4,964 matches
-
prin ființă, ci tinde spre infinitate, în calitate de ,,chip al lui Dumnezeu”. Sentimentul infinitului, legat de natura și viața persoanei umane, pe care aceasta îl trăiește în funcție de eforturile de spiritualizare, demonstrează că omul nu este o stare fixă, înțepenită, pe axa devenirii sale, ci o virtualitate, o potență, o țintă ce trebuie atinsă. ,,Persoana umană se dovedește, prin caracterul ei inepuizabil, ca o existență fără sfârșit. Ea nu se poate opri niciodată în creșterea ei, nu poate înceta niciodată în comunicarea ei
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
între natura divină, infinită ca act, și natura umană, infinită în potență” dar în același timp trăirea unei nepăsări, a unei participări a naturii umane la cea divină, a unei uniri neamestecate. Dacă esența omului este să fie infinitul în devenire, fuziunea sa cu infinitul ar distruge această esență, care nu este plenitudinea în sine, sau infinitul în act, ci participarea la plenitudinea divină ca deosebită de ea. În calitatea lui de creatură a lui Dumnezeu, omul este deosebit de Creator, dar
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
prin ființă, ci tinde spre infinitate, în calitate de ,,chip al lui Dumnezeu,,. Sentimentul infinitului, legat de natura și viața persoanei umane, pe care aceasta îl trăiește în funcție de eforturile de spiritualizare, demonstrează că omul nu este o stare fixă, înțepenită, pe axa devenirii sale, ci o virtualitate, o potență, o țintă ce trebuie atinsă. ,,Persoana umană se dovedește, prin caracterul ei inepuizabil, ca o existență fără sfârșit. Ea nu se poate opri niciodată în creșterea ei, nu poate înceta niciodată în comunicarea ei
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
cerul înnorat de boală și neîmplinite visuri ale inimii tale, nepoțica ta Anamaria, trecuse binișor de înălțimea pătuțului, gângurind și fiind pe cale să pronunțe rotund cuvântul cu sonorități mitice pe care atât îl așteptai, cel de „bunic”, zălog sigur al devenirii tale și însoțind în continuare albastrul cerului de deasupra, dincolo de nori... Tristețea despărțirii n-o acoperă de atunci nici o alinare, iar absența taifasului promis atârnă ca un lanț greu, care încinge și mai strâns clipa de eternitate pe care Dumnezeu
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
consider o manevră medicală. Mie mi se pare această manevră ca fiind nemedicala, pentruca este îMPOTRIVA VIEțII, nemaivorbind de faptul că este un atentat împotriva vieții. Și a vieții nu în sine, ci împotriva manifestării vieții, a desfășurării ei, a devenirii ei. Pentruca, de fapt, ATUNCI CÂND NOI UCIDEM O FIINȚĂ UMANĂ ÎN ACEST STADIU DE ÎNCEPUT, ESTE CA ȘI CÂND AM UCIDE-O LA VÂRSTA DE 40 DE ANI, pentruca din punct de vedere a potențialității, ea există în totalitate de la început și
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! Dr. Corneliu Civig: Iar noi distrugand-o, nu dăm posibilitate că devenirea să se manifeste, adică că ea să se desfășoare. De fapt ceea ce ucidem noi este același lucru. ORI ÎL UCIDEM LA VÂRSTA DE 2 LUNI DE SARCINĂ, ORI UCIDEM UN OM LA VÂRSTA DE 20 DE ANI, ÎN ESENȚĂ PROBLEMA
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
ORI ÎL UCIDEM LA VÂRSTA DE 2 LUNI DE SARCINĂ, ORI UCIDEM UN OM LA VÂRSTA DE 20 DE ANI, ÎN ESENȚĂ PROBLEMA ESTE ACEEAȘI, numai că acolo distrugem o întreagă informație, înainte de a se manifestă, înainte de a se desfășura devenirea ei firească, să zicem până la vârsta de 75 - 80 de ani, pe când dincolo ucidem un om la care s-a desfășurat acest aspect până la vârsta să zicem de 20 de ani. Pentru un aspect, justiția nu ne pedepsește și se
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
care te modelează și te întremează, redându-ți lumina zorilor dintâi a venirii pe lume și a rostului tău în viață. Pasunea și dragostea mea pentru lectură, de a cunoaște cât mai mult și din toate au fost jaloane ale devenirii mele în cultivarea respectului pentru valoare, pentru ce este peren. Mi-am pus mai multe întrebări decât aș fi putut răspunde singur, am găsit răspunsuri la zbaterile mele nu doar în mediile pe care le-am frecventat (destul de rar, de
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
cu romanul În afara legii (Iași, Editura Junimea, 1976). 1951 - 10 Martie: Spre sfârșitul ultimului an de studiu seminarial, se bucură de momentul sacru al pecetluirii votului monahal, primind numele de Nestor. 1951 - 21: Octombrie Urcă prima treaptă a noii sale deveniri, fiind hirotonit ierodiacon de către arhiereul Pavel Serpe, starețul schitului Vovidenia, aparținând Mănăstirii Neamț. 1951 - 1955: Urmează cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din București. Teza sa de licență cu tema Concepția creștină despre viață, de peste 300 pagini, a primit calificativul
