925 matches
-
mai este nici lingvistică a imaginii, nici iconologie a textului, ci trece în teritoriul despre care Derrida crede că este al scriiturii. Din aceeași perspectivă, se pare că acest ceva, adică scriitura, ca obiect de studiu al gramatologiei este:.Ea detronează vorbirea, în sensul gramatologic al cuvântului, din poziția de vârf pe care o ocupă în sfera comunicării și o înlocuiește cu: care fac din limbaj: . Ea acceptă în teritoriul ei, și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele din bronzul sau
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
atât de frumoase, calea pe care i-au trasat-o maeștrii științei. Crezând că identifică în teoria lui Malthus privind populația și în teoria lui Ricardo privind renta disonanțe care creau dezordine în armonia legilor sociale, el se apucă să detroneze aceste două teorii fundamentale ale economiei politice. Tentativă supărătoare și în care a avut ghinionul de a fi devansat de socialiști, fără a vorbi de domnul Carey. Cititorii noștri au putut citi, în numărul precedent al Jurnalului economiștilor, reclamația economistului
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să examineze situația care se adeverește extrem de îngrijorătoare. Deasupra munților se ridică în jur siluetele amenințătoare ale celor douăzeci și patru de Uriași pletoși, cu picioare de șerpi, autorii bombardamentului devastator de deasupra Olimpului. Fii ai Pământului, Uriașii au hotărât să-l detroneze pe Zeus, să-i alunge pe ceilalți zei și să le ia locul.” (idem:191). Prin urmare, deși mărcile de coeziune gramaticală indică prezența unei secvențe discursive în cadrul unui șir de enunțuri, pentru ca aceasta să fie considerată bine formată trebuie
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
nici să propună în mod pozitiv o politică coerentă. În încercarea sa de a reda lecțiile diplomatice ale trecutului, Morgenthau s-a împărțit între critica timpurie (1946) a idealiștilor, care confundaseră politica cu știința, și propria sa încercare de a detrona idealismul, revendicînd superioritatea științifică a realismului (1948, 1960). Rezultatul a fost o teorie care trebuia să creeze legături conceptuale între legile eterne ale naturii umane, trecînd prin ideea statului ca actor unitar, și o teorie necesară a balanței puterii. Este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
acum în colo, continuă să atragă atenția asupra asumpțiilor me-tateoretice din domeniul relațiilor internaționale, care au început să-și facă simțită prezența odată cu disputa paradigmelor. În același timp, această nouă denumire poate fi văzută și ca o încercare de a detrona vechea ortodoxie epistemologică a celor trei ideologii. Matricea are cel puțin două avantaje: ea ascute critica teoretică și ilustrează apropieri teoretice, în bună măsură imperceptibile din perspectiva disputei paradigmelor. Utilizarea argumentelor metateoretice în dezbaterea teoretică poate fi cel mai bine
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
L'ère du vide, unde constată că seducția postmodernă este "hi-fi" și "a devenit un proces general care tinde să regleze consumul, organizațiile, informația, educația, obiceiurile. Întrega viață a societăților contemporane este pe viitor comandată de către o nouă strategie care detronează primatul raporturilor de producție în profitul unei apoteoze a raporturilor de seducție"524. 6.2.4. Apoteoza lipsei de seducție: transpoliticul Întreaga etapă politică a condus la excrescențe, obezitate și metastaze în toate domeniile și a permis trecerea la o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe Maiorescu sau Iorga (vezi notele Gabrielei Omăt despre relația lui E. Lovinescu și D. Evolceanu în volumul E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, ed. cit., pp. 612-616). După cum observă René Girard, "pretutindeni, în secolul XIX, spontaneitatea devine dogmă, detronând imitarea" (op. cit., p. 35). Plecând de la observația lui Max Scheler, potrivit căreia sursele resentimentului ar fi invidia, gelozia, rivalitatea, Girard trage concluzia că "starea sufletească romantică e pătrunsă de resentiment" (p. 33). Vezi și Max Scheler, Omul resentimentului, traducere de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
începe în octombrie 1688, este lung, indecis și curînd epuizant din punct de vedere financiar pentru toți beligeranții. După eșecul naval din La Hougue (iunie 1692), Ludovic al XIV-lea abandonează speranța de a invada Anglia și de a-l detrona pe Wilhelm, dar trupele sale se opun în Țările-de-Jos tentativelor acestuia din urmă de a invada Franța. În 1697, tratatele de la Ryswick, care lasă regatului frontierele din 1679, plus Strasbourgul, marchează prima oprire în politica cuceritoare a Regelui-Soare, dar nu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-și apăra salariul, el poate vedea refuzîndu-i-se orice muncă, orice salariu, orice existență prin coaliția marilor companii miniere. Și, în timp ce muncitorii nu mai au de plătit, în ordinea politică, o listă civilă de cîteva milioane suveranilor pe care i-ați detronat, ei sînt obligați să scoată din munca lor o listă civilă de cîteva miliarde pentru a remunera oligarhiile leneșe care sînt suverane pe munca națională. (Aplauze repetate pe mai multe bănci, pe extremitatea stîngă și pe extremitatea dreaptă a sălii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
