3,565 matches
-
determinat o schimbare de atitudine la nivelul cercurilor conducătoare române, care, În condițiile periclitării echilibrului În zonă, hotărăsc mobilizarea trupelor și trecerea lor dincolo de Dunăre <ref id="184"> 184 Ibidem, p. 135.</ref>. Acest moment a reprezentat, de fapt, semnalul desprinderii României de alianța cu Puterile Centrale. Prin Pacea de la București (august 1913), succes de prestigiu al diplomației noastre, România avea să primească sudul Dobrogei (Cadrilaterul) până la linia Turtucaia-Ecrene <ref id="185">185 Vezi textul Tratatului de pace și al Protocolului
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
și pe două picioare (pentru capac și intercepții); • lucrul de brațe și jocul de picioare. În atac jocul fără minge: • oprirea și pirueta; • schimbările de direcție din alergare fentele de corp, de picioare; • alergarea înainte (sprinturile), alergare laterală; • săriturile cu desprindere pe un picior și pe două picioare (pentru recuperare). Jocul cu minge • pasele și prinderile de minge cu 2 mâini și cu 1 mână de pe loc și din deplasare; • aruncare la coș cu 2 mâini (fetele) și cu 1 mână
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
sunt următoarele: a) funcția expresivă de a comunica în exterior, celorlalți, propria sa suferință; b) funcția proiectivă de exteriorizare a suferinței resimțit ca ceva „străin”, „impropriu”; c) funcția de transfer, înrudită cu precedenta, constă în actul de separare sau de desprindere a persoanei de propria sa suferință; d) funcția de catarsis, are semnificația „descărcării tensionale” pe care o dă suferința, resimțită ca o stare negativă de care bolnavul vrea să se desprindă. În ceea ce privește „discursul clinic medico-psihologic”, acesta are o configurație și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost introduse și utilizate în medicina europeană, inițial de Paracelsus și, ulterior, de Sydenham. Dintre derivatele de opiu, cel mai cunoscut și folosit în medicină este morfina. Opiaceele produc o stare de liniște, sentimentul de „bine” general, fizic și psihic, desprinderea de realitate, destindere musculară, distanțare de orice fel de preocupări, tensiuni psihice emoționale, stări de transă onirică etc. Din America provine alcaloidul cocaina, extrasă din frunzele de coca, drogul sacru al incașilor, utilizat în Europa inițial de P. Mantegazza și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la păcatul originar, „pervertește chipul lui Dumnezeu din om” sau conștiința morală. Adam este prototipul acestui păcat care se va transforma într-un complex al culpabilității, pe care omenirea îl va purta permanent. Vinovăția lui Adam este „păcatul originar” al desprinderii omului de modelul arhetipal al tatălui. Această revoltă a fiului împotriva tatălui este un vechi „motiv mitologic” cu adânci semnificații psihologice. El preexistă „complexului lui Adam” și îl întâlnim în confruntarea dintre Zeus-fiul și Saturn-tatăl, când fiul revoltat își „castrează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evoluție favorabilă activitatea de readaptare progresează, simptomatologia clinică estompându-se. Încărcătura agresivă și de autoacuzare se șterge. Se restabilesc capacitățile de autocontrol și individul își poate relua activitățile, conduitele și relațiile sale obișnuite. 3) Faza de reorganizare Aceasta implică o desprindere completă a persoanei de factorul psihotraumatizant. Faptul echivalează cu „uitarea” evenimentului patogen. Persoana se va referi la „situația psihotraumatizantă” la timpul trecut, ca la un eveniment pe care l-a depășit și de care se consideră detașată. El este inclus
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și autoritari, precum Iehova ebraic. (Dar Zeus Olimpianul al grecilor nu era o divinitate a interdicției incestului, ci, ca ucigaș al infantofagului său părinte Cronos, un zeu al abolirii canibalismului 8.) Acest curriculum cutumiar întemeiat mitico-religios pare să fi determinat desprinderea omului de hominitatea sa animalică, pentru a accede în umanitatea sa noetică ulterioară. (Dar este vorba de o desprindere incompletă. Nici astăzi Homo sapiens recens nu a asimilat cea de-a treia interdicție, care l-ar elibera complet de bestialitate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ucigaș al infantofagului său părinte Cronos, un zeu al abolirii canibalismului 8.) Acest curriculum cutumiar întemeiat mitico-religios pare să fi determinat desprinderea omului de hominitatea sa animalică, pentru a accede în umanitatea sa noetică ulterioară. (Dar este vorba de o desprindere incompletă. Nici astăzi Homo sapiens recens nu a asimilat cea de-a treia interdicție, care l-ar elibera complet de bestialitate: interdicția războiului.) De aceea s-ar părea că educația viitorului, la scară planetară, ar trebui să se bazeze pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educației, ale practicii școlare, acolo unde învață elevii și studenții. Diagnosticul acestei maladii pus de Schwab era nemilos. El identifica șase tipuri de „gândire cu capul în nori” (flight