7,054 matches
-
prietenos, de femeie bine educată, dar distantă și, În sfârșit, oribilul „pa”, rar folosit de ea, urmat de un „pe mâine” neutru. Ca Între doi tovarăși de navetă. Ah! Era să uit, zise ea. (Un fel de scuză pentru o despărțire neobișnuită.) Mi s-a promis un viol colectiv, continuă ea cu simplitatea cu care anunți schimbarea adresei sau a numărului de telefon. Când? Întrebă el sufocat de uimire și indignare. Căci nu găsi În glasul ei nici urmă de oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
l-a Înțeles decât profesoara de rusă. Cântecul se chema Vorkuta maia și părea un cântec trist de dragoste, după cât de des Își ștergea lacrimile tovarășa Mateievschi. De fapt, chiar era trist acel cântec care povestea foarte simplu povestea unei despărțiri. Doctorul Rancea Învățase rusește din pasiune pentru Cehov. Într-o excursie la Moscova, care avea În program și un spectacol la Balșoi Teatrî, a apucat să vadă Arbatul, În vreme ce mulți turiști din grupul lui erau ocupați cu micul comerț, avantajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea ar fi fost scurtă, fără excese protocolare inutile. Petru socoti totuși că se putea și altfel. Simțea că se afla În fața unor persoane cu care ar fi avut ceva de Împărțit. Fie și o tăcere calmă sau o scurtă privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ironie În glasul Iolandei, ci doar o abia mascată amărăciune. Te așteaptă cu câteva picături de whisky. Eu zic să te grăbești, să nu-i pui răbdarea la Încercare. Sărut-o pe Maria din partea mea. Își strânseră mâinile de despărțire. Flavius-Tiberius Își luă antena și o urmă pe Eleonora. Erau pe scară când Petru Își aminti de mesajul lui Brândușă: Noul proprietar al tablourilor intenționează să introducă televiziunea prin cablu. Dacă vă interesează, Îl puteți căuta. Pe mine nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Federala Cehă și Slovacă. 7. Diplomatul Ciubotaru Ioan considera că cea mai rodnică parte a activității sale este misiunea de ambasador al României la Praga, la început, timp de trei ani, în Republica Federala Cehă și Slovacă, și, apoi, după despărțirea federației, în Republica Cehă, în perioada ianuarie 1993 decembrie 1996. In noile condiții istorice create de victoria revoluțiilor în cele două țări, sarcini deosebite, unele cu totul noi, au stat în fața Ambasadei României la Praga. În primul rând, se punea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
pe baze democratice, în mod deosebit în ce privește edificarea statului de drept, crearea economiei de piață, procesul de privatizare și informarea autorităților române asupra acestei experiențe. S-a urmărit, de asemenea, cu cea mai mare atenție evoluția procesului în curs privind despărțirea federației cehoslovace. Ambasada română a informat corect autoritățile de la București, așa încât acestea nu au fost surprinse de evoluția evenimentelor. S-a declarat clar că România va respecta deciziile celor două popoare ceh și slovac și va transfera la cele două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
tuturor șefilor misiunilor diplomatice, printre care s-a numărat și Agop Bezerian, cu ocazia zilei naționale a Irakului. La cererea sa, a fost pensionat în data de 1 aprilie 1983, imediat după împlinirea vârstei de 60 de ani. În ziua despărțirii, colegii au oferit o cupă de șampanie. Au fost rostite scurte cuvântări de apreciere, manifestarea fiind onorată de prezența ministrului afacerilor externe, Ștefan Andrei. Ca diplomat român, a reprezentat interesele țării sale peste hotare timp de peste 35 de ani, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua în sus, Iordana, nu știu cum". Era vremea ceaiurilor de liceeni, vremea reuniunilor de liceeni, superb-îndrăgostiți, necondiționat-îndrăgostiți. Ochii lărgiți de mirajul vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu unii de alții, c-o să ne scriem mereu. Poze: ne pozam unii pe alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
