1,136 matches
-
pe Hoșman, unde s-a făcut o rezervație de vreo 84 de hectare. Săptămâna trecută, străinii au împușcat trei urși pe bază de autorizație, spune Constantin Amarinei. Până la moarte «Am trăit pe lumea asta numai pentru omul acela al meu...» Devoțiunea Vitoriei față de Lipan? Era... Aici, bărbații au început să intre sub papuc. Ele au 51% din voturi. Cei veniți în Tarcău de la câmpie se comportă altfel. Tărcăuanii sunt oleacă mai supuși față de neveste. Ascultă ce le spun... nu femeile altora
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
s-o înceapă școlărește. Lucrurile astea, fu el de părere, trebuie să le culegi vii, din gura profesorului. Într-o zi, Felix avu uimirea și neplăcerea să-l vadă pe Stănică la un curs pe care-l asculta cu mare devoțiune. Venise cu Weissmann. Bineînțeles, Stănică nu stărui în capriciul lui, în care nu era nici o intenție serioasă, dar făcu cunoștință cu câteva studente și studenți, din ani mai G. Călinescu înaintați, prin indivizi pe care se vede că-i cunoștea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mîinile fetei se opresc, poate și pentru că el nu o ajută în vreun fel să scape din încorsetare. Doris ridică privirea. Mihai vede doi ochi negri, ațintiți spre el, în care deslușește o neliniște stranie: teamă și dorință, ură și devoțiune. Îi pare rău de insistență; o clipă și-a dorit s-o înfrîngă pe acea Doris ostilă și cinică. Dar descoperă că a lăsat din brațe o tînără speriată; atît de speriată, că, renunțînd să mai lupte cu rochia, încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
altă coloare a tonului când va semnifica moartea martiriului (asta o vei plăti tu pe cruce) și altă coloare când va însemna simbolul creștinesc. (În această singură intuițiune se concentră întreaga dispozițiune religioasă din minunata narațiune a lui Eusebio în Devoțiunea cătră Cruce a lui Calderon. Tonul are de-a reflecta și umbra acestei deosibiri. Accentul simbolic va oglindi în coloarea tonului său raportul în care se-ntîmplă a fi cugetată or intuită vorba viață de pildă. Mefisto zice cătră Faust: "ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
văduv o dată, fiul lui, Paul, mort Într-o avalanșă, celălalt fiu, Billy, homosexual. Ray și Inez au devenit tată și fiică, colegi și prieteni foarte buni. Preston Exley și Art De Spain i s-au alăturat lui Dieterling În această devoțiune - un cerc de bărbați duri și o femeie căreia Îi erau recunoscători că le dă ocazia să nutrească simțăminte delicate. Inez și-a făcut prieteni dintr-un tărîm al fanteziei: constructorii lui și a doua generație - Billy Dieterling și Timmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
primire". În locul celui care fusese pentru noi autoritatea însăși, apare acum un copil. El părăsește scena înveșmîntat în propria-i neputință, și le dă voie discipolilor să înceapă să existe tocmai în măsura în care îi constrânge să pună, în locul respectului și al devoțiunii, tandrețea grijulie generată în ceilalți de declinul său. Desigur, nu de o inversare a rolurilor este vorba aici. Dar oferindu-le celor care îl cunoscuseră în splendoarea sa versantul destrămării sale, maestrul consimte implicit la un transfer de autoritate. Tocmai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
apărat, astfel că părinții mei se gîndeau să treacă la cultivarea sfeclei de zahăr. CÎnd mama și-a dat seama că era Însărcinată, părinții mei au fost luați În grijă de familii care, la fel ca ei, aveau o deosebită devoțiune pentru Sfîntul Francisc. (Tata mi-a spus adesea că cea mai frumoasă carte despre Sfîntul Francisc era opera unui danez, Johannes Joergensen.) Lui Claire i s-a spus că va avea curînd un frățior. TÎnărul menaj Weyergraf a primit adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
facă milă de acel sărman bătrîn care nu prea mai avea nimic pe lume decît să aștepte Întoarcerea fiului și parcă trăia din speranța de a recupera timpul pierdut grație unui miracol al sfinților pe care Îi vizita cu atîta devoțiune În capelele catedralei. Mi-l imaginasem ca pe un căpcăun, o făptură nemernică și răutăcioasă, Însă mi s-a părut un om binevoitor, orbit poate, pierdut, ca toată lumea. Poate pentru că Îmi amintea de tata, care se ascundea de toți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
