2,071 matches
-
acolo, în corpul și sufletul tău!” Așa era. Suspină de dorul brațelor lui și dorința fierbinte de al le simți în jurul ei, o copleși. Se simțea incompletă fără el. Unde îi fusese mintea? Cum de nu recunoscuse pasiunea ce o devora la fel, fie aproape sau departe? Crezuse că putea continua să trăiască departe de el și fusese cât pe ce, să sfârșească absurd, sub roțile unui tren. Se cutremură la gândul acela și își cuprinse pântecul cu brațele, într-un
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
zeu protector, căutând cu înfrigurare acele cuvinte mirifice care așteptau ”să-și desfacă marile aripi”. Mi-am inventat un zeu/ pentru fiecare poem de iubire./ Diminețile se răsfăța în rouă,/ scuturându-se, - ca de friguri -,/ de toate lamentările unei inimi / devorată de sunetul alb / al ceasurilor goale...” ( Vânzătorii de taină). Austeritatea tonalității, voind parcă să denote o retragere în propria ei carapace, nu este decât o simplă perdea de fum. Dincolo de ea, sinceritatea și căldura sufletească reinițiază dialogul: " Eu te citesc
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
năzuros al prezentului. Și încă ceva ce demonstrează că în ciuda lustrului său exterior, omul de azi păstrează în adâncurile insondabile ale sufletului legătura de rudenie cu omul primitiv, care știm că practica inticiuma (consuma totemul). Dar omul modern nu-și „devorează” idolii săi de o clipă: stele de cinema, sportivi, vedete ale muzicii, oameni politici? f) Asimetria Consecință a dizarmoniei de care vorbeam mai sus, asimetria este prezentă atât în cugetul omului de azi, cât și în lumea sa exterioară. În
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
regina va arde ca în Cartagina pe rug cu diamante (ne)șlefuite la gât orașul își strigă iubitele nocturne patul tău are coșmaruri plutește ne ținem de mâini ca pe Nil este plin orașul de crocodili merg cu taxiul discret devoră candid canapele volubile sclav al lui Amon părul meu ți-a șoptit te ador șarpe ce mori la asfințit Referință Bibliografică: fără) final / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1271, Anul IV, 24 iunie 2014. Drepturi de Autor
FĂRĂ) FINAL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374231_a_375560]
-
umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg, ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi, eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n întuneric. Prin ochii copilului se revedea pe El, redevenea - .................................... fulg, zbor de fluturi, vis, stea, răsărit, sacră lumină, Infinit! Referință Bibliografică: Prin ochii copilului, fulg în devenire... / Irina Lucia
PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362151_a_363480]
-
de orbi, dureros de surzi, decupăm altare uitării, cernem noroiul la limita dintre suflet și lut, cu tristețea brațelor rotunjite în îmbrățișări goale de noi. satisfăcuți agonizăm într-un zâmbet, preludiu unei iubiri frânte într-un recviem. parteneri cu nepăsarea devorăm nemulțumiri. dar cine să spargă oglinda adâncului? Referință Bibliografică: .Parteneri cu nepăsarea / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2349, Anul VII, 06 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
.PARTENERI CU NEPĂSAREA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362217_a_363546]
-
dorul mă divide, Nu știu dacă-n drum spre mare Mi-aș dori să fiu cu tine Dar sublima ta candoare Răscolește-n plin suspine Aripi de înger te cuprind La coborârea mea în Rai, Încet prin stele șiroind Mă devorezi în nopți de mai.! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Izgonirea mea din rai / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2332, Anul VII, 20 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IZGONIREA MEA DIN RAI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362211_a_363540]
-
exilului său în Franța, apoi în Argentina. "Cinematograful există în funcție de un lucru de care nu poate fi despărțit și care îi conferă o forță teribilă și îi oferă un loc aparte scrie Fondane este vorba de plictis, imensul plictis care devoră bătrînul ficat al societăților contemporane. Mult mai tînăr decît cei doi mari precursori ai săi, ziarul și music-hall-ul, cinematograful a avut șansa de a se naște chiar în momentul catastrofal în care omul a început să înțeleagă că totul era