este, face un salt acrobatic, motivat de-o muscă. O prinde din zbor și-o înghite. Preferi insecte acuma? Latră la perechea de turturele, doar așa, ca să mă contrazică, afurisitul: ,,'Ștele tău de muiere!" Nu există nimic mai istovitor decît despărțirea și m-am tot despărțit. Am exercițiul despărțirilor de mică. Nu vreau să par mai complexată decît sînt, dar spaimele mele existențiale de acolo se trag, de la despărțiri. De tata, de mama, de Iordan, de Brăduț... Poate de-asta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
muscă. O prinde din zbor și-o înghite. Preferi insecte acuma? Latră la perechea de turturele, doar așa, ca să mă contrazică, afurisitul: ,,'Ștele tău de muiere!" Nu există nimic mai istovitor decît despărțirea și m-am tot despărțit. Am exercițiul despărțirilor de mică. Nu vreau să par mai complexată decît sînt, dar spaimele mele existențiale de acolo se trag, de la despărțiri. De tata, de mama, de Iordan, de Brăduț... Poate de-asta mi-ar fi plăcut să trăiesc într-un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
contrazică, afurisitul: ,,'Ștele tău de muiere!" Nu există nimic mai istovitor decît despărțirea și m-am tot despărțit. Am exercițiul despărțirilor de mică. Nu vreau să par mai complexată decît sînt, dar spaimele mele existențiale de acolo se trag, de la despărțiri. De tata, de mama, de Iordan, de Brăduț... Poate de-asta mi-ar fi plăcut să trăiesc într-un sat anistoric. Poate de-asta știu pe de rost sfîrșitul basmului eminescian, Făt-Frumos din lacrimă ("iar dac'ar fi adevărat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un șarpe, c-o frunză retezată-n dinți". Atunciacuatunciacu... La București n-am mai ajuns. "Ah, ce întîmplare și viața noastră". Mă aștepta o altă despărțire. De tante Liselle. Am înțeles că-și ceruse repatrierea. Era franțuzoaică. Auzeam ce-și spuneau cînd ridica Iordan vocea. Altfel, mă țineau departe de "istoria contemporană", iar mie nu mi-a plăcut să întorc pe dos "împletitura", să caut defectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
oportunism, copii". Era o zînă bună tante Liselle. Copilăria are gustul biscuiților cu unt și al covrigeilor cu vanilie, făcuți de ea. Multă vreme am folosit apă de colonie "Turist". Îmi amintea de parfumul ei: "Arpège". Dacă n-ar fi despărțiri, n-ar fi nici regăsiri", mi-a șoptit, consolator, la plecare. N-am revăzut-o. A rămas înghițită de Franța, o Franță care avea să mi-l ia și pe Brăduț. A plecat vacanța cu trenul de Franța. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi-e din ce în ce mai greu să-mi depășesc cotidian spaima, cum ne învață R. W. Emerson. Chiar într-o seară ca asta, în urmă cu... (cîți, Cristoase, cîți ani sînt din '65 pînă...?) a murit tata. Mama a suportat greu toate despărțirile de Victor al ei. Peste ultima n-a mai trecut. S-a dus, la nici șase luni, să i se întindă alături. N-am renunțat la doliu ani de-a rîndul. Mă doare moartea lor. Mai mult a tatei (clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cîntă la patru mîini. Nu ești făcută pentru dragoste și gata". Cînd o să mă trec și eu, mi-a cerut bunica Leonora, încearcă să păstrezi casa și livada". N-am ascultat-o. Iordan îmi spusese să-mi iau mașină: Fără despărțiri în gări, fără strîngeri de mînă și alte de-astea. N-am vreme". Aveam nevoie de-o mașină să ajung la el. Mergeam la volan toată noaptea (stelele spărgeau parbrizul ca niște alice), să ajung la Sibiu, unde concerta, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sentimentelor", se aude vocea de-a doua) și după ce s-a însurat cu "Veronica Micle". Au trecut 25 de ani de la cutremur, sîntem, iată, în al 26-lea an de la cutremurul din '77, dar nici un cataclism n-a echivalat cu despărțirea noastră de după Vara Mare. "Anii iubirii" i-am plătit cu un preț infinit în suferință. Încă mai plătesc, de vreme ce încă rememorez scene de dragoste de finiș de secol. Ce faci, Iordanco? mă strigă Tano, de-afară. Stai cu botul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
