1,256 matches
-
échec d'une prophétie. Psychologie sociale d'un groupe de fidèles qui prédisaient la fin du monde, Paris, P.U.F., 1993. Lucrarea a fost consacrată "comportamentului indivizilor angajați în mișcări sociale care formulează profeții precise și care vin să dezmintă faptele", scrie L. Festinger în cuvântul său introductiv. Explicația la care ajung autorii este una de factură psihologizantă, oferită de teoria disonanței cognitive. 197 Will Keepin se folosește în analiza sa de celebra cercetare a lui Michel Gauquelin pe un
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
înșela poate fi mai degrabă atribuită unui falsificator decît unui orator analfabet care oferă o versiune proprie asupra arborelui genealogic; acesta din urmă crede cu mai multă sinceritate în ceea ce spune. Absența unor texte scrise reduce drastic posibilitatea de a dezminți versiuni oficiale asupra trecutului prin confruntarea lor cu dovezi aparținînd contemporaneității. Borofsky (1987:144) comentează că: atunci cînd înregistrăm tradiții în cărți, noi, ca antropologi care privim subiectul din afară, contribuim la adîncirea caracterului incoerent al informației. În același fel
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dezvoltării societăților industriale, cu circulația liberă a informației în societățile ne-industriale și în vremurile moderne în care au apărut sateliții și poșta electronică. Este suficientă o privire aruncată asupra datelor etnografice referitoare la societățile lipsite de scriere, pentru a dezminți validitatea acestei caracterizări. De exemplu, Foster (1979: 108-109), care a studiat satul Tzintzuntzan din Mexic la mijlocul anilor 1940, notează că "falsurile minore sau majore sînt la ordinea zilei". Copiii, spune el, "sînt mințiți permanent", iar înșelătoriile sînt utilizate în mod
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sesizează propriile greșeli, de dezvoltarea capacității de a se autocontrola, de concordanța între ritmul scrisului și posibilitățile de sesizare a greșelilor de către fiecare elev. Dez: dezacord, dezerta, deziluzie, dezordine, dezumaniza, etc. dezbate, dezbina, dezgoli, dezgust, dezdoi, dezdoaie, dezlipi, dezlănțui, dezmoșteni, dezminți, deznoda, deznădăjdui, dezrobi, dezrădăcina, dezvălui, dezveli. Cu toate că pentru clasele I - IV programa prevede puține ore speciale, cunoștințele din domeniul lexicului se îmbogățesc mereu cu prilejul studierii altor teme. Ortografia este legată de vocabular în următoarele sensuri: a) delimitează cuvintele ca
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
de spectacularitate în lipsa cărei ar fi rămas la stadiul lui peroratio: convingător, dar neartistic. Dacă incipitul și cuprinsul articolului sunt marcate de echilibru, iar prezența polemistului se face simțită în limitele cadrului polemic (fără excese), în final, Arghezi nu se dezminte. Tonul incendiar, vehement, acuzator rupe barierele unui virtual acord polemic, plasând discursul în zona autonomă a pamfletului, în care "asasinatul simbolic" (M. Angenot) nu e doar permis, ci și dezirabil. Acest pasaj final, inconfundabil pentru ceea ce înseamnă spiritul polemic arghezian
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vede pe câmpia tăcută, sustrasă o clipă încrâncenării și urii. Peste răgazul acesta vremelnic trece o clipă sub cerul plin de lumini o adiere de îndurare și de iertare, de seninătate și de nădejde care străbate apoi întregul poem, parcă dezmințindu-i rostul. În gândul nerostit că mai bine era ca Iliada să nu fi avut loc niciodată. Ceva asemănător are loc între Ahile și Priam către sfârșitul Iliadei. Priam vine la Ahile, noaptea, să răscumpere leșul lui Hector. Bătrânul rege
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
expresie privilegiată a Puterii din lume, și visele lui, care erau prelungirea în himeră a ceea ce nu i-a fost dat. Este un destin neîmplinit, de aici tristețea. Dar destinul lui mai spune ceva, dincolo de tristețe. Prin el, Forța își dezminte caracterul linear și inerțial, se întoarce asupra ei înseși, transformând destinul prescris unei entități pieritoare în paradigmă a capacității ei eterne de a inventa forme atipice. Fără de care cele tipice, formele eterne ale vieții, ar părea un simplu dat inert
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vede pe câmpia tăcută, sustrasă o clipă încrâncenării și urii. Peste răgazul acesta vremelnic trece o clipă sub cerul plin de lumini o adiere de îndurare și de iertare, de seninătate și de nădejde care străbate apoi întregul poem, parcă dezmințindu-i rostul. În gândul nerostit că mai bine era ca Iliada să nu fi avut loc niciodată. Ceva asemănător are loc între Ahile și Priam către sfârșitul Iliadei. Priam vine la Ahile, noaptea, să răscumpere leșul lui Hector. Bătrânul rege