from the field’s appropriate subject-practice). Prima formă o constituie însăși desprinderea icariană (flight) de teritoriul ferm și concret al practicii curriculare. Această plutire cu capul în nori induce iluzia că alții, din afara câmpului curricular, rezolvă problemele concrete ale acestuia ca și când leadership-ul reformei curriculare naționale ar preda el însuși disciplinele școlare științifice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adaptare în interiorul eșantionului investigat. Diferențele în cadrul grupului de subiecți au fost calculate cu ajutorul testului „t” pentru variabile nominale nepereche. Relațiile dintre variabilele dihotomice s-au calculat cu ajutorul analizei de contingență. Obiectivele care au orientat investigațiile de față sunt următoarele: 1. desprinderea aspectelor vieții cotidiene în postdetenție care ar putea fi calificate drept tipice; 2. examinarea strategiilor caracteristice de adaptare și integrare în societate adoptate după eliberarea din detenție; 3. analiza relațiilor dintre aspectele și strategiile identificate în vederea surprinderii etapelor vieții cotidiene
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nostru este dirijat spre o stație terestră, de unde este transmis către un satelit și apoi plasat pe o stație terestră. De aici apelul merge printr-o linie terestră sau prin microunde terestre către o stație de comutare, unde are loc desprinderea de alte semnale și plasarea lui pe cablu până la telefonul receptor, unde are loc retransformarea lui în sunete vocale sau mesaj fax. Tot ce am descris în această secțiune se derulează într-o fracțiune de secundă. În prezent, tot mai
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Georgian. Se publică traduceri din literatura populară poloneză și cehă, realizate de T. Dumbrăveanu. O cronică dramatică vie, susținută în fiecare număr de Pantazi Ghica, discută viața teatrală a Bucureștilor și mai ales literatura dramatică, semnalând lipsa de originalitate și desprinderea de realitate a unor piese. R.Z.
PORTOFOLIUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288979_a_290308]
-
din Craiova (din 1992), redactor-șef al revistei „Paradigma” (tot din 1992). Își ia doctoratul în 1998, cu o teză despre Lucian Blaga, susținută la Universitatea din Constanța. Debutează cu poezie în „Ramuri” (1964), iar editorial cu volumul de versuri Desprinderea de brumă, apărut în 1984. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Mozaicul”, „Transilvania”, „Convorbiri literare”, „Sinteze”, „Scrisul românesc” ș. a. Italienist ca profesie și formație spirituală, P. lasă să transpară în scrierile sale pecetea acestui climat cultural. Pe de o parte
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii (2000). În ciuda mizei riscante și a elanului empatic care îl străbate, textul se susține printr-o cercetare laborioasă, ca și prin pertinența unor formulări de sinteză, Marin Mincu fiind așezat „între Dracula și Ovidiu”. SCRIERI: Desprinderea de brumă, Craiova, 1984; Știința veselă, Constanța, 1993; Tensiunea esențială. Metaforă și revelație în opera lui Lucian Blaga, Constanța, 1997; Poesia italiana del Novecento, Craiova, 1998; Mecanica formei. Eseuri despre aventura poeticului, Constanța, 1999; Magna Impuritas, Constanța, 1999; Gian Paolo
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
profilul unui poet modic distinct. Lirica sa, unitară ca tonalitate, întâlnește zone tematico-prozodice foarte diverse, cu trimitere concomitentă la modelul câtorva poeți: Lucian Blaga, Ion Pillat, V. Voiculescu, dar și Al. Macedonski și Ion Minulescu. Dorința lepădării de materie, a desprinderii de lut, a înălțării spre azurul spiritului constituie matca întregii sale poezii, ceea ce este sugerat, între altele, și de utilizarea insistentă a simbolurilor și metaforei zborului. Versul relevă însă, nu o dată, discursivități și o exaltare imagistică artificioasă. Călătoria la unul
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
concentrându-se asupra acestui domeniu, în care s-a impus rapid. Unei tentative dramaturgice SF, Terra 2 (jucată în 1978), îi succedă, în același an, piesa Băiatul cu floarea, care „preia” lumea adolescenților din romane, moment ce reprezintă, de fapt, desprinderea din anonimat a dramaturgului. Succesul i-l aduce comedia Scaunul (reprezentată în 1979), ipostază inedită pentru autor, alternând registrul comic cu cel grav, într-o meditație asupra existenței sociale a individului. Scrierile lui dramatice cunosc în continuare o ritmicitate puțin
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
file cu variante). În 1955 a fost ales membru al Academiei Române; i s-a decernat Premiul Național pentru proză (1931). P. își considera prima carte, Scrisorile unui răzeș, „ca o lichidare a influenței sadoveniste”. La nivelul expresiei, al scriiturii, procesul desprinderii de sămănătorism, pe care prozatorul și-l impune în nuvelele din Drumul cu plopi (1924), se vădește un veritabil salt, cu rezultate notabile. Fructificând buna experiență a nuvelisticii europene (de la Guy de Maupassant la Leonid Andreev), P. uzează acum cu