statuia de abanos a lui Queequeg, conul acesta e, de fapt și el un idol, mai bine zis a fost cîndva. E unul ca acela găsit în dumbrăvile tainice ale reginei Maaca din Iudeea, al cărei fiu, regele Asa, a detronat-o pentru idolatrie, sfărîmînd și idolul eu pricina în lunca Chedronului îvezi sumbra descriere a acestei întîmplări în capitolul al cincisprezecelea din Cartea întîia a regilor). Iată-l pe marinarul care sosește acum, însoțit de alți doi matrozi: acest „tocător
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Djilas ca, odată conflictul declanșat, să se mențină ferm pe poziții și să nu cedeze în fața presiunilor lui Stalin. Fără îndoială că vorbea din lunga sa experiență, știind că dacă partidul iugoslav se va supune lui Stalin și îl va detrona pe Tito, Djilas și pe ceilalți, vor fi cu toții împușcați" (Brogan: 1990, 200). În final Milovan Djilas sintetizează judicios în lucrarea Convorbiri cu Stalin dilemele relației discipol-maestru, edificantă pentru raporturile dintre Iugoslavia și Uniunea Sovietică: Primul contact între cele două
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fă?? de via? a amoroas? a fratelui s? u. Se referea adesea la Palatul lui Carol, numindu? l �Palestina�71. Prin? ul Nicolae va stabili leg? turi cu Legiunea că s??? i asigure succesiunea �n caz c? fratele s? u era detronat. L?a vizitat ? i pe Iorga acas?. Martorii declar? c? au auzit un schimb de cuvinte foarte violent, Iorga �ncerc�nd pe un ton ridicat, s?? l conving? pe Nicolae s? anuleze c? s?toria �n interesul na? iunii său s? p
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
abilități și competențe care să le asigure succesul și reușita în viață). „Aisbergul” rezultatelor învățării la vârsta adultă lasă să se vadă abilitățile și competențele, și mai puțin cunoștințele, în vreme ce, la copil, situația este inversă. În învățarea adulților, cunoștințele sunt „detronate” de competențe. Chiar și în evaluarea învățării adulților accentul este pus pe măsurarea și aprecierea abilităților și a competențelor acestora, și mai puțin pe cunoștințe (care, evident, le fac posibile pe primele). Comparativ cu copiii și cu adolescenții, care-și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ambele modalit]ți de acțiune sunt considerate a fi în egal] m]sur] conforme cu principiile raționale? O alt] posibilitate ar fi aceea de a reține egoismul raționalist în forma sa radical] și de a abandona raționalismul etic, prin această detronând rațiunea - supremul judec]tor. În aceast] perspectiv], ideea c] s]vârșirea binelui ar putea s] afecteze interesele cuiva și deci s] se opun] rațiunii, nu înseamn] c] cineva poate sau ar trebui s] fac] mai degrab] ceea ce este în interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
făcîndu-și numerele paternele cu nonșalanța impostorului. Ar exista, cumva, și o explicație: în intima suită regală se află acum și un actor. Altfel, cum am putea înțelege îngăduința regelui în favoarea individului care-și are ascendenți în cei ce l-au detronat acum jumătate de secol! A celui care, cu haitele lui securiste, l-a hăituit noaptea pe șosele în momentele fumegoase ale unei țări ce încerca disperat să se desprindă de dictatură. Sigur, fiind una din ultimele figuri eroice europene, încă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru demonstrația sa - pasajul din Roman de la Rose, în care Jean de Meun descrie puterea politică. Cum nu poate stabili că ține de unul sau de altul dintre termenii relației inițiale, clasează cazul dublu, și la ideologic, și la imaginar. Detronând o vogă și chiar o tradiție științifică a studiilor asupra imaginarului din sau venite dinspre domeniile psihanalizei, antropologiei, psihosociologiei, Le Goff afirmă mai departe: Am rezerve asupra lor [asupra unor lucrări, n.n.] atunci când alunecă în irațional și în psihanaliticul dominat
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
