1,668 matches
-
de inima ei, ce bătea ca a unei păsărici speriate. Cu un minut înainte de plecarea trenului i-am spus afectuos: "Ce bună ești cu mine uneori și alteori ce rea! Poate ne vedem prea mult, am pierdut orice sfială și destăinuim tot ce gândim. Ce ar fi să amânăm revederea noastră cu o săptămînă?" Ne-am înțeles. Totuși, săptămâna viitoare speram să-mi iasă în întîmpinare la gară, după obicei, și cum, negăsind-o, am suferit, m-am dus, cu toată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
izbucnește mărturisind secretul ei și făcîndu-mă astfel bănuitor. Iar la orice nouă tentativă o pot imediat descoperi. Acele remușcări nu-mi fac decât rău, nu numai că-mi produc milă pentru ființa ei nenorocită, dar și pentru că în clipa aceea destăinuiește noi amănunte despre cele întîmplate. Milă pentru mine are numai uneori, căci temperamentul ei este ca și al meu tot așa de bizar și neprevăzut. La sfârșitul unei discuții în care o pedepsesc cu vorbe grele, ea se face rea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care nu dovedește nimic, 1931, Ioana, 1934, Jocurile Daniei, 1972) și cele scurte, din Halucinații (1938) nu se încadrează precis în nici o specie, ele sunt, indiscutabil, "literatură". Prozatorul acordă constant o maximă atenție compoziției. Îl subordonează pe Proust lui Racine. Destăinuindu-și experiențele celor trei iubiri, Sandu o face, de fiecare dată, cu deplina conștiință că le "scrie". De aici construcția de tip muzical (ca la Proust): temă cu variațiuni, contrapunct etc.; de aici simbolurile și finalul deschis. "Autor", naratorul holbanian
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vieții, familia, pentru că renunțase cândva la sacerdoțiu, a adoptat un copil pe care-l crește singur, găsind timp, în fiecare seară, să-l învețe să scrie și să citească. Antonio Ferro, în admirabila sa carte de convorbiri cu Salazar, ne destăinuiește că una din puținele cadre care decorează pereții severi ai cabinetului de lucru al dictatorului, cuprinde textul celebrului, și uitatului sonet al lui Plantin, Le bonheur de ce monde. Atât de mult prețuiește Salazar acest sonet încît l-a transcris încă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
recurs la un fost coleg al meu de școală, practicant într-o farmacie, care putea să intre în casa ei fără a fi suspect, deoarece farmacistul, stăpânul băiatului, era prieten cu doctorul, cumnatul ei, și în relații zilnice. M-am destăinuit colegului meu și el a primit să-mi facă serviciul acesta așa de delicat. Era vorba să se ducă acolo și, dacă va întîlni-o cumva, un moment, singură, în vreun antret, să-i dea scrisoarea fără vorbă. Din conținutul scrisorii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care să fi spus - în viața reală sau în literatură - tot ce se petrece în sufletul ei. Numai bărbații spun tot - femeii iubite, confidenților, cititorilor, lumii întregi. Sunt și femei care, până la un punct, dar numai până la un punct, se destăinuiesc, dar acele femei nu fac parte din cele mai feminine - și destăinuirea lor nu aduce o lumină apreciabilă asupra sufletului femeiesc. 8. Corpul unei femei tinere - elasticitatea lui, rotunzimilecalde, finețea și luminozitatea epidermei - este realizarea formală și structurală cea mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în aspectul sau în aspectele necesitate de temă sau de intrigă. 42. Actul creației poetice arată mai bine decât orice cât e de complex sufletul omenesc și ce rol are inconștientul în viața sufletească. 43. Poezia intimă, când omul se destăinuiește sie însuși, nu are nevoie de cuvinte noi. Are nevoie de vechile cuvinte trăite și suferite de toți câți au trăit și au suferit înaintea noastră. În intimitate cu el însuși, omul e natural, e slab, și gândește în limba
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spirituală acvilinitate, cu fruntea acoperită pe jumătatea stângă de o pală de păr blond, acum puțin bronzat. Nu i s-a schimbat nici expresia copilărească a feței, nici mișcările naive și repezi, nici glasul încet și voalat, cu care parcă destăinuiește secrete. Numai trupul i s-a împlinit. (Tinerețea beneficiază de toate, chiar și de trecerea anilor.) Femeia asta, care invită cu farmece copilărești la mistere tulburătoare, va face nefericirea multor imbecili... La plecare, m-a condus până în ogradă. Fără nici un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