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
și-au găsit locul în paginile revistelor românești din exil. De aici, și o anume tentație a înregistrării conjuncturale, ca și o vizibilă tendință spre nararea în versuri. Dacă în Poeme ghivizii (1962) jocul liric antrenează la un moment dat desprinderea de temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini ale tragediei românești după sovietizare ocupă tot spațiul trăirii poetice, autorul arătându-se încă o dată încrâncenat în spovedania
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
plauzibil al cărturarului ardelean. P. nu se rezumă la factologia seacă, întrucât, pe lângă abordarea sursologică și stilistică a textelor lui Petru Maior, întreprinde o analiză complexă a gândirii autorului, relevând conexiunile invizibile dintre feluritele compartimente ale operei. Totodată, interpretarea vizează desprinderea cărturarului din contextul strict iluminist, scrierile lui Petru Maior fiind percepute ca punți de trecere către romantismul generațiilor următoare. SCRIERI: Petru Maior - un ctitor de conștiințe, București, 1973. Ediții: Ioan Slavici, Nuvele, pref. Ion Breazu, București, 1958 (în colaborare cu
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
în element definitoriu: „Nu ne vom înghiți niciodată/ sub epiderma sfâșiată a zilei/ ascunși în avanposturi înșelătoare” (Veto!). Urmează, firesc, conturarea propriilor motive poetice, cu invocarea orgolioasă a modelelor: „Am văzut îngerii -/ copiii teribili ai epocii noastre/ reali ca o desprindere sau un efect al tristeții/ pe trotuare/ sfidând rețetele” (García Lorca, Brecht, Neruda și alții). Obsesia orașului și o apăsătoare lehamite de cotidian, motive dominante, conduc către esența tragică a condiției umane într-o poezie cu certe accente bacoviene: „De
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
natale. Deși caracterul memorialistic predomină, închegându-se o genealogie și o „istorie” a familiilor Mușețeanu și Codreanu, personajele reale devin aproape personaje de roman, conturate prin câteva elemente semnificative. Narațiunea se insinuează și ea atunci când se urmărește traiectul vieții protagonistului - desprinderea de copilărie, școala, atracția feminității, dar și discuțiile despre muzică, literatură și civilizație. Deși autorul mărturisește în nenumărate rânduri că și-a scris amintirile proprii („Scriu toate acestea de-a valma, așa cum îmi vin în gând, fără să încerc să
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
se redistribuie în mod similar, de la suprafața bazală a celulelor către suprafața luminală, astfel încât celulele tubulare se desprind în lumen. Aceste celule desprinse vor forma cilindrii epiteliali, responsabili de obstrucția intratubulară, factor contributor major la reducerea RFG (vezi figura 1). Desprinderea celulelor tubulare duce la denudarea membranei bazale tubulare, permițând retrodifuzia filtratului glomerular, un alt mecanism de reducere a RFG. Ca urmare a hipoperfuziei renale, dar și a lezării tubulare (feedback tubulo-glomerular) se produce o vasoconstricție intrarenală intensă, având drept consecință
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
adolescentului în comunitatea maturilor), asociindu-le pentru aceasta cu un înalt nivel de anxietate. În aceste situații, religia nu este reductor, ci generator de anxietate. Astfel, funcția ritualurilor de trecere (de la copilărie la maturitate, de exemplu) este de a asigura desprinderea afectivă de vechiul statut social de copil și integrarea eficace în noul statut de matur. Karl Marx și Friedrich Engels (1958) propun o altă explicație funcțională a fenomenului religios, sintetizată în celebrul aforism „religia este opiu pentru popor”. În societățile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
evoluției, o teorie generală (a posibilului, cum am numit-o mai înainte) sau o teorie individuală? Pentru a fi mai clar, să luăm un exemplu concret. Presupunem o teorie a evoluției speciilor biologice. O asemenea teorie poate avea ca obiectiv desprinderea marilor etape prin care, de-a lungul timpului, au evoluat speciile biologice, dar și mecanismele și forțele care au prezidat această evoluție. Imaginându-ne o asemenea teorie ca fiind completă, ne putem întreba ce valoare de generalitate are. Este ea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
timp, în condiții variabile de mediu ale comportamentului sistemului, orientat de structura sa fundamentală. În acest sens, analizând economia capitalistă, Marx declara de la început că el practică o abordare strict logică, și nu istorică. Ceea ce îl interesa pe Marx era desprinderea tocmai a structurii intime a producției capitaliste, legea sa fundamentală de funcționare. În funcționarea modelului economiei capitaliste elaborat teoretic de Marx, timpul nu intră ca o dimensiune semnificativă. Odată ce modelul teoretic al funcționării economiei capitaliste a fost formulat, evenimentele economice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]