2,118 matches
-
plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică, care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor, fără orizonturi, într-un dans al deznădejdii. Dansează așa cum li se cântă, după ritmul impus de cineva, aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus, de se pot dirigui toate aceste destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
ritmul impus de cineva, aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus, de se pot dirigui toate aceste destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică, care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor, fără orizonturi, într-un dans al deznădejdii. Dansează așa cum li se cântă, după ritmul impus de cineva, aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus, de se pot dirigui toate aceste destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
ritmul impus de cineva, aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus, de se pot dirigui toate aceste destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
Sub tropotele cailor, ciulinii violeți se sparg în tăcere; doar fulgere se izbesc de stele atârnate-n coarne de cerb, păsări țâșnesc din mare și ard în aer... vaporul -undeva- e înghițit de valuri ondulate. Spre cer se înalță sfidarea, deznădejdea, ca un răcnet triumfal... Soarele a fost o iluzie deșartă în somnul cu vise adânci, însetate de lumină... Doar pescărușii taie cu aripile lor aerul risipit, ca o ploaie roditoare.. sub tropotele cailor. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: SUB TROPOTELE CAILOR
SUB TROPOTELE CAILOR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381903_a_383232]
-
folosești înțelepciunea și puterea să ieșim din impasul în care am intrat. Eu am să plec în ținutul mărilor și îți promit că voi da de flăcăul numit Arin. Ai încredere în mine și nu te lăsa pradă mâniei și deznădejdii! Anemona are nevoie de tine să fii puternic și invincibil! - Ai dreptate, bunul meu sfetnic! De îndată o voi pune sub urmărire pe prezicătoare și îi voi trimite înapoi în insula pedepselor pe cei trei oameni ai mării, cu o
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
vor pune vreodată în dificultate...Dar iată că s-a întâmplat...rostite de un suflet care a pășit pragul adolescenței aceste silabe, urmate de un semn de întrebare, s-au înfipt ca un pumnal în inima mea... Nedumerire, teamă, furie, deznădejde...toate înmănuncheate pe acest chip care mai păstrează încă urmele copilăriei pe el... De ce? De ce Dumnezeu, care e bun, îngăduie să se întâmple atâtea nenorociri pe acest pământ? De ce se oamoară oamenii între ei? De ce atâta boală...atâta suferință? De ce
DE CE??? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382098_a_383427]
-
individualitatea României pe plan internațional, dispărută. Criza economică nu a făcut decât să agraveze relele care au precedat-o. Incompetenți, guvernanții nu au știut să atenueze șocul crizei ce ne-a lovit. Dacă România profundă se zbate în dificultăți și deznădejde, clasa politica prosperă. Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, șase locuințe; te întrebi ce vor fi făcând în ele), vile în țară și străinătate, mașini de lux etc. s-au strâns în proprietatea clasei politice. Știam că avuția
DESPRE REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989, DESPRE REVOLUŢIONARI ŞI CLASA POLITICĂ DE ASTĂZI, ÎNTR-UN DIALOG CU DOMNUL ACADEMICIAN FLORIN CONSTANTINIU… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/382078_a_383407]
-
într-o broderie de liniște...); „culege-mă din gerul ninsorile târzii /căzute matinal/ la marginea orizontului de jar/ în zări sugrumate” (fii, tu, Iarna mea rănită...) Deținător de mari rezerve spirituale, conștient de condiția limitată a eului, în ceasurile de deznădejde, se avântă pe verticală, învocând angelicul, sperând să găsească un răspuns la toate... și o împăcare cu sine. Simboluri precum: „în care se oglindește chipul Cerului/primindu-te cu brațele deschise”; „păsări de fum zvâcnesc spre libertate”; „îmbrăcându-te cu
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