client"). Dintre toate, premisa irealizării se dovedește fundamentală. Printr-un sistematic efort de voință ("voința de a nu muri"!), subiectul îndrăgostit se oprește la imaginea obiectului pasiunii sale, făcând astfel din iubire condiția unică a Imaginarului. Evitând mereu să se destăinuie, să-și relateze în formă discursivă simțămintele, este el însuși în cele din urmă posedat de obiect, mărturisirea cu atâta grijă și atâta chin tăinuită, refulată, îi este smulsă, spre regretul tardiv al celui care a depășit momentul exploziei erotice
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ascultat, de fiecare dată când cineva face o confesiune publică, este cel pe care nu îl confesează. Într-o anumită perioadă din viață (de obicei, din nefericire, într-o perioadă de succes), un om se poate simți în stare să destăinuie că a copiat la examenul final de la universitate sau, chiar, că între douăzeci și doi și douăzeci și patru de ani a fost impotent din punct de vedere sexual, dar aceste confesiuni, galante în sine, nu sunt o garanție că odată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te pomenești, Își spuse Mașa, că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit, Îmi face o declarație și-mi cere mâna...“ Extraterestrul clătină din cap În semn că se va destăinui și continuă: - Aș fi vrut, poate, să-mi găsesc și eu În acest voiaj perechea potrivită. Trupul meu e făcut Însă În așa fel, și spiritul de-asemenea, Încât nu pot Îndrăgi pe nimeni. Am Încercat, mărturisi el, de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trezea În Manhattan și Încerca să pună șaua pe situație. Nu considera că poate. Nici, dacă ar fi putut, nu ar fi fost În stare să convingă sau să convertească pe cineva. Putea lăsa șaua Shulei prin testament. Ea putea destăinui rabinului Ipsheimer că se află În posesia ei. Putea șopti părintelui Robles În confesional că o are. Care putea fi lucrul principal? Conștientul și durerile lui? Fuga din conștient spre primitiv? Libertatea? Privilegiile? Demonii? Expulzarea acelor demoni și spirite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
altora fără să ne mai gândim prea mult la ce ne plăcea nouă cel mai mult. Ea îl iubea pe Petruș iar eu nu mai voiam să-i fiu umărul pe care să se tot plângă, omul căruia să-i destăinuie toate poveștile amoroase, nu mai știam cum să o ascult fără să o judec și simțeam că ceva trebuia să se schimbe. Nu mă gândeam la o relație cu Erjika fiindcă eram prea diferiți, dar compania ei mă punea pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lui era mereu vie, amintită de pâlpâirea candelei împrospătată în fiecare seară, iar el venea în somnul doamnei Pavel, în papuci de pâslă să nu facă zgomot și cu halatul călduros de diftină, căci îi era puțin frig; ea nu destăinui nimănui taina, de teamă să nu săvârșească o gravă impietate, era liniștită de această intimitate, o mulțumire ce i se vedea pe față, că prietenele ce continuau s-o viziteze puneau, câte vedeau, pe seama fie a firii ei „abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai prețioasă răsplată pentru munca dusă în trecut, iar succesele dobândite de poporul român în cei zece ani confirmă că drumul ales a fost cel mai nimerit. Apoi, privindu-i direct pe cei cărora le vorbea, dr. Petru Groza se destăinuia. Hotărârea pe care a luat-o, hotărâre ce i-a influențat întreaga viață, a fost luată după multă chibzuință și frământări. Dânsul se arăta sigur că asemenea frământări încearcă și cei prezenți în sală; fiecare are fabrici sau uzine, bănci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
capul locului prinse drag de mine, se interesă de țara mea și de călătoriile pe care le făcusem în ultima vreme, iar întrebările lui erau mai pline de miez decât răspunsurile mele. Când am readus discuția la problema Egiptului, îmi destăinui cu voce senină: — Noroc că monarhii merg uneori cam prea departe, altfel n-ar mai cădea niciodată. După care adăugă, cu ochii scăpărând: — Nebunia principilor este înțelepciunea Soartei. Credeam că pricepusem: Va fi în curând răzmeriță, nu-i așa? — Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