MITROPOLITUL NESTOR VORNICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366866_a_368195]
-
dificultăți legate de o opoziție populară bine închegată față de „proiectul sistemic impus de Kremlin” și pentru a face să se creadă că un determinism cu o cauzalitate anomică (alta decât cea implicată de fundamentarea materialist-isorică și dialectică a originii și devenirii vieții și evoluției sociale), aleatorie, din care să fie exclusă finalmente orice intervenție supranaturală, s-o facă să devină posibilă (și, mai ales credibilă!) pentru a motiva gândurile și faptele oamenilor capabile să întroneze aceste rânduieli. Cum s-a(u
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366935_a_368264]
-
ploaia, florile, pământul, soarele, galaxiile pustii(!?), ființele și lucrurile nu trebuia să aibă drept „Tată” pe Dumnezeu știindu-se că noțiunea de „tată” conține însăși esența vieții, oricare copil având un „tată” iar în locul explicațiilor „creaționiste” ne „injectau” cu fenomenul devenirilor dialectice din „nimicul inițial”, increat, fără cauză sau motor al existenței generice decât cu aserțiunea acoperitoare prin „el însuși”, deci exclusiv ontic-materialiste. Sufletul, spiritul, spiritualitatea țineau de lumea subiectivă, subsidiară a ideilor, de cealaltă teorie, metodă și mod de a
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
Există în predania răsăriteană un amănunt de antropologie, un fel anumit de a vedea pe om, care ne pare a fi ușurat mult lucrul însingurării. În tot omul, pentru marii însingurați ai răsăritului, este întrupat un inger, un heruvim în devenire. Este probabil ca, sub lumina cuvântului că după înviere veți fi ca îngerii lui Dumnezeu, chipul și asemănarea lui Dumnezeu, icoana de Logos din noi - în trăirea răsăriteană a sfinților - a luat figura mai dinamică a unui înger în devenire
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
devenire. Este probabil ca, sub lumina cuvântului că după înviere veți fi ca îngerii lui Dumnezeu, chipul și asemănarea lui Dumnezeu, icoana de Logos din noi - în trăirea răsăriteană a sfinților - a luat figura mai dinamică a unui înger în devenire întrupat în fiecare om. Oricum ar fi, lucrul a rămas și rămâne caracteristic predaniei răsăritene. Îl regăsim covârșitor ilustrat în acest lucrător poem al însingurarii care este imnul Heruvimilor din obșteasca noastră Sfântă Liturghie: Noi care închipuim cu taină pe
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
și chiar transfrontaliere, paneuropene, cu o anvergură greu de ghicit. În economia jocului, spre și de-a puterea, prețul ascensiunii este fixat de evaluarea și perspectiva relațiilor: de rudenie de sânge, doctrinare, de mezalianță aflate „pe teren” dar și „în devenire”, interpersonale din interes, de gradul de ploconire, fidelitate și devoțiune față de „manipulatorius maximus”, aparent bine temperat și bine intenționat.. Aderarea și înregimentarea sunt preeliminarii obligatorii până la iluzia „deplinei reprezentări” doctrinare. Suișul e greu și „datul din coate” este regula de
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Foșnetul gândulu Pământu-i leagăn de iubire Colț de rai, prietenos și cald Pe el stau așezate-n dăinuire Iarba și pietrele pe care calc. Inconjurată de o tainică tăcere Am întrebat muntele tăcut Despre devenire și schimbare El n-a răspuns, a rămas mut. Am întrebat apoi văzduhul Și mi-a răspuns cumva ciudat Printr-un foșnet șuierat Adus de vânt, criptat Pământu-i leagăn de iubire Colț de rai, prietenos și cald Pe el stau
CÂNTEC de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367596_a_368925]
-
unic și e mai frumoasă decât însăși vocea lui de când era tănăr și frumos, și iubit, și înșelat... S-a căutat pe sine permanent și, spre deosebire de atât de mulți artiști, s-a găsit pe sine, prin inefabila nedesăvârșire a permanentei deveniri. Trubadurul acesta vagabond, evreu canadian, ne bântuie sufletul cu chitara, cu vocea, cu prietenii lui artiști, cu pălăria pe ochi, pe nas, pe bărbie. Îngenunchiend. Nu melodramatic, ci umilit și cufundat în mierea de penumbră a dăruirii de sine. Și
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
sunt supărător de indulgentă. Aș vrea să reușesc cândva să-mi fiu pe plac. Poate intransigența mea înseamnă că mă tem de insucces, de greșeli, de mediocritate. - Care au fost momentele „cruciale” din viața ta? Cum ți-au influențat ele devenirea? - Ca tot omul am avut înfrângeri și victorii. Am ratat intrarea la liceu. Am crezut că asta s-a întâmplat din pricină că nu eram fiică de muncitor, adică dosarul meu n-a corespuns cu cerințele comuniste. Mai târziu, mi s-a
INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ŞI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367641_a_368970]
-