stupefiată, nu-i venea să creadă că cel care vorbise era Nicolae în carne și oase, că era Nicolae cel arogant și atotștiutor, că se putuse schimba radical în urma nenorocirilor care se abătuse asupra lui. Din vocea lui Nicolae răzbea deznădejdea, disperarea, deși încerca să braveze. Pierduse și trebuia să se obișnuiască cu această pierdere incomensurabilă. Dorind să treacă peste această stare, care vrând-nevrând, îi cam întristă pe toți, Valentina începu să pună întrebări și să sporovăiască, alungând pentru moment atmosfera
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
stupefiată, nu-i venea să creadă că cel care vorbise era Nicolae în carne și oase, că era Nicolae cel arogant și atotștiutor, că se putuse schimba radical în urma nenorocirilor care se abătuse asupra lui. Din vocea lui Nicolae răzbea deznădejdea, disperarea, deși încerca să braveze. Pierduse și trebuia să se obișnuiască cu această pierdere incomensurabilă. Dorind să treacă peste această stare, care vrând-nevrând, îi cam întristă pe toți, Valentina începu să pună întrebări și să sporovăiască, alungând pentru moment atmosfera
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
nr. 1968 din 21 mai 2016. Ieșirea le-a prins bine, în sufletele lor, pacea și liniștea binecuvântată a luat locul tuturor frământărilor și gândurilor negre, simțeau că Dumnezeu le va fi mereu aproape și nu-i va lăsa în deznădejde. Pentru Laura, a fost balsamul de care avea nevoie acum, la o nouă răscruce de viață. Valentina simțea și ea că rugile ei îi vor fi auzite și că va fi fericită lângă cel cu care își va împărtăși bucuriile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
trei săptămâna era ... Citește mai mult Ieșirea le-a prins bine, în sufletele lor, pacea și liniștea binecuvântată a luat locul tuturor frământărilor și gândurilor negre, simțeau că Dumnezeu le va fi mereu aproape și nu-i va lăsa în deznădejde. Pentru Laura, a fost balsamul de care avea nevoie acum, la o nouă răscruce de viață. Valentina simțea și ea că rugile ei îi vor fi auzite și că va fi fericită lângă cel cu care își va împărtăși bucuriile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
și vicleanăîmi dai speranțe neîmplinite .. Căci numai tu poți, ... XIX. DESTĂINUIRE, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1525 din 05 martie 2015. E frig iubite,si nu-nțeleg de ce Sunt tot mai multe pete-n soare, Când trece trenul deznădejdii Bucuria că un fruct dispare. Când mi se lasă cerul pe rețină, Crustă-mi pune pe singurătate, În vechi decor vrea să mă țină Și ținte reci în liniște îmi bate. S-aprind din nou rază iubirii, Săgeată ei o
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
vioară de suspine, Te-ai înecat în timp și-ai inserat Iubirile aprinse-n mine. Scot penița iar din călimara ... Citește mai mult E frig iubite,si nu-nțeleg de ceSunt tot mai multe pete-n soare,Când trece trenul deznădejdii Bucuria că un fruct dispare.Când mi se lasă cerul pe rețină,Crustă-mi pune pe singurătate, În vechi decor vrea să mă tinăși ținte reci în liniște îmi bate.S-aprind din nou rază iubirii,Săgeată ei o simt
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
p. 133) „Unirea Basarabiei, scria prof. G. Rașcu într-o revistă a învățătorilor din Județul Lăpușna, a fost pentru sufletele românești ca un balsam pus pe o rană adâncă, ca o rază de mângâiere venită în vremea celei mai cumplite deznădejdi. Basarabia s-a unit cu țara mamă atunci când n-avea nimic de câștigat, decât bucurie sufletească; de aceea, pentru noi, aceia care trăim la granița Nistrului și ne hrănim din pământul ei binecuvântat, nu poate să existe o zi mai
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
în acel grup îi unea însă ceva. Erau cu toții adepți ai învățătorului Iisus. Evenimentele legate de condamnarea și răstignirea învățătorului îi afectaseră pe cei sosiți acolo de Pessah, îi nemulțumiseră iar la sfârșit, nefericitul deznodământ le aduse în suflete și deznădejdea. Citește mai mult Dimineața găsi un grup de păstori și mici negustori adunați în jurul unui foc în afara zidurilor Ierusalimului. Turmele cu care veniseră le erau alături la mică distanță lângă corturi. Mai erau și alte grupuri în jurul zidurilor Ierusalimului, tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
