889 matches
-
Leonard, 2002): 3.3.3.1 Concept de sine ridicat și scăzut, direcționare exterioară, standard de evaluare ordinal Acești indivizi sunt foarte competitivi, iar prezentarea sinelui este importantă. Simt nevoia de a fi asociați cu succesul și de a se dezice în cazul eșecului. Prima grijă pentru acești indivizi este să stabilească vina atunci când are loc un eșec și să-și aroge credite când grupul are succes. Indivizii sunt orientați spre putere și statut, având o mare nevoie de afirmare socială
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
spera să dirijeze elita intelectuală a României în (ceea ce considera el) direcția justă "pe baza unui sistem zi-de-zi", prin care Iorga înțelegea nevoile zilnice ale României. Jurnalistica sa nu consideră deci că adevărul sau faptele constituie ceva absolut și se dezice adesea de pozițiile pe care se situase anterior. Opiniile lui Iorga erau exprimate într-o manieră violentă și emoțională, fără să reflecteze prea mult înainte de a le așterne pe hîrtie. Există însă o fidelitate constantă și inflexibilă față de interesele României
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
familiei Iorga (și cu alții care l-au cunoscut), poate să dea următoarele răspunsuri: la personalitatea, ego-ul și naivitatea lui Iorga se adăugau conceptele lui sămănătoriste. Era o declarație de credință socială, politică și națională de care "nu s-a dezis niciodată tot restul vieții". Toate acestea au dus în politică la o atitudine pe care picantul și competentul jurnalist al scenei bucureștene, Șeicaru, o numea "fantezistele zigzaguri excentrice ale atitudinilor fanteziste, extravagante și capricioase ale lui Iorga" (Zigzagul fantezist al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
autorul nu mai Împărtășea neîndurătorul realism politic al companionilor săi. Tarrou, unul dintre personaje, afirmă: „Am decis să resping tot ceea ce, direct sau indirect, ucide oameni sau Îi Îndreptățește pe alții să ucidă”. Cu toate acestea, Camus ezita să se dezică de foștii săi prieteni. În public, el Încerca Încă să contrabalanseze critica onestă a stalinismului cu referințe „obiective” la rasismul american și alte fărădelegi din tabăra capitalistă. Dar procesul Rousset și mascaradele judiciare din Est i-au spulberat și ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crimelor naziste. În Italia, campaniile zgomotoase ale Vaticanului Împotriva comuniștilor au umbrit argumentele antistaliniste expuse de Silone, Vittorini și alții. Numai În artă și literatură, unde absurditatea politicii culturale staliniste Îi afecta pe poeți și pictori, intelectualii occidentali s-au dezis constant de Moscova - Însă chiar și aici opoziția lor era estompată, de teamă să nu Încurajeze „propaganda” americană 13. Pe de altă parte, În lupta pentru simpatia maselor occidentale, Sovietele pierdeau teren cu repeziciune. Pretutindeni În afară de Italia scorul comuniștilor a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
organizațiile tradiționale ale stângii. Partidele comuniste din vestul Europei, subminate de erodarea progresivă a bazei lor proletare și discreditate de invazia Cehoslovaciei, erau cele mai vulnerabile. Partidul Comunist Francez era condus de staliniști nereformați În totalitate, care nu s-au dezis niciodată cu adevărat de evenimentele din 1956 și cu atât mai puțin de cele din 1968. Inerent conservator, suspicios față de orice problemă sau persoană pe care nu o putea subordona și controla, partidul a pierdut cu fiecare nouă rundă de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istorii și să se impună drept mișcare(a) democratică a stângii, comuniștii occidentali ar fi trebuit să renunțe nu doar la „dictatura proletariatului” și alte formule retorice aruncate În cursul anilor ’70 pe rugul capriciilor ideologice. Ei trebuiau să se dezică public de orice legătură cu comunismul sovietic - gest de care nici măcar Berlinguer sau Carrillo nu erau În stare. Eurocomunismul era