1,678 matches
-
în latina scolastică, a descoperit că era un medic austriac. «Tu es medicus?» (Ești medic?). «Utique, sed judeus sum» (Da, dar sunt evreu). «Asta nu contează - îi răspunse don Calabria. Toți suntem frați, fiii ai aceluiași Dumnezeu». Bietul om se destăinui preotului. I-a narat istoria sa și i-a șoptit la ureche cu un simț vizibil de confuzie mintală, că era lume care îl voia mort prin otrăvire. Don Calabria s-a dus la directorul spitalului și a cerut să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Visul pe care îl îndrăgise de atâția ani, i se spărgea în mână asemenea unui balon de săpun. Culorile irizate care îi luminaseră zilele de așteptare s-au stins prăbușindu-se într-o neagră îngrijorare. Dezolatul Riccardi i s-a destăinuit lui don Calabria. Și-a manifestat toată amărăciunea. Și-a descris toate etapele vieții sale, orientate spre acest mare ideal. Don Calabria, după ce l-a ascultat, i-a prevestit o nouă cale de urmat pentru viitor: «Chiar dacă nu vei putea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un colocviu cu don Calabria. A acceptat, lingușit de întâlnirea pe care el o prevedea victorioasă. Poate că voia să demonstreze tuturor că nimeni nu-l putea mișca din propunerile sale. A avut un colocviu cu don Calabria. S-a destăinuit sincer. A spus că era fiul unui alcoolizat și al unei prostituate. Copilăria sa a fost tristă și tragică. A fugit din infernul familiei sale, a început să lucreze, dar frecventarea unor companii nerecomandate l-au târât pe drumul viciului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
chiar și un Conciliu Ecumenic pentru promovarea acesteia.. Nici nu-și putea imagina că această întâlnire este principiul unui dialog spiritual care îl va ține unit lui don Calabria în perioadele cele mai delicate și furtunoase ale vieții. Lui îi destăinui „simțul falimentului“ pe care îl trăia datorită împotrivirilor pe care le găsea la Roma. „Dar să-i mulțumiți Domnului!“, îi răspunse cu calm don Calabria. „Domnul vă pregătește tocmai prin asta! Domnul vă e foarte aproape! Dumneavoastră veți avea ostilități
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și privirea fascinantă. Ne-am spovedit și am schimbat puține cuvinte. Ne-am reîntors în cazarmă convinși că am văzut și că am vorbit cu un sfânt. De la Verona am fost transferat la Trento. I-am scris o scrisoare. Îi destăinuiam dorința mea și i-am cerut sfaturi. Mi-a răspuns prin puține dar înțelepte cuvinte pline de spirit preoțesc. Pentru mine au fost de mângâiere, încurajare, edificare. În 1951, ceea ce el mi-a profețit a devenit realitate. În fața dificultăților care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fi preot. Era, însă, o fată care îi plăcea și corespundea atențiilor sale. O tânără care avea aceleași idealuri cu ale lui. Împreună ar fi putut face mult chiar și ca simpli laici. Era incert. Trebuia să reflecte. S-a destăinuit episcopului său, mons. Giovanni Pranzini, care l-a ascultat cu atenție și l-a sfătuit să meargă să caute un sfânt preot veronez: «Se numește don Calabria. El are în cap aceleași idei ca și tine. Dar le-a și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Calabria într-o casă de îngrijire specializată. Confrații Consiliului erau perplecși. Don Calabria a fost înștiințat și a spus bombănind: «Merg, dar e ceva ce sufăr». Ne aflăm în momentul culminant al suferinței sale. Lui don Pedrollo i se destăinuia: «Dragă don Luigi, nu mai pot... E un zid de despărțire între mine și Isus! Parcă mă respinge. Pentru toată veșnicia, o Dumnezeule! O Dumnezeule, pentru mine nu mai e nimic, de-acum...». A dictat o scrisoare adresată cardinalului Schuster
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
robustă, debordantă, apoi în cursul conversației care a urmat privitoare la teza ei am intuit că probabil aș fi putut-o manipula deși emana un aer cu totul opus - l-am localizat în faptul că a căscat după ce mi-a destăinuit titlul lucrării („Destinație inexistentă“), în indiferența studiată, în hohotele calculate, în „plictiseala“ ei - toate acestea simple mecanisme defensive - dar am avut răbdare, fiind atât de priceput în a părea cu adevărat interesat de femeile cu care nu voiam decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