roman, își are rostul ei. Și trebuie să recunoaștem că avem de-a face cu un bun jucător al acestui joc. Îmi reamintesc acum, aproape involuntar, de „jocul” lui Tudor Arghezi, care puncta, gândind la marea plecare, după zbateri și deveniri de-o viață: „Îl joci în doi, în trei,/ Îl joci în câte câți vrei!” (De-a v-ați ascuns...) Cartea la care ne referim, este seducătoare, de la început până la sfârșit. Ai luat-o în mână, ți-au căzut ochii
„VALOARE ŞI VIGOARE” – UN NOU ROMAN AL MAGDALENEI BRĂTESCU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367705_a_369034]
-
istorie, o țară cu niște oameni vii, sunt drame, sunt bucurii și tristeți, înfrângeri, lupte și izbânzi, sunt nu numai dragostea dintre cei doi, ci și iubirile și viața celorlalți, care gravitează în jurul celor două personaje pivot ale cărții, este devenirea unui stat, sunt culisele politice, nuanțe și meandre ale destinului, este patriotismul israelian, fără emfază, dar temeinic și indestructibil, sunt atâtea experiențe umane și este atâta clocot sufletesc, e marea dragoste de oameni a autoarei, ca și negarea propriei ticăloșii
„VALOARE ŞI VIGOARE” – UN NOU ROMAN AL MAGDALENEI BRĂTESCU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367705_a_369034]
-
subiect în atenția Tatălui. Recunoștința, ca re �cunoaștere a ceea ce suntem, ca luminare a raporturilor noastre cu El și cu semenii ori frații noștri și ca mulțumire adusă pururea cu smerenie, este scara și urcușul sau treapta înălțării noastre în "devenirea"creștină. Ea corespunde și se realizează prin întreitul efort de credință (ca încredere) de cunoaștere (ca restabilire a treptei noastre existențiale) și de exprimare (prin viu grai, rugăciune sau fapte bune) a fericirii de a avea un Tată care este
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
mai adevărate, și mai vechi, ale omenirii. Informația conținută în basme ascunde, de multe ori, conotații spirituale, și chiar metafizice. Sau unele basme sunt descrieri hiperbolice ale condiției umane aflată în fața multiplelor probe, le-am putea spune ale existenței și devenirii. Copiii, ale căror suflete sunt mai apropiate de matrice, prind aceste conotații rapid, deși nu știu să le exprime. Ceea ce avem de consemnat este faptul că atât binele cât și răul devin entități absolute, nu doar relative, iar eterna luptă
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
va secunda performanța. Din punga cu aurolac - punga învinșilor - se inhalează, totuși, vise. „Din multe pe care le visăm, multe vor deveni realitate... Dar dacă nu visăm, ce ar putea deveni realitate?”. Realitatea-realitate e prezentă, e cotidiană, e banală. Dar «devenirea», realitatea devenită realitate, comportă realizare - este o reușită, un «triumf», o sărbătoare. „Și nu suntem îndreptățiți să visăm visuri mărețe când avem un Dumnezeu atât de mare?” Mai sunt, în carte, furtuni de sensibilitate vexată („Cucoanele alea ziceau [...]: «Două saltele
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
puțin zis stereocinematografie, pentru că totul este tras în calibrul a ceea ce s-a numit, ca specific național, „fabulospirit”, or, acesta este de ordinul duhului. Totul începe cu proba — nu cu „f. b.” trecută — a „zălămâzdrei”, continuă cu alte probe din devenirea omului de bun-simț, apoi probele de trecere a păcii impuse în lumea militară, și cartea se încheie, poznaș/un pic serios, în civilie-militărie, cu trecerea de către personajul feminin a examenului „la prăjiturele”, examen datând de pe vremea când tinerii (astăzi, de
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
câțiva ani - patru, șapte sau opt, între educatori și învățăcei ... Și, cu cât câștig pentru fiecare din părți?!... O înșiruire neconvențională, fără respectarea întocmai a criteriului cronologic-pentru care mintea și memoria omenească n-ar fi în stare să cauționeze exactitatea devenirii, nici noianul și încrengătura faptelor și trăirilor sufeltești, ce țin de acest binom esențial ce potențează și spiritualizează trecerea noastră prin școală. Și, mult, dincolo de ea: Filofteia(Vița) și Toma Ștefănescu, Virginia și Ion Șerboiu, Elisabeta și Aurică Băjan, Veturia
COOLEGII MEI, SOŢII RICA ŞI NICU RUCSANDA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367041_a_368370]
-
ochi le privesc și le scot în / lumină, astfel, de ne cunoaștem din aproapele nostru, / care, dinspre noi, mereu se-ndepărtă și piere.” Nu există sau e neglijabilă „hora extrema”. Mortul, însă (înfăptuit), e peste tot. Ființa umană își realizează devenirea și își săvârșește predestinarea trecând peste timp. Cum? - Nu se poate ști, dar trebuie crezut: „Nimicind, ai să vezi, se // păstrează. Lasă-mă să fiu... Să nu fiu.” Norocul se filtrează la nesfârșit în spațiul unui „despotat” eminent, actual (numai
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]