în acel grup îi unea însă ceva. Erau cu toții adepți ai învățătorului Iisus. Evenimentele legate de condamnarea și răstignirea învățătorului îi afectaseră pe cei sosiți acolo de Pessah, îi nemulțumiseră iar la sfârșit, nefericitul deznodământ le aduse în suflete și deznădejdea.... XXVIII. ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA - AL UNSPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE., de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015. Tetrarhul Irod Antipa se trezi târziu, pe la ceasul al treilea în acea dimineață. Mâncase copios în seara
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
să îi asculte, la final de viață, durerea. Cuvintele limbii, așezate cândva în armonia sonoră a unei dicții de o perfecțiune sculpturală, nu i-au mai putut vindeca de astă dată rana deschisă a propriei sale inimi. Strigătul mut al deznădejdii - „Sunt bolnav, de urât!” - nu i-a fost înțeles nici măcar de o singură Ființă. Oamenii nu făceau rost de timp ori de suflet, uitând că parcursul lor teluric nu era altceva decât oglinda vremelniciei în care neîntâmplător s-au ivit
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
să îi asculte, la final de viață, durerea. Cuvintele limbii, așezate cândva în armonia sonoră a unei dicții de o perfecțiune sculpturală, nu i-au mai putut vindeca de astă dată rana deschisă a propriei sale inimi. Strigătul mut al deznădejdii - „Sunt bolnav, de urât!” - nu i-a fost înțeles nici măcar de o singură Ființă. Oamenii nu făceau rost de timp ori de suflet, uitând că parcursul lor teluric nu era altceva decât oglinda vremelniciei în care neîntâmplător s-au ivit
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
am mutat în vise amăgirea Din Raiul cu Infernul cununat. Pe când credeam că voi avea scăpare, De sub nămeții de tăciuni aprinși, Brusc s-a ivit un uragan în zare, Care-a dat viață bulgărilor stinși. M-am perpelit pe jarul deznădejdii, În așteptarea ploii din cuvânt, Și-am implorat, pe umărul nădejdii, O fericire-aflată în mormânt. Ca un vulcan, în ultima-i suflare, M-a-mbrățișat iubirea cu-al ei scut, M-am vindecat, sub blânda sa chemare, Iar stropii de-ntuneric s-
STROPI DE-NTUNERIC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381121_a_382450]
-
rămâne singur și neputincios, la cheremul propriu și la sadismul torționarului. Ceilalți semeni care nu trăiesc prin credință durerea, nu ating suferința mistic, intrând în vârtejul trăirilor angoasei tulburătoare, dereglându-și profund funcțiile fundamentale ale psihicului, abandonând destinul, intrând astfel în deznădejde, în depresie, în brațele traumei căutând salvarea doar în sinucidere. Durerea celor fără credință nu capătă înțelegere, ci cârtire, se amplifică atingând culmea neputinței și chiar infirmitatea sufletului. Viața omului este țesută pe un petic de cer, brodat cu mireasmă
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > GÂNDURI Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri 1 poate că ieri n-a fost vreodată deși deznădejdea s-a întrupat în rătăcire cu priviri de căprioară și aerul ce îl împărțim la doi îl respirăm pe rând sau amândoi o dată poate că mâine nu există și așteptarea stă pe suflet ca o eternitate stranie ce plânge cu
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
care trăiește sau/ și moare întru neamul românesc, adică pentru Hristos.” (Mugur Vasiliu) Fiii creștini ortodocși, ca Fii ai Luminii deci, au fost încarcerați în bezna calvarului abătut asupra Neamului nostru prea ales și nemuritor și aruncați în malaxorul mlaștinei deznădejdii, de către jivinele întunericului ateist, care au supt ură la sânul proletariatului internaționalist. Lupta eroilor dacoromâni naționaliști-creștini fiind ostășească și dreaptă, luptând sub Flamura strămoșească a Cerului: în Crez, în Cruce și în Stindard, după zeci de căderi au urmat sute
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
îndoialăcel care trăiește sau/ și moare întru neamulromânesc, adică pentru Hristos.”(Mugur Vasiliu)Fiii