1,158 matches
-
de aroganță și disperare - o fi zvârlit-o la gunoi fără s-o citească, o fi crezut că-s reclame tembelul, cretinul ăsta, filistinul ăsta de taică-meu. Îmi amintesc - ca să ne-ntoarcem și mai mult în timp la șirul deziluziilor mele -, îmi amintesc că într-o dimineață am aruncat o minge de baseball înspre tata și apoi am așteptat zadarnic s-o văd înălțându-se în văzduh, mult deasupra capului meu. Am opt ani și, de ziua mea, am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
năprasnic, dar În ciuda acestei bunei voințe,anotimpul de iarnă nu-și spusese Încă ultimul cuvânt. Mercurul termometrului coborâse către limita celor 20 grade Celsius, determinând crengile copacilor să geamă Înăbușit sub povara stânjenitoare a chiciurei de nea. Bucureștiul, spre marea deziluzie a Atenei și desigur, mai puțin a lui Tony Pavone se prezentă dezolant tocmai datorită iernei deosebit de aspră, bătând recordul anilor de Început de secol! Cu două zile În urmă, capitala țării beneficiase de o ploaie măruntă Însoțită de lapoviță
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hala de carne gemea burdușită cu tot felul de produse animalice. După câteva Învârtiri În raza tonetelor cu zarzavaturi, avea să constate o inexplicabilă Îmbulzeală În care cetățenii Înfometați, cumpărau până și produsele deteriorate.Curios, intră În hala de carne. Deziluzia fu totală! Află numeroși măcelari Îmbrăcați În halate exagerat de albe având orice cută nivelată la perfecție, ce În grupuri stăteau de vorbă din lipsă de altă ocupație.În afară de unele căpățâni de porc cu aspect disgrațios, intrate aproape În putrefacție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sunt numărate. Astăzi existăm, mâine cine poate ști...? Privește la omul din fața dumitale, ajuns la apogeul drumului.Parcă ieri am pășit În lume cu iluzii, având speranțe nemărginite ca după o viață Întreagă de muncă, de suferințe, să constat cu deziluzie cât de zadarnică a fost alergătura! Întreaga noastră viață, a oamenilor nu-i decât un amăgitor vis. Vai și amar de acei ce cred În himere...!!” Frumoasa picoliță dispăruse. De acea Tony Pavone făcu plinul paharelor, toastând. „Beau În sănătatea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
taximetru, Încrămădindu-l amândoi, mai mult, aruncându-l pe banca din spatele mașinei. Cu nervii la pământ, Atena parcurse pe jos marele bulevard. La Universitate reuși Însfârșit să abordeze un taximetru particular ce lucra la negru, se urcă Înăuntru cu o amarnică deziluzie a timpului și banilor cheltuiți Însă, cu o experiență de viață necesară...!! VII PENETENCIARUL RAHOVA BUCUREȘTI Sfătuit de un arestat ce Împărțise celula cu el timp de două săptămâni și care trecuse de câteva ori prin multe Închisori din țară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Capitalei unde produsele vegetale și animale era expuse demonstrativ Într-o abudență aproape incredibilă. Locuitorii acestei țări flămânzi, pândeau momentul când cortegiul prezidențial se Îndrepta către alte piețe ale orașului, se năpusteau să facă cumpărături, acum era momentul. Dar, totală deziluzie...! Toate produsele alimentare dispăruse ca prin vrăjitorie...! Exponatele erau ridicate cu maximă rapiditate și afișate estetic la următoarea piață unde cortegiul era așteptat. Pentru a calma spiritele agitate, propagandiștii Dictatorului răspândiră un incredibil svon: Tovarășul Nicolae Ceușescu e convins de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de pîntec semantic, Înțesat de embrioni plini de viață ai paginilor nescrise, mici crîmpeie scînteietor de inteligente de geniu, ce efectiv abia așteaptă să se nască. Din această matcă grandioasă, Întreaga poveste va țîșni, ca să zic așa, singură afară. Ce deziluzie ! Lucrurile aveau să se dovedească exact pe dos. Și nu se poate, În nici un caz, spune că nu există multe Începuturi de vis. Uite, de pildă, cum sună ăsta : “La ora 3 dimineața, cînd a sunat telefonul, Morris Monk știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a doua parte a TIFF-ului a fost Amanții obșnuiți (Les amants réguliers, 2005, regia Philippe Garel), o construcție à la Godard de trei ore, lentă și stăruitoare, despre eterna obsesie a francezilor din ultimele decenii - adică mai ’68 și deziluziile unei generații sufocate de propriile idealuri. La miezul nopții, când s-a sfârșit pelicula, în sală mai erau vreo 25 de persoane, cu ochii înroșiți și priviri cam bezmetice. Este, probabil, prețul pe care au trebuit să-l plătească pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