timp, ziarul politic cel mai citit. Pe lângă atâtea condeie de valoare, ziarul avea vervă, era bine informat politicește. Nicolae Filipescu însuși făcea reportagiul politic: cu încetul toți nemulțumiții se grupau în jurul acestui ziar.** Apoi ziarul ia tonul foarte violent care destăinuia temperamentul neastâmpărat al patronului. Firește, violența din presă trecu în Parlament și afară, așa încât văzurăm chiar oameni foarte liniștiți că sunt luați de vârtej. De exemplu, în urma unei polemici foarte dârze, Titu Maiorescu și Eugeniu Stătescu au o întâlnire cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
rămas cu gura căscată. Fugise Panu?! Nu știam nimic. În ajun dejunasem și petrecusem cu el, la ora 8 jum. ne despărțisem, știam că pleacă la Iași... dar atâta tot. Panu plecase din țară, dar nu-mi spusese nimic. Se destăinuise administratorului, dar mie, care eram nedespărțit de el, nu-mi spusese adevărul. Adevărul era că-i fusese rușine să-mi spuie care-i este hotărârea. Dar Panu ceruse părerea multora în dreapta și în stânga, fiindcă teama de a fi deținut îl
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și prietenești, scrise cu căldură, cu dragoste, și mă întreb - ce-i viața pe pământ? Și pentru că printr-un mic articol al meu, depărtarea îi face pe oameni prieteni, cu gânduri fiecare despre el și lumea în care trăim, mă destăinui celor care mă cred, în propria-mi intimitate. Dacă eu m-am sculat - că în general în camera mea suntem trei persoane, Paula face la fel. Are 54-56 de ani, a fost funcționară în meteorologie, este singurică, cu cocoașă în
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cum plângea biata Emilia și mă ruga să nu fac asta, că ce se face ea fără mine, dar acum ce mă fac eu fără ele, că aici, sub nici o formă nu-ți poți face prietene apropiate cărora să te destăinui cu toate necazurile tale sufletești. Acum mi-au rămas cititorii. Cei mai fideli îmi sunteți dvs. trecuți prin filiera acestor stări sufletești, care vă simt chiar de la depărtare atât de aproape și sunt fericită că am cui să scriu și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
care o însoțea pe măicuță, era o profesoară de franceză dezamăgită de noua orânduire ce căpăta tot mai multă credibilitate în rândul unor consăteni. - Nu am crezut și nu cred în cei ce vor să facă, oamenii noii orânduiri, se destăinui ea, motivând într-un fel hotărârea ei de-a merge la mănăstire. Mă voi ruga lui Dumnezeu, lui Maica-Domnului să-mi lumineze calea pe care trebuie să o urmez. - Nu știu ce să zic, deocamdată eu sunt elev, la o școală militară
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
atunci cînd aceasta ajungea să-i pericliteze armonia familială. Oftalmologul era cuprins apoi de remușcări. Deși înainte de crimă se considerase ateu, acum simțea că violase rînduiala universului. Ajungea la un pas de autodenunț. După care își revenea. După cum i se destăinuia mai tîrziu unui străin întîlnit la o petrecere (Allen), se trezise într-o bună zi și realizase că soarele strălucește, că e înconjurat de familie și că, după toate aparențele, universului puțin îi pasă de fapta lui. Dacă s-ar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Hitler a recunoscut că în cursul anului 1944 Wehrmachtul traversase «trei» crize majore: prăbușirea Grupului de Armate «Centru» în Bielorusia, «trădarea» României și eșecurile succesive din Franța după debarcarea aliată din Normandia. Iar, în noiembrie 1944, tot Führerul se va destăinui generalului A. Jodl că, în urma acestor trei eșecuri de proporții, al III-lea Reich «ratase» cu siguranță victoria în cel de-al doilea război mondial. [...] în numeroase țări, cu predilecție în cele ale Europei de Est-Centrale aflate sub dominația nazistă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
limba ascuțită și se pricepea să lovească pe om la cusur. Toți își istoriseau acum impresiunile, însă nici unul nu mărturisea drept ceea ce-a simțit în așteptarea ursului. Mi-au trebuit și mie 20 de ani, ca să mă hotărăsc a destăinui adevărul. Ne adunasem deci într-o poiană prea frumoasă prin mijlocul căreia șerpuia un pârău rece ca gheața și limpede ca lacrima. Acolo la umbra a câtorva brazi seculari, pe un mușchi verde și moale ca o saltea de puf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rând pe rând; ar trebui să mă întorc mult îndărăpt spre acele timpuri binecuvântate ca să pot da acestor vibrări sufletești tonul viu și proaspăt de atunci. Aci sunt silit să mă opresc un moment ca să fac o mică digresiune, să destăinuiesc spre ușurarea conștiinței mele un lucru ce mă apasă