mâini... Lungana șatenă își dă ciorapii jos, își dă halatul soios la o parte și se așază cu fundul pe masă... Scundacul de Ghencea își desface cureaua, își deschide fermoarul și se apucă s-o posede pe îmbrăcatelea, din picioare... Lungana încearcă să se mobilizeze pasional cât de cât... Sună telefonul... Scundacul răspunde, să trăiți, dă lămuriri, lungana trece la cârmă... Dincolo de magaziner, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
apoi se retrage ca și când nu ar fi fost scornită vreodată, totul redevine tundră și nemișcat ca la facerea lumii, numai că acum nu mai e nevoie de nici un cuvânt, e de ajuns să existe o mână, un braț, să se desfacă o palmă, iar degetul mare și cel arătător să-l înșface pe general, să-l rotească de jur împrejur, să-l obișnuiască cu lumina difuză, cu împrejurimile, cu el însuși, să-l facă să înțeleagă rostul lui în acel loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ori printre hainele puse la naftalină, îi auzea pașii la întoarcere, o simțea foșnind, ghicea după sunete unde era ascuns pachetul lucitor, o aștepta să termine și să încuie, să se îndepărteze, apoi ieșea din cotlonul lui și căuta tăcut, desfăcea fundele și hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trei dințișori de lapte, umbla de-a bușilea sus, în apartamentul 40, eu mi-am petrecut unsprezece zile jos, în boxa care era și nu mai era a familiei Florian, fiindcă mama, după divorț, își reluase numele de fată. Am desfăcut singur pachet cu pachet, am cercetat dosar cu dosar, plic cu plic, hârtie cu hârtie. Erau puse acolo, de-a valma, scrisori și cărți poștale, proiecte inginerești, fotografii, brevete de invenție, articole decupate din ziare, diplome școlare, referate tehnice, facturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
visurile mele, la fel de imaterial ca și poetul damnat care, cu o săptămînă În urmă, bătuse la ușa lui Sarah Bernhardt. Eram distrus. Otravă de șobolani, sau o iubire trădată. Toate lucrurile pe care le crezusem bine lipite și sigure se desfăcuseră din Încheieturi, și totuși, În mod ciudat, mă simțeam În egală măsură renăscut. Eram gata, cum se spune, să dau pagina. Acum, că Pembroke Books era la un pas de a deveni istorie, iar proprietarul ei era un criminal ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
costume, identice. Și le spăla singur În chiuvetă și le usca pe scara de incendiu sau pe calorifer, Însă de călcat nu le călca niciodată. Și Își punea mereu cravată, pe care nu și-o lega prea strîns. Nu o desfăcea niciodată - și-o trecea doar peste cap și o lăsa să-i atîrne de gît, ca un ștreang. Întotdeauna arăta de ziceai că tocmai se Întoarce de la o beție și, dacă ar fi să-i descriu Înfățișarea printr-un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
le avea nu funcționau. CÎnd le atingea, nu scoteau nici un zgomot, ci doar un clanc gol, fără pic de muzicalitate. După ce a ciocănit de zor la vreo trei sau patru asemenea clancuri, s-a așezat la Camel și l-a desfăcut În bucăți. S-a jucat și a vorbit cu el ore Întregi și, Într-un final, a făcut să funcționeze toate clapele. După aceea, a petrecut vreo două ore cu el În poală În fotoliu, Încropind melodii cu două degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să discute despre cu totul alte lucruri, cum ar fi faptul că mama lui Alvin Își fracturase femurul sau despre Red Sox. M-am Întors sus, În cameră. Parcă era deja plecat de ani de zile. N-am putut să desfac capacul de pe Skippy. Pe masă era franzelă neîncepută Sunshine, așa că am ronțăind prin plastic și am mîncat o parte din ea. Am stat toată noaptea În fotoliul cel mare. Pentru a nu mă mai gîndi la Jerry, am plecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la orizont. Am fost surprins că se demolase chiar atît de mult ; nu așa era planul. Din aleea de sub fereastra mea, pînă unde se unea cu cerul, se Întindea o preerie stîncoasă. Aceasta era alcătuită din clădiri demolate, ce fuseseră desfăcute În ferestre, uși, scări, scînduri, cărămizi, clanțe, care la rîndul lor fuseseră făcute fărîmițe, În bucăți atît de mici că nici măcar nu mai aveau nume, și toate acestea fuseseră Împrăștiate și măcinate mărunt și călcate În picioare pînă cînd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]