și nu numai. Absolventă a Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din Cernăuți, specialitatea Limba și literatura franceză, Istoria artelor și Istoria pedagogiei, a predat la liceele din Suceava, Rădăuți, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc și Vama. A avut o deziluzie în dragoste la vârsta de 22 de ani, logodnicul său, avocatul Mihai Lăzăreanu, decedând subit la vârsta de 27 de ani de o boală de inimă chiar înainte de ziua nunții. S-a căsătorit abia la vârsta de 50 de ani
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
traversarea lacului, deși știam că nu e exclus riscul să primim câteva perechi de palme de la profesorul de franceză Mitică Axentoi. Deci, dirigintele a avut destule motive să mă încondeieze atât de drastic în „buclucașa” sa caracterizare de la final. Singura deziluzie din liceu s-a petrecut în primele zile din anul doi, în fața comisiei de recrutare venită de la Liceul Militar din orașul Câmpulung Moldovenesc, care mi-a respins cu celeritate cererea de transfer pentru o formă de învățământ mult râvnită de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
va uita de bărbatul care o obsedează. Dacă prima impresie pe care o lasă Irina asupra lui era deplorabilă, la prima întâlnire cu Dania, aranjată de amicul Conitz, cel care se deziluzioneză este chiar Sandu: „Pricepeam că-i produsesem o deziluzie. Nu din cauza mea, oricât de puțină încredere aș fi avut în mine însumi, din cauza structurii ei care nu suportă realitatea.” Sandu observă luciditatea cu care a fost întâmpinat și reconstituie gândul ei: „Numai ăsta ești tu?” Realitatea va fi întotdeauna
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
reprezentat o vreme pentru omenirea însetată de libertate tipul eroului avântat în fruntea mulțimilor, purtând flacăra ce le luminează viitorul. Dar omul de voință fermă, ale cărui însușiri concentrau hotărârea și însuflețirea, avea să-i producă compozitorului german o cumplită deziluzie. Primul consul se proclamă împărat. Furios, Beethoven nu a mai acceptat ca partitura să fie trimisă la Paris. Rupând cu mânie dedicația, a strigat: Nu e prin urmare decât un om obișnuit!...de acum el va călca în picioare toate
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
pe colegul lor de breaslă, pe cel mai bun. Această reacție este, totuși, Îmbucurătoare, cu toate că foarte slabă, Încă. Am fost plăcut impresionată de gestul domnului Mircea Dinescu și am așteptat cu sufletul la gură reacția marelui bard Adrian Păunescu. Când deziluzia devenise aproape o certitudine, l-am auzit și nu ne-a deziluzionat. Dar ... de o bună bucată de vreme nu se mai aude nimic. Nici o voce, nimic. Speranța noastră a rămas suspendată undeva sus, sus de tot. Păcat că cei
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
două mii de ani așa este lumea... Sigur, eu nu te contrazic, aceasta-i lumea din jur și n-o s-o schimbăm nici eu, nici tu, nici nimeni... Spun doar că tu ar trebui să te schimbi, ca să nu mai ai deziluzii... Cam aceasta va fi încheierea... îi aude glasul zeflemitor și acea veche, foarte veche umbră de tandrețe în ironie. Totuși, tandrețe. Oricât ar fi Niki de lunecos, aici nu poate să se înșele... Ceva ce nu s-ar putea altfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am coborât grijuliu scara de lemn, în timp ce restul casei continua să se repauzeze, numai ca să-mi pot urma tabietul ! Numai pentru ca să închin câteva ore solitudinii și să fiu întărit sufletește pentru sindrofie, ca un Anteu care a atins pământul... Ce deziluzie !... Și măcar dacă ar fi cineva mai puțin agasant ! Marie-Liliane, de pildă... Dar într-un asemenea caz, Sophie s-ar fi cuvenit să fie la curent și să-și aștepte prietena ! Prietena mea ? Numai ție îți datorez atenția ei ! Probabil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tăcerea, ai reușit să-mi rezervi o cameră la vreun hotel? Da, la "Carpați". Chiar voiam să-ți spun... "Și cu invitația de-a sta la tine cum rămîne?" o întreabă în gînd, reprimîndu-și cu greu un surîs ironic. Sentimentul deziluziei totale l-a cuprins cu și mai mare putere. Nu-și dorește decît să ajungă la hotel, să se arunce în pat și să doarmă. Mîine dimineață va rezolva urgent problema pentru care a venit în delegație, apoi, cu trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cunoștințele cuprinse în sistemul Teonei, acele pietre în albia unei ape repezi, ajutîndu-l să treacă pe malul celălalt, cariatidele templului sub cupola căruia visează s-o regăsească pe femeia devenită miraj. "Și dacă reîntîlnirea cu Teona va fi o