și anume, că slăbiciunea de căpetenie, pot zice singura care m-a stăpânit din frageda mea copilărie și m-a dus pe cărări negândite, a fost o deosebită, neînvinsă simpatie pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a atras imediat vederile mele și, în fiecare zi, la fiecare întrevedere în cursul celor două luni de vacanțe, tot mai adânc se întipărea în inima mea. Adunam zi cu zi în mine o comoară pe care n-aș fi destăinuit-o nimărui în lume și mai cu samă ei; zic mai cu samă ei, căci nu știu pentru ce aș fi vroit mai curând să mă aflu în gura unui lup decât în fața blondei copile, a cărei ochi mă făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și astăzi în stare de a merita acest ponos!... Cred că nu se așteaptă nimene de la mine să dau pe față numele gingașilor ființi cărora au aparținut fermecătorii ochi ce mi-au învioșat tinerețele. Acest lucru nu l-aș putea destăinui nici chiar duhovnicului pentru descărcarea pacatelor mele, dar încă publicului cârtitor, mai ales că dânsele trebuie să fie acuma niște frumoase și cucernice ruine. Dacă însă din fuga condeiului am numit pe nepoata doctorului Diaconovici, am scuză binecuvântată că dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
le-aș înscena cam ceea ce apare în dialogul Ghilgameș-Enkidu: "Spune-mi, prietene, spune-mi, prietene,/ spune-mi care-i legea lumii subpămîntene pe care o cunoști!/ Nu ți-o voi spune, prietene, nu ți-o voi spune:/ dacă ți-aș destăinui legea lumii subpămîntene pe care o cunosc, te-ai porni pe plîns!/ Ei, bine, fie, vreau să mă pornesc pe plîns!/ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi pradă viermilor, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
drept pentru care îți mulțumesc. A.B.Suntem în fața unei cești de cafea, timpul trece cu o mare iuțeală pe lângă noi, acum e vară, acum e toamnă, v-ați făcut vreodată bilanțul? Vorbeam cândva cu Mircea Sântimbreanu și mi-a destăinuit într-un interviu,cum ar fi fost viața Domniei Sale daca ar fi trăit într-un alt oraș, pe o altă stradă, ar fi avut o altă familie, altă meserie...Cum ar fi fost la Dumneavoastră, ce ar fi fost Gellu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din ce în ce mai puțin cu acest copil interior, statornic martor al trecerii noastre, și care este sufletul nostru etern tânăr. Cred că sufletul acesta nerevelat, abia ghicit chiar de noi înșine, cu care stăm mereu la taifas în adâncul nostru, căruia îi destăinuim toate nedumeririle firești, este locul geometric al tuturor iluminărilor neașteptate, în care Dumnezeu ne-a luat în brațe și ne-a salvat. Prin minuni, în viață, prin operă...În fine, viziuni și reprezentări de artist, care trăiește prin imaginar cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și a stat în lagăr, în Germania, până la terminarea războiului. În casa noastră care era modesta școală din Slobozia ă Filipeni, județul Bacău, se vorbea, în anumite momente, și despre viața și destinul colonelului Coca Boteanu care i s-a destăinuit tatălui meu în legătură cu detenția lui Emil Bodnăraș, la Galați. Alte câteva relatări despre personalitatea lui Emil Bodnăraș le am de la ing. Gheorghe Jucan din Vama, care, pe când era elev de liceu, a lucrat, împreună cu mulți tineri și vârstnici, la drumul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
țărăniști era privită ca o mascaradă politică și se punea problema schimbării din temelii a regimului din perspectiva dreptei și a stângii . Cum a fost prins Bodnăraș și diferit justiției? Știu tot de la colonelul Boteanu căruia arestatul i s-a destăinuit : intrase în țară cu identitate falsă, (era agent sovietic?) și în tren a fost recunoscut de un fost coleg care l-a denunțat, după ce Bodnăraș a încercat să-și decline identitatea. În Gara de Nord a fost ridicat de organele de siguranță
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
că nu mi plăceau de fel acele fete cu seriga în mâinile lor frumoase. Stând la televizor cu doctorul de gardă pe secție, am ajuns la discuții despre subiectul care stârnise atâta supărare pentru multe persoane, respectiv demolarea Spitalului Brâncovenesc,destăinuindu-i cele văzute de mine în iarna trecută la București. I-am relatat impresiile mele și atmosfera apăsătoare pe care o crease acest spectacol dezagreabil, cât și acuzele pe care le arunca fiecare asupra celor care luaseră o asemenea hotărâre
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]