hlizește mereu și care ducea un obiect plat, înfășurat neglijent într-un postav vechi și uzat. Privirea mea s-a arătat desigur prea insistentă, căci circaziana și-a întors fățiș chipul, la care Akbar, băgând de seamă, veni să-mi destăinuie pe un ton voit ceremonios: — Aceasta este Alteța Sa regală prințesa Nur, văduva emirului Aladin, nepotul Marelui Turc. Am încercat să privesc în altă parte, dar curiozitatea îmi era cu atât mai puternică. La Cairo, toată lumea cunoștea drama acelui Aladin. Luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Firește că nu obținusem ceea ce așteptam, dar, absolut din întâmplare, culesesem din conversații o informație pe care doream s-o verific. M-am întors la Fès, le-am luat pe Salma, Nur, Sarwat, dimpreună cu Bayazid și, fără să le destăinui nimic din intențiile mele, am pornit la drum, decis să nu mai privesc înapoi. Nu mai aveam la Fès decât un șantier, o ruină populată de păreri de rău și goală de amintiri. * * * Călătoria noastră s-a prelungit săptămâni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am râs din toată inima și după ce s-au scurs câteva clipe de tăcere, companionul meu a început o frază, după care s-a întrerupt, șovăielnic și încurcat: — Ce voiai să spui? — Cu siguranță nu e încă momentul. — Ți-am destăinuit prea multe secrete, ca să-mi ascunzi astfel jumătate din ce gândești! S-a resemnat. — Voiam să spun că de acum ești liber să-i iubești pe otomani, deoarece Bayazid nu mai e fiul tău, deoarece soția ta nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cum e soțul ei. Ori din nou: după ce Butch e bătută de Spunk, ea îi spune Cadutei că l-a provocat deliberat pe acest poet năbădăios și visător, încercând astfel să-și asigure mult doritul răspuns emoțional, în timp ce Spunk se destăinuie lui Lorne în legătură cu înclinația tragică a omului de a răni ceea ce iubește. Și așa mai departe. Evident, toată povestea e cât se poate indiferente stranie, și Bad Money (noul titlu) devenise deja o lectură îngrozitor de plictisitoare. Dar monologurile vor ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu un aparat pentru surzi, și o doamnă înaltă, în vârstă, care purta un hanorac și colanți de culoare maro și o insignă pe care scria: DAISY’S: DIN PENSIE NU SE TRĂIEȘTE MAI BINE. — Eu sunt Beryl Goodney, se destăinui ea. Mama. Tu ești nefericitul? Am trecut de femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uscați și Luna luminând câte un drumeag ducând spre niciunde. Nu reușeam să-l facem să povestească ceva coerent despre Balcicul său. Parcă prindea cuvintele dintr-un stol zburătăcit de vânt, venea câte unul și se lăsa rostit de Kerim, destăinuindu-se numai lui, nouă lăsându-ne doar stinsa îngânare de dairea. În Ghemigi-mahlesi, mahalaua corăbierilor, locuise când încă avea mahoanele, când era puternic, tânăr și, spunea el, Allah nu își întorsese fața de la Kerim. De acolo de sus, de unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Penélope și că se gîndea s-o ia cît putea el de departe de lumea aceea găunoasă și Înfășurată ca Într-un lințoliu, În care o ținea prizonieră. Lumina zilei Îi risipea curajul. Din cînd În cînd, Julián i se destăinuia Jacintei, care Începea să-l iubească pe băiat mai mult decît și-ar fi dorit. Adesea, Jacinta se despărțea de Penélope și, sub pretextul că se ducea să-l ia pe Jorge de la colegiul San Gabriel, Îl vizita pe Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dramaturgul, dar având vanitatea relațiilor sociale. Tot în relații de alianță amicală este și Ipistatul din comedia D-ale carnavalului. În schimbul unui bilet la loteriile Ipistatului, Nae Girimea îi poate solicita oricând serviciile. Exclamația energică „Vorbă” constituie mecanismul personajului și destăinuie caracterul de autoparodie. Apariție fugitivă, Ipistatul contribuie alături de celelalte personaje la crearea și menținerea atmosferei de farsă prin „stupiditatea și nebunia lui de cea mai pură speță”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 159. footnote>. Forma cea mai simplă a nebuniei
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]