cumplită deziluzie?!" se cutremură, învîrtindu-se prin încăperea strîmtă, așteptînd să se încălzească soba în care a reaprins focul. Pînă noaptea tîrziu, încearcă zadarnic să se concentreze asupra celor scrise, vrînd să continue, dar nu poate; gîndurile lui o iau razna mereu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Corect? — Îmi displace cuvîntul „pește“, dar răspunsul este da. — Bun. Au fost și alte fete de-ale tale codoșite, fie pe stradă, fie telefonic? — Nu. Toate fetele mele sînt fie fotomodele, fie tinere pe care le-am salvat de marile deziluzii ale Hollywoodului. O schimbare de macaz. Nu prea te omori cu cititul ziarelor, bag seamă. — Corect. Încerc să evit veștile proaste. Dar ai auzit de masacrul de la Nite Owl. — Da, pentru că nu trăiesc În peșteră. — Individul acela, Duke Cathcart, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că în dimineața asta aș fi fost mai puțin obsedat, dacă ați fi fost mai îndurătoare cu mine. La urma urmelor ne cunoșteam deja după prima dumneavoastră scrisoare. Aș vrea să mă iau cumva în mână, căci mă tem de deziluziile care stau să vină, așa cum mă tem de teribila gelozie. Îmi imaginez fără să vreau cum vă petreceți aceste blestemate zile de Paști și toate cele care urmează cu prietenul dumneavoastră și e mai mult decât pot să duc. Ca să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi sceptic. Orice psiholog sfârșește însă prin a fi sceptic. Este, în acest sfârșit, pedeapsa naturii pentru acest violator de mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea puțină iluzie în cunoaștere pentru ca să nu fi ajuns prin cunoaștere la deziluzie. Puțină cunoaștere încîntă; multă cunoaștere dezgustă. Cu cât cunoști mai mult, cu atât vrei să cunoști mai puțin. Cine nu suferă din cauza cunoașterii, acela n-a cunoscut nimic. Stând într-o contemplație liniștită, fixat și suspendat sub eternitate și auzind
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Extracțiile sunt foarte periculoase și preferă să le evite. Pot vătăma maxilarul, chiar și ochii. — Nu văd să fi încălcat legea în vreun fel, răspunde în cele din urmă. Mai e ceva, se repede Livia. Pe chip i se citește deziluzia, dar și hotărârea de a merge până la capăt. — Flaccus Vascularius a uitat de treaba asta... — Cred și eu, dacă nu-l mai deranja putreziciunea din gură, mormăie malițios Augustus. E mai presus de puterile lui să nu o tachineze. — ...pănă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu o rețea bogată de căi de comunicație. Prin Binghamton, seara, ajungem la Ithaca. Mâncăruri și prieteni E momentul după atâtea zile de mâncăruri americane să ne amintim și de cele de la noi. Cumpăr un borcan cu castraveți standardizați, dar deziluzie! Sunt în sirop. Ne așezăm pe gospodărie proprie națională, cu preț de cost redus. Suntem invitați de diverse familii și invităm și noi. Uneori seara ne pomenim că cineva bate la ușă pentru a ne invita, deși nu știam unde
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
și-o ascundă lui Însuși, mascând-o cu o melancolie de duzină. Acum văd următorul file, unde În fond Încerca să romanțeze ceea ce-mi spusese despre meseria lui a doua zi, la Garamond. Îi regăsesc În el acribia, patima, deziluzia de redactor care scrie printr-o persoană interpusă, nostalgia lui după o creativitate nerealizată vreodată, rigoarea lui morală care-l obliga să se pedepsească pentru că dorea ceva la care simțea că nu are dreptul, dând dorinței lui o imagine patetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe cale de Îmbătrânire, atunci cum să nu-și plece urechea la doctrinele secrete ale misticilor musulmani, la acea Îngrămădire hieratică de comori ascunse? Poate că de aici se naște acea legendă despre cavalerii Templului ce Încă obsedează mințile pline de deziluzii și arzătoare de dorințe, povestea despre o putere fără margini care de atunci Încolo nu mai știe asupra cui să se exercite... Și totuși, chiar pe la apusul mitului, sosește Ludovic, regele sfânt, regele care stă la masă cu marele Aquinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Pentru cine nu are credință e un mod de a-l regăsi pe Dumnezeu fără a pune sub semnul Întrebării propria necredință, pentru că e vorba de un Pol Nul. Știi, pentru cei din generația mea, care s-au hrănit cu deziluzii și la prânz, și la cină, asta poate fi o mângâiere”. „Dintre generații, a mea s-a hrănit cu mai multe deziluzii”. „Prezumțios. Nu, pentru voi asta a fost doar vreme de un sezon, ați cântat Carmagnola, iar apoi v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]