comparăm viața omului medieval cu cea a urmașilor săi moderni. În mai puțin de cincisprezece generații, au avut loc schimbări fundamentale. Valorile spirituale au fost Înlocuite În mare măsură cu valori materiale. Ideologia a luat locul teologiei, credința a fost detronată și Înlocuită de raționament. Mântuirea a devenit mai puțin importantă decât progresul. Sarcinile și rutina zilnică au fost Înlocuite de job-uri, iar creativitatea a devenit mai puțin importantă decât productivitatea. Locul a degenerat În locație. Timpul ciclic, care urmarea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că „sursa suveranității rezidă În națiune: nici un organism politic, nici un om nu poate să exercite autoritate care nu emană În mod expres de la aceasta”26. Dintr-o trăsătură de condei, guvernul condus de autoritatea divină prin intermediul monarhiilor ereditare a fost detronat. De aici Înainte, suveranitatea Își va lăcașul‚ națiunea. Cine forma națiunea? Cetățenii. și cine erau cetățenii? Cei care Împărtășeau o experiență comună de viață și erau legați printr-un trecut și un destin viitor colectiv. Cetățeanul, națiunea și statul erau
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
raporturile oficiale (nemedicale) și în limbajul curent în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Moldova. Am amintit, de asemenea, de hipochondrie (ipogondria). Pompei Samarian 47 reproduce un fragment din Dimitrie Cantemir, care scrie că un sultan Mohamed, detronat în 1687, a murit de "hipohondria cauzată prin o profundă melancolie în care căzuse în timpul arestului său de cinci ani, prin care i s-a stors tot spiritul și puterea de viață". Pentru Dimitrie Cantemir, ipohondria este "boala care amintește
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fostului Imperiu Roman se afundase în obscurantismul Evului Mediu. Dar, în fine, clivajul este în primul rînd de ordin politic. Imperiul de Apus pe care nu-l vom mai numi astfel dispare pentru totdeauna în 476, cînd barbarul Odoacru îl detronează pe ultimul împărat roman, Romulus Augustus. Imperiul Bizantin, dimpotrivă, va subzista regresînd cîte puțin, pînă în momentul cuceririi Constantinopolului de către turcii otomani, în 1453, epocă în care Gutenberg și alți cîțiva descopereau tiparul. Așa-dar, vreme de cîteva secole, Apusul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
XII-XIV, cnejii (prinții) ruși își iau în stăpînire principatele în calitate de vasali ai ma-relui han. Mai tîrziu însă, se vor elibera de sub autoritatea Hoardei de Aur, urmînd ca joncțiunea principatelor ruse să se producă în jurul anului 1480. Atunci, Ivan III îi detronează pe prinții privilegiați de către mongoli, supune pe boieri și vechile familii aristocrate, cucerește cîteva orașe libere și, căsăto-rindu-se cu nepoata ultimului împărat Paleolog al Bizanțului, își arogă în cele din urmă titlul de țar Cezar. Astfel își legitimează supemația și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de la acest incident sau chiar din opera lui Filon. Există și alte întâmplări care se aseamănă cu batjocura lui Isus. Să ne gândim la tratamentul aspru și umilitor la care a fost supus împăratul Vitelius (69 d.C.) când a fost detronat de soldații romani care, în bătaie de joc, l-au dus pe fostul împărat prin locurile în care altă dată fusese onorat (cf. Dio Cassius 64.20-21). Acum onoarea i s-a întors în rușine și batjocură. Cei care îl
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
zgomotul armelor: Ravachol, Santo Caserio... Da, pe străzile acelea bubuitoare ni s-a dezvăluit una dintre ciudățeniile acelui popor: întotdeauna revendica ceva, niciodată mulțumit de status quo-ul dobândit, gata, în fiecare moment, să se reverse pe arterele orașului pentru a detrona, a zdruncina, a pretinde. În calmul social perfect al patriei noastre, francezii aveau aerul unor răzvrătiți înnăscuți, al unor contestatari din convingere, al unor zurbagii profesioniști. Cufărul siberian conținând ziarele ce vorbeau despre greve, despre atentate, despre lupte pe baricade
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
comicului sunt extrem de numeroase, însă nu ne pot reține atenția decât pentru certificarea operațiunii de identificare a respectivelor sale concretizări, mai întâi în interiorul monumentalei construcții comice caragialiene și apoi în operele umoriștilor postcaragialieni. 3.13. Caragiale și umorul Este oare detronat Caragiale de Ion Creangă în privința acestui mod al comicului? Într-adevăr, aspecte ale umoristicului se întâlnesc mai rar în opera lui Caragiale, fapt explicabil, dacă avem în vedere predilecția pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bradley zice, pe bună dreptate, în studiul său The rejection of Falstaff (Oxford Lectures, p. 259): " Shaskespeare crease, în acest caz, o ființă atît de minunată și o așezaze pe tronul ei atît de solid, încît încercarea de a-l detrona nu putea reuși". Shakespeare nu a rămas fidel aiciadevăratei imagini a vieții, pe care o crease, nici realității care nu oferea doar caractere precum regele copleșit de griji, aprigul înaintaș în plin avînt și eroicul prinș Henric, ci avea un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]