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
națiunii, o critică literară limitată la supraaprecierea operelor naționale, oscilează între tragic și ridicol. România pe care Ceaușescu o voia modernă este împietrită prin lipsa de reflecție asupra modernității. Desigur, nevoia de a se păzi de loviturile unei propagande care devoră cultura, nevoia de a găsi un loc care să nu fie exilul spre care conducea adeziunea la valorile politice liberale și democratice, a fost aceea care a îndemnat pe unii intelectuali spre o retragere filosofică lîngă unul din maeștrii gîndirii
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
moștenim din familie sau le dobândim prin autoeducare. Autoeducarea înseamnă cumpătare, ori dacă ne uităm, spre exemplu, la noii îmbogățiți nici unul nu este cumpătat. Cumpătarea ține de un anumit rafinament cât și de o anumită finețe intelectuală. Nu trebuie să devorăm ca niște termite totul de la masă pentru a ne hrăni, nu trebuie să ne îmbuibăm de parcă s ar termina mâncarea pe acest pământ. O alimentație sănătoasă nu înseamnă doar halca de carne din farfurie, mai înseamnă legume, fructe, fibre, vitamine
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2979]
-
din ființa iubită, atât de mare este dorința de contopire, de a fi doi într-unul: "Să-ntunecă ochii mei pe veci" (Atât de fragedă), " Las' să orbesc privindu-i ..." (Sarmis). E, așadar, o văpaie în ochii îndrăgostiților eminescieni care devorează ființele "ochii păgâni", precum în Ondina. "Și în ochii tăi cei negri / Eu privirea să mi-o pierd". Eminescu se desparte de învățătura Noului Testament care spune că "dacă ochiul tău cel drept te smintește" trebuie să-l smulgi, să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
oglinda ("tresar... încremenesc... sunt eu"). La Borges dedublarea, descoperirea "monstrului" din tine, nu naște tragicul; Știu că în umbră este altul, a cărui / soartă e să obosească lungile singurătăți / ce țes și destramă acest Hades / și jinduire sângele-mi și devoră moartea-mi, / Ne caută amândouă. Dea Domnul să fi fost această ultima zi de așteptare" (Labirintul trad. de Victor Șter). Într-o proză (Celălalt Borges), cele două dubluri stau liniștite de vorbă. Se simte doar o oarecare "oboseală" în continua
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
conferințe de la Șomcuta Mare (conf. Ms. 2257/fol.58). Însă, până la întâlnirea cu cei doi ardeleni M. Eminescu parcursese paginile unor cărți de istorie (dintre care Letopisețele lui M. Kogălniceanu, care circulau la elevii din Cernăuți) și își completează studiile devorând paginile unor istorici austrieci, germani, maghiari, pe toată perioada petrecută la Viena (1869-1873). În urma acestor informații găsim în scrisul lui M. Eminescu următoarele consemnări despre Satu Mare: "Samus se chema în timpul romanilor ținutul Someșului"15. D. Vatamaniuc identifică datele după lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vieții sociale un climat dictatorial-clientelar de cea mai periculoasă perspectivă pentru țară. Cum cu acută luciditate îl definea, într-un recent dialog televizat Gabriel Liiceanu, numind viciul autonociv al puterii actuale, care neînvățînd nimic din tragedia unui Ceaușescu, se lasă devorată de același autoritarism de partid ce-i și va decide, la un moment dat, prăbușirea (premoniție, fie vorba, deloc tristă...). Nu e de mirare, așadar, impunerea unui ton, chiar dacă surdinizat, discreționar (și) în domeniul culturii, al artelor în speță. Un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se duce o acerbă luptă interioară pentru putere. Toți nu sunt decât o haită, gata să se sfâșie unul pe altul, când li se ivește ocazia, și e vai de cel mai slab, asupra căruia se reped cu toții să-l devoreze. Condamnând aparent aceste practici, pe care imprudent le-au dezvăluit, actualii conducători încearcă să lase impresia că acum asemenea fenomene nu mai există. În realitate, toți oamenii cinstiți, spunea el, își dau seama cum stau lucrurile și că așa-zisa
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