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
expresie privilegiată a Puterii din lume, și visele lui, care erau prelungirea în himeră a ceea ce nu i-a fost dat. Este un destin neîmplinit, de aici tristețea. Dar destinul lui mai spune ceva, dincolo de tristețe. Prin el, Forța își dezminte caracterul linear și inerțial, se întoarce asupra ei înseși, transformând destinul prescris unei entități pieritoare în paradigmă a capacității ei eterne de a inventa forme atipice. Fără de care cele tipice, formele eterne ale vieții, ar părea un simplu dat inert
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în corelare cu dezvoltarea creierului și a organelor vorbirii.” Ideea de naștere și dezvoltare a limbajului pare a implica contextul social și funcția comunicativă, în afara cărora limbajul este de neconceput: „Eu cred, afirmă Schleicher, că mă pot dispensa de a dezminți teoria prin care limbajul ar fi o invenție a unui individ sau ar fi fost comunicat omului din exterior. Limbajul, pe care în scurta perioadă a vieții istorice îl vedem supus unei modificări neîntrerupte, nu este pentru noi altceva decât
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latinității. Schimbările care s au produs în structura și compoziția limbii latine devenite română sunt apreciate de regulă ca împrumuturi sau influențe externe. Încercările de a depăși impasul au fost sortite eșecului datorită lipsei unei baze teoretice care ar putea dezminți și infirma doctrina neogramatică permițând totodată viziunea istorică adecvată. În capitolul precedent a fost adusă la zi linia de gândire Heraclit - Lucrețiu - De Brosses, ceea ce permite recuperarea a tot ce este valoros în gândirea istorică românească. Recuperarea este distribuită în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al XIV-lea, începuturi care înseamnă populație, teritoriu, limbă, denumiri topice, credință, organizare socială etc. și potrivit cu care se cere a fi prezentată întreaga istorie precedentă. Miron Costin a satisfăcut prin opera sa această cerință. Posteritatea nu a reușit să dezmintă științific aranjamentul istoric al acestui cărturar. Mai mult încă, orientarea feudală a gândirii lui a fost ridicată la nivel de principiu al cercetărilor istorice asupra istoriei limbii și poporului român. În această privință sunt de remarcat două scăderi față de viziunea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
trag” (Ib.). De aici până la înțelegerea pe deplin realistă a romanității orientale mai este mult. Se vede însă acum, în partea finală a HVR, că autorul a întrerupt brusc redactarea operei sale al cărei fundament teoretic se dovedea a fi dezmințit de realitatea istorică. Antonio Bonfini, istoric italian chemat de Matei Corvin la curtea regală de la Buda, a scris în latină o istorie a Ungariei, carte care i-a deschis lui Cantemir noi orizonturi asupra istoriei românilor. Cantemir va fi început
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
îndepărtată” (II, 596). Aceeași disjuncție artificială este căutată și în plan gramatical: „Deosebirile morfologice și sintactice dintre limbile română și albaneză sânt foarte mari, ceea ce ne obligă să despărțim aceste două popoare” (II, 629). În plan lexical Philippide încerca să dezmintă concluzia lui Gustav Meyer, autorul unui dicționar etimologic al limbii albaneze, care afirma că „ a atârnat numai de un fir de păr că limba albaneză n-a fost complet romanizată”, spunând că „tendința este de la Gustav Meyer încoace de a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fiindcă, introducând o pauză lirică ce ține loc de discurs comentator, întrerup acțiunea. Mai mult, legătura dintre song și acțiune se bazează adesea pe un efect de contrast. În Mutter Courage, cinismul vesel al song-ului din scena 1 este dezmințit de primul eșec al lui Courage, pentru că își pierde fiul. Song-urile, ca și celelalte elemente ale spectacolului, fac apel, la spectator, la o facultate de apropiere. Această discontinuitate a limbajului tinde să evite identificarea spectatorului. Decorul, care nu vizează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu satisfacție efectul de bumerang al punctelor de suspensie inserate de cenzură și al răstălmacirilor care, în cazul lui Caragiale, nu reușesc să mutileze și esența comicului său, capabil în sine, prin orice lectură directă sau orice reprezentare scenică, să dezmintă interpretările tendențioase și chiar să reveleze, prin contrast cu regimul care ostracizase râsul în zonele trecutului sau ale "imperialiștilor", o lume paradisiacă 23: "Realismul socialist este o doctrină vagă dar eminamente serioasă, plictisul și cenușiul fiind trasăturile sale