așadar o contradicție În termeni. Identitatea primă a oricărui partid comunist era subordonarea față de Moscova, așa cum Își dorise Lenin. Câtă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Mitterrand - În 1983, doar 23% dintre cei care votaseră cu socialiștii deplângeau faptul că „punerea socialismului În practică” eșuase. Ceea ce nu Înseamnă că țineau ca Mitterrand să „modernizeze” țara frenetic - dar modernizarea s-a produs oricum. Fără a se dezice de reformele timpurii mai puțin controversate - descentralizarea administrativă, reforma sistemului de asigurări, drepturile femeilor la locul de muncă și mult așteptata reformă a justiției -, Mitterrand s-a dedicat În restul lungii sale domnii (s-a retras În 1995, după două
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
respins pe loc. În acest moment, comuniștii nu puteau să nu țină cont de evenimentele externe: la 3 decembrie căzuse conducerea comunistă est-germană, Gorbaciov cina cu Bush În Malta, iar statele din Tratatul de la Varșovia se pregăteau public să se dezică de participarea la invazia din 1968. Discreditați și descalificați chiar de cei În solda cărora se aflaseră, ultimii membri ai grupului Husák, printre care și prim-ministrul Adamec, au demisionat. După o Întâlnire la „masa rotundă” de două zile (cea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii care așteaptă, nestins suspin, ca pe o tămâie mântuitoare care abia mai pâlpâie în sfintele altare a vrednicilor schivnici. Am fost legionar, și vreau să mor în duhul legionar. Nu-mi dezic crezul și nu am a-mi reproșa nimic, ci doar faptul că nu am făcut sau nu am putut face mai mult în lupta pentru cunoașterea adevărului legionar și apărarea dreptății neamului meu, învăluită în lacrimi și ceață. Suind și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fi cazul, martiri dar nu agresori și de va trebui, nu ne vom apăra nici viața vărsând sânge”. Și-au zăvorât inimile și purtându-și cu demnitate existența. Înlănțuiți, scuipați, hăituiți ca fiarele, batjocoriți, omorâți mișelește ei nu s-au dezis niciodată de crezul lor, de credința în Dumnezeu, de dragostea de Neam. Și-au asumat crucea credinței, crucea Neamului, crucea libertății, crucea Adevărului, crucea jertfei. Răstignirile le-au fost fie ascunse, în temnițe, în mine, la canal... fie la vedere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
putea permite o astfel de schimbare revoluționară în Ungaria; modelul polon era o extremă a liberalismului lui Hrușciov. Așadar, pe 4 noiembrie, tancurile și-au făcut din nou apariția în Budapesta și au deschis focul împotriva demonstranților. Kádar s-a dezis de Nágy și a cerut instituirea unui nou guvern, precum cel al lui Gomulka din Polonia. Tancurile sovietice au restabilit ordinea și Nágy a căzut de la putere 868. Lumea era cutremurată de faptul că sovieticii folosiseră tancuri pentru a ucide
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1845), afirmă exact același lucru: "Din aceste colonii [romane cu care Traian împoporă Dacia prefăcută în provincie romană] se tragu Românii" (p. 8). În spațiul carpatin, Ion Micu Moldovan, în Istori'a Ardealului pentru scolele poporali (1866) nu se putea dezice de preceptele Școlii Ardelene în această chestiune identitară a originii pur latine. Într-un pasaj din care pot fi degajate mai multe elemente chintesențiale ale conștiinței românești, Moldovan afirmă că "Dein Romanii, ce n'au voitu a se despartî de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tinerețea de scriitor în primul rând a lui Nicolae Manolescu, a lui Ștefan Cazimir nu ne-a influențat, chiar dacă mai târziu unii dintre colegii mei de facultate, de an, de grupă, de viață, de cămin, de internat s-au cam dezis de ei. Cine anume? Ulici, Mircea Iorgulescu și alte nume care nu-mi vin acum în cap. Când ați avut revelația că Eugen Simion a fost un profesor de ispravă? Au trecut niște ani și prin iunie ’83 l-am
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]