apropie cutioara de ea. Am văzut că la căldură agata nu se mai distingea și În locul ei apărea o miniatură foarte fină, În verde-albăstrui și auriu, reprezentând o păstoriță cu un coșuleț de flori. O Învârti Între degete cu o devoțiune absorbită, ca și cum ar fi răsfoit o carte de rugăciuni. Își dădu seama că mă interesa, surâse și puse obiectul la locul lui. „Tulburare? N-aș dori, scumpă doamnă, ca, pe lângă faptul că sunteți perceptivă, să fiți și exagerat de sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de autori pe an, și Manuzio Își Încheie totdeauna bilanțul cu sume mari la activ. Și fără remușcări: Împarte fericire. 40 Lașii mor de mai multe ori Înainte de a muri. (Shakespeare, Julius Caesar, II, 2) Întotdeauna simțisem o contradicție Între devoțiunea cu care Belbo lucra pentru autorii săi respectabili de la Garamond, Încercând să scoată cărți de care să fie mândru, și pirateria prin care, nu numai că participa la tragerea pe sfoară a nefericiților de la Manuzio, dar Îi trimitea În via
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vorbesc prin mijlocirea viselor și a enigmelor. Așa sunt și grădinile astea. Fiece aspect al acestei terase reproduce un mister al artei alchimice, dar, din păcate, nu mai suntem În stare să-l citim, nici măcar gazda noastră nu poate. O devoțiune aparte față de secret, veți conveni că-i așa, la omul acesta care cheltuie tot ceea ce a acumulat de-a lungul anilor ca să pună să-i traseze niște idiograme cărora nu le mai cunoaște Înțelesul”. Urcam și, din terasă În terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întreaga casă cu aromele deserturilor dulci, ale peștelui prăjit și fripturilor, adesea unse cu unt pentru a răspândi un miros divin. Mătușa Banu a rămas neclintită În hotărârea ei. Ba chiar s-a agățat cu și mai multă forță de devoțiunea ei și de pâinea ei uscată. Timp de patruzeci de nopți și patruzeci de zile a rămas intangibilă sub același acoperiș. Spălatul vaselor, al rufelor, uitatul la televizor, bârfa cu vecinele - rutina vieții de zi cu zi au devenit blasfemii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de a se ocupa de figurile minore. Requena (stimabil, fără doar și poate, În calitate de factotum) este unul dintre nenumărații fii naturali ai lui don Commendatore, nici mai bun, nici mai rău decît ceilalți. Mint: are o trăsătură individuală, nebănuita sa devoțiune pentru Ricardo. Sosește acum sub lupa mea un personaj pecuniar, de bursă. Îi smulg masca: Îl prezint pe administratorul domnului Commendatore, Giovanni Croce. Detractorii fabulează că ar fi originar din Rioja și că adevăratul lui nume este Juan Cruz. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pecuniar, de bursă. Îi smulg masca: Îl prezint pe administratorul domnului Commendatore, Giovanni Croce. Detractorii fabulează că ar fi originar din Rioja și că adevăratul lui nume este Juan Cruz. Dar adevărul e cu totul altul: patriotismul Îi este notoriu; devoțiunea față de Commendatore, perpetuă; accentul, deosebit de neplăcut. Domnul Commendatore Sangiácomo, Ricardo Sangiácomo, Eliseo Requena, Giovanni Croce - acesta e cvartetul uman care a fost de față la ultimele zile ale Pumitei. Arunc În cuvenitul anonimat gloata salariată: grădinari, argați, surugii, maseuri... Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ori cel puțin calmă curiozitate, măsurând împreună lucrurile, ca într-un fel de triangulare. A discuta, a înțelege un teren confuz. După 1989 Gabriela, așa cum știe toată lumea, și-a pus ani de zile toată pasiunea și talentul în jurnalism, toată devoțiunea, onestitatea și intuiția în a conduce revista „22“: acest lucru este scris în istoria apropiată (ca și în prezent), o construcție durabilă. Mi s-a întâmplat să fiu plecată din România ani în șir după 1989. Nu de puține ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
atât de insidios În după-amiezile leneșe de aprilie, care păruse intangibil În lungile amurguri de primăvară. Seară după seară, cântecele studenților din anul terminal plutiseră peste campus cu o frumusețe melancolică, iar prin carapacea conștiinței sale de boboc pătrunsese o devoțiune profundă și respectuoasă față de zidurile cenușii și vârfurile gotice și tot ce simbolizau ele, ca depozitare ale unor vremuri defuncte. Turnul vizibil de la fereastra lui, care se avânta În sus și creștea, transformându-se Într-o turlă, aspirând spre Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