opera lui Mathieu. Într-un text greu de găsit, dar disponibil acum în superbul volum apărut în 2003 (și în care prietenul său Lupasco este omniprezent, Mathieu 50 ans de création, Lupasco scrie: "Dacă Sfinxul grecilor grec prin excelență îi devora pe loc pe trecătorii care nu îi descifrau enigma, Mathieu îi ucide pe loc fie și numai dacă încearcă să o descifreze"21. SALVADOR DALI ȘI ÎNTUNECAREA LUMINII Într-una din convorbirile lui Alain Bosquet cu Salvador Dali, asistăm la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cealaltă extremă (din inimă-Los) și se produce scurtcircuitul: spațializarea (Enitharmon) timpului (am urmărit analiza lui Lovinescu, care se aplică foarte bine modelului dinamic creațional al lui Blake 272). Problemă se poate pune și invers: la limita extremă, spune Lovinescu, clipă devorează timpul și punctul devorează spațiul; atunci rămîne vizibil doar pămîntul invizibil, în cazul nostru Enion, care ar fi astfel din nou în Atemporal. În Urthona, nume trinitar (Ur-th-on-a; uri: ebr. lumină; Tharmas: apă; on: grec. ființă), Alfa și Omega "ard
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și se produce scurtcircuitul: spațializarea (Enitharmon) timpului (am urmărit analiza lui Lovinescu, care se aplică foarte bine modelului dinamic creațional al lui Blake 272). Problemă se poate pune și invers: la limita extremă, spune Lovinescu, clipă devorează timpul și punctul devorează spațiul; atunci rămîne vizibil doar pămîntul invizibil, în cazul nostru Enion, care ar fi astfel din nou în Atemporal. În Urthona, nume trinitar (Ur-th-on-a; uri: ebr. lumină; Tharmas: apă; on: grec. ființă), Alfa și Omega "ard", dar nu se mistuie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lumina-i tulbure toate portalurile daurite culoarea și-o pierdură, Nu mai sarea de Bucurie, căci azări Eternă Moarte dedesubt. 15 Palid, privit-a viitorul: palid, privi Abisul Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea rîvnind îngrozitor de-nfometată, Devorînd totul că flămîndul vierme și că mormîntul cel tăcut. Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă. Grozav se luptă Urizen deasupra-nfricoșat și de-ngrozire palid. 20 El azări nedeslușitul spațiu dedesubt și sufletu-i se strînse de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n jurul Porților vieții de Veci Nu-s alungate și nimicnicite, nicicînd nu vom putea de Porți din nou să trecem. Știi că în Fiecare Om Năluca e smintita, sălbatică 305 Și sluta, că astfel sînt o prădătoare pofta care devorează, necontenit Rîvnind și devorînd; dar Ochii mei mereu privesc asupră-ți, O-ncîntătoare Amăgire, si eu nimic nu pot rîvni decît pe tine: pînă Ce-n brațe te voi ține și fi-voi iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Veci Nu-s alungate și nimicnicite, nicicînd nu vom putea de Porți din nou să trecem. Știi că în Fiecare Om Năluca e smintita, sălbatică 305 Și sluta, că astfel sînt o prădătoare pofta care devorează, necontenit Rîvnind și devorînd; dar Ochii mei mereu privesc asupră-ți, O-ncîntătoare Amăgire, si eu nimic nu pot rîvni decît pe tine: pînă Ce-n brațe te voi ține și fi-voi iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu el un trup și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pieptul sau Smaraldul, Onixul, Safirul, iaspul, berilul, ametistul Cu o grozavă rîvna se luptau care să cîștige-un loc peste Mărețul Dúșman, rodul copacului de taină 75 Cel frămîntat în albia de plămădit a lui Uvith 243. Orc hrană încă-o devora Turbat de-nfometare. Ucigătoarea hrană încă, în aur și în pietre scumpe, Curgea 244 în jurul groaznicelor mădulare, alcătuirea-i omenească Întinzînd-o-n lung Că pe un șarpe, În vreme ce femeia-Întunecoasă, în tristă cugetare cufundata, Hrana i-o drămuia seară și dimineața în cupe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îl aude, 520 Și-acuma vajnicele-i gheare și le-înfige-n stîncă ascuțită, Și-acum greul văzduh cu uriașele-i arípi îl bate. Alături zace Leul mort, și-n pîntecele sale viermi La moartea-i se-ospătează pînă ce totu-i devorat de moartea cea universală, Si calul palid e-n căutarea iazului care culcuș să-i fie și să moară, 525 Însă găsește iazurile cu șerpi pline unii pe alții devorîndu-se. Capul și-l pleacă și tremurînd stă în picioare, si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
conviețuirea celor doi. Se întîmplă... Cu ostenelile împîclite în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea N" el (prietenul, fratele, tînărul, dînsul, dumnealui, excelența sa, amantul, preotul). Constantin Popa Cavou bar Referințe critice Măștile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]