dominante. Într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Deci, nu sunt singura? întrebă Emmy, oarecum ușurată că angajații hotelului n-o tratau doar pe ea așa. — În niciun caz, o asigură Paul. Sunt convins că așa se poartă cu toți clienții. E singurul lucru de care nu se dezmint. Îți mulțumesc pentru asta. Începusem să mă simt complexată. — Mă bucur că ți-am fost de ajutor. Prima data când am stat aici, eram de-a dreptul paranoic. Părinții mei obișnuiau să ne ia cu ei peste tot — practic am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Fima se aplecă și cu o mișcare fulgerătoare a mâinii drepte, care Începu ca o palmă și se termină cu un pumn strâns, reuși să prindă creatura fără s-o rănească. Făcu totul cu o abilitate și o precizie care dezmințeau total reputația sa de neîndemânatic. Când desfăcu degetele ca să vadă ce prinsese, se Întrebă timp Îndelungat dacă era cercelul Annettei, vreo cataramă de-a Ninei, o piesă de la una din jucăriile lui Dimi sau un buton de argint de la manșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o boicoteze. Știam că voi petrece întreaga seară bând singură și imaginându-mi-i pe toți distrându-se de minune, vorbind despre mine. Poate că Tally o să îl mângâie pe Mark pe cap, iar el o să îi atingă degetul mic, dezmințind teoria inocentă cu cadoul, dar eu nu voi avea de unde să știu asta pentru că nu voi fi acolo. Ar fi grozav, Ed, am răspuns eu, numai ca să nu las ca imaginea pe care mi-o construiam să degenereze. — O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
straiele de gaucho, Formento a priceput că sosise clipa. A mers la sigur. Și-a făcut rost de un alibi bun: a spus că Între dormitorul său și al englezoaicei ușa era deschisă. Nici ea, nici prietenul Montenegro n-au dezmințit afirmația; dar pentru asemenea desfătări obiceiul cere ca ușa să fie Închisă. Formento și-a ales bine arma. Cuțitul lui Pampa a contribuit la implicarea a două persoane: a lui Pampa Însuși, care-i aproape nebun, și a ta, don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înregistraserăm un eșec. Ceea ce se Întâmplase În campania reală depășise puterea noastră de a abera: un candidat i-a trimis mamei sale o scrisoare deschisă În care Îi promitea o pensie mai mare, un altul și-a pus nevasta să dezmintă, tot printr-o scrisoare deschisă, că ar avea parte de bătăi zilnice. Și alte câteva asemenea obscenități care au umbrit mesajul lui Mile Spătaru. Poate că nici n-aș fi amintit de acest proiect ratat, nu e deloc spre lauda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii În urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. VÎrstele devastaseră veselia, spontaneitățile și rîsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămîneau, În schimb, prin ele Însele, neatinse de duhul pierzării, de asemenea legendele locului, mereu Întinerite, nemuritoare prin permanenta lor reluare. Se rîdea, mai rar, ceva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
celebru, Panait Istrati, doar o variantă a sa trunchiată, convenabilă sub unghi propagandistic? Momentul 1996, cel, după cum spuneam, al publicării Jurnalului, încinge iarăși dezbaterea, pe coordonate, în fine, necenzurate, făcînd într-un fel legătura cu deceniul patru. Fără a-și dezminți în ansamblu ținuta de înaltă intelectualitate, plutirea înțeleaptă peste învolburările timpului, Mihail Sebastian are în ultimele file ale acestei opere de căpetenie linii de-o anume ambiguitate, cînd încearcă a justifica vandalismele militarilor sovietici "eliberatori" și preconizează o revanșă cruntă
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
Guvernul și organele sale au căzut acum din o extremitate într-alta și au început să ieie o atitudine violentă față cu Rusia; noi însă am rămas consecuenți, adică rezervați, plini de respect, dar demni si hotărâți. {EminescuOpX 82} "Romînul" dezmințea încă știrea despre cererea de retrocedare a Rusiei, predica încă cetitorilor săi încredere în generozitatea țarului, pe când, luând act despre zgomotul răspândit, noi puneam la îndoială temeinicia lui, dar în acea vreme declaram scurt, cuprinzător, cu demnitate și hotărît: Nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sofismă foarte străvezie. Iară faptul că o telegrama a marelui duce a fost trimisă M. S. Domnitorului, cerând ajutorul armatei române, este un fapt autentic. Însuși guvernul a declarat-o în ședințele secrete ale Adunărilor și, până când nu se va dezminți în mod limpede, mănținem afirmațiunea noastră În fața afirmațiunei d-lui T. Trebuie să observăm însă că aceasta nu oprește ca și cealaltă depeșă, publicată de ziarul "Le Nord", poate să fie asemenea autentică. Un singur pasaj ne mai rămâne în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]