li se alătură. Japonezii nu așteaptă decât foloase lumești de la o religie. De câte ori mă uit la ei, mă întreb dacă în Japonia se va putea dezvolta o dată o religie ca cea creștină care să caute nemurirea și salvarea sufletului. Între devoțiunea lor și ceea ce noi creștinii numim credință se cască o prăpastie fără fund. Dar cui pe cui se scoate și așa trebuie să fac și eu. Dacă e în firea japonezilor să caute foloase lumești într-o religie, atunci este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Iordache (Dor de școală, Editura Corint, 2012); Aceste poeme dacice reeditate - lui Cornel Galben - cu prețuire, 12.XI,2010, Bacău (Valeriu Matei, Editura Feed Balk, 2010); Domnului Cornel Galben, În semn de profundă prețuire pentru scriitorul, editorul și prietenul deosebit; Devoțiunea lui Ion Cârnu Piatra Neamț, 5 mai - 2006 - (Satul din univers, Editura Nona, 2000); Mai galben ca aurul e Cornel (Emil Popa - Să nu ucizi neiubind, Editura Babel, 2001). 20 noiembrie 2012 Ultima săptămână. Din cărțile selectate ieri pentru a fi
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Iosif - Legământ de eternă neuitare!, Editura Plumb, 1996); Domnului Cornel Galben, editor de forță și efect, această primăvară Închipuită de mine cu flori de vis, (pentru că azi, de Sf. Gheorghe, Încă mai ninge la P.N.) asigurându-l de prețuirea și devoțiunea celui de care-l leagă o veche prietenie sinceră; Ion Cârnu Piatra Neamț, 23 aprilie 1997 (Zbori la mine, primăvară!, Casa de Editură Panteon, 1996); Pentru SEMNUL TRECERII DVS. Prin lumea Amurgului Sentimental, Pentru Dvs. Domnule Galbeni - VIAȚA CA UN DAR
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
care n-am fi, sub raport cultural, decât o colonie franceză. Deși introduce, pe urmele lui G. Tarde, conceptul de sincronism, E. Lovinescu a devenit garantul producției literare autohtone pe care a analizat-o și a stimulat-o cu o devoțiune incomparabilă în epoca sa, cea mai fertilă a literelor românești, interbelicul. După cum muntoasa Istorie a lui G. Călinescu își propune drept țel înalt să demonstreze că "nasc și în Moldova oameni", creatori, vorba Maiorescului, "în toată puterea cuvântului". Așadar suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Regenței și domniei lui Ludovic al XV-lea, o apoteoză, un triumf al curtezanelor. Pudorea prefăcută care dominase sfârșitul domniei lui Ludovic al XIV lea e Înlocuită treptat cu sentimentul eliberării femeii, astfel Încât, după o Îndelungată simulare a cinstei și devoțiunii, femeile Își manifestă mult mai dezinhibat spiritul ludic. Izvoarele scrise ale epocii prezintă această formă de bună dispoziție socială ca pe un lucru extrem de rafinat și plăcut, lipsit de prejudecăți, prin care actul sexual era considerat un deliciu implicit, pe
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
depus ouăle aproape de fundul lui. Știa că micuții vor avea un locșor călduț în care să trăiască și suficientă mâncare până să se facă destul de mari ca să plece. Care e cea mai bună metodă să fii conștient de Dumnezeu? Calea devoțiunii sau cea a cunoașterii? Întrebările curgeau repede și cu furie. — Unii digeră peștele doar dacă e gătit într-un curry ușor. Alții sunt acri din fire și nu trebuie să mănânce pește marinat. În sud, e apreciat peștele gătit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sa turbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul lui, am cășunat și eu discuții, controverse și schisme, declară el. Unii nu se pot împacă cu limba mea literară; alții mă găsesc prea bigot și moralizam; alții ― cu mai multa devoțiune și mai puțină jertfă deșartelor frumuseți pământești... Îi rog pe toți să citească și să recitească bucata mea Trandafirii. Bucata aceasta rezumă, lămurește și simbolizează surprinzător toată simțirea și toată literatura mea." Dacă e așa, îmi zic, hai să citesc
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
încă umflați. Își scutură umerii ca să mă îndepărteze. — Termin într-un minut. Ce este de data asta? Copii înfometați în Grecia sau comuniști persecutați în Washington? O tachinam cu privire la cauzele ei, dar le și invidiam sau cel puțin îi invidiam devoțiunea. Cât de încurajator e să crezi că o scrisoare indignată ar putea îndrepta toate relele, că o petiție semnată de multe persoane ar putea salva planeta. —Uită-te la asta, îmi arătă ea cu capul spre un ziar deschis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
împodobit cu glorie fruntea unor mari inspirați... [ei] au creat capodopere în această formulă aproape divină...“ Într-un limbaj similar îl ridică în slăvi pe Vasile Mustață, „colegul nostru întru preocupări lirice“, angajat în „truda superioară a poetului slujind cu devoțiune logosului“. Lui Radu Cârneci i se pare că versurile acestuia au uneori o frumusețe eminesciană. Nu au niciodată o asemenea frumusețe. Este vorba doar de utilizarea mecanică a unor substantive, adjective, verbe preferate de Eminescu. Versurile „eminesciene“ ale lui Vasile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]