născut. M-am trezit într-un lan de porumb, cu un cucui pe frunte. După ce i-am povestit accidentul (și visul: "Poți să-mi zici mamă, Iordan. Am visat că te-am născut din nou"), obișnuia să-mi spună, la despărțire: Vezi, ai grijă să nu mori. Am apucat nouăzeciul; el nu. Tata nu, nicicum, dar Iordan l-ar fi putut apuca. În '90 ar fi avut optzeci și unu de anu. Aniversările și le comenta ironic: "Ei, 58 nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atins genunchii când ascultam poveștile creaturilor fabuloase. Desigur, răceala ei a fost pe măsură și, din acel moment, întâlnirile noastre au devenit insuportabile și chinuitoare. Totuși, într-una din zile ne-am apropiat mai mult, ne-am ținut mâinile la despărțire, era deja întuneric, prietena noastră comună plecase deja. Eram relativ relaxați. Ne luăm la revedere, îi rețin mâna, dar nu știu ce să fac cu ea. Nici ea nu știe. Ezită... În fine, își scutură coada de cal și-mi spune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de hămăitul ogarilor și țipătul cornului de vânătoare. Pe măsură ce ne apropiam de destinație, legătura dintre noi devenea tot mai puternică, trupurile noastre erau în contact permanent zi și noapte. Unde vag perceptibile, dintr-o substanță necunoscută, irizau aerul în jurul nostru. Despărțirea a fost dureroasă, ne-am îmbrățișat de câteva ori îndelung. Din nou ochii ei ca ațele s-au încrețit la margini și s-au ivit bobițele de mărgăritar. Fără să mă uit înapoi, am părăsit Codrii Albaștri și am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vise se întoarce brusc cu fața spre ea. O privește intens cu ochii mici și magici. Expresia lui nedefinită îi amintește un chip cunoscut sau pe care l-a mai văzut undeva. S-a trezit anevoios, ca după o grea despărțire, s-a trezit cu imaginea acestui om în minte, ce a mai stăruit o vreme. Peste câteva zile, a dat peste articolul tăiat de ea din ziar despre Ouro Prieto. A remarcat poza lui Jorges, care o privea intens din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai puțin de un an, puii lor vor fi inițiați în arta zborului, dar mai ales a hoției! Ultima zi pe barcă. Farewell party. Cea mai frumoasă lună din lume În ultima seară, echipajul a pregătit un mic party de despărțire. Pasagerii, amestecați cu echipajul, au ocupat puntea principală după cină, unde s-au făcut poze, s-au schimbat impresii, adrese și, mai ales, partenerii de dans. Umerii ei s-au întâlnit pentru prima oară cu cei ai lui Santiago într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
departe, la duelul ciocurilor galbene ce exersau an de an ritualul căsătoriei. La fel și trupurile lor, ca niște săbii rănite, se înfruntau într-o parte și alta, în ritmul muzicii, dar nu în sensul unirii, ci în cel al despărțirii. În timp ce dansa lipită de el, la adăpostul umerilor lui generoși, avea sentimentul că era acolo dintotdeauna, că-și descoperise cuibul ei din eternitate. Apoi s-a gândit imediat la somnul albatroșilor în zbor și ar fi vrut și ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în care și-au adunat lacrimile și se leagănă fulgurate, foșnindu-și trupurile de dantelă. Față în față cu sentimentele mele, mă simt tot mai împăcată. M-am îmbrățișat cu fiecare în parte și-am anunțat ceremonios marea clipă a despărțirii. Cele mai alese dintre ele au făcut o reverență sinceră. Cele neclare și amestecate mi-au făcut un semn discret din mână. Și aici drumul meu se termină... M-am întors acasă și i-am invitat pe toți prietenii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată în tine Păstrează-mă, Altminteri, nu mă voi putea întoarce în cer. Vărui casa cu așteptare, obloji geamurile cu obloanele grele ale despărțirii și tăie ultimele trei găini (și un cocoș), pe care le oferi, gătite, săracilor de la Cimitirul "Sfântul Constantin". Stropi cu agheasmă uitarea ce avea să stăpânească în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Dezlegă pe Rex, făcându-i vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l întâlni după 31 de ani de când fugise fraudulos în Franța, o durea Franța cu Parisul ei frumos, o durea dorul, de ce e făcută dorința din durere, pentru că începe cu aceeași literă în limba română, dăruire, damnare, demascare, deturnare, dezavuare, despărțire, în alte țări ele vorbind pe limba durerii acelor țări, dar aici e pictograma celor arătate cu o secundă, un pas sau un vis, iar în urmă, pe verso, aceeași pictogramă, nu cumva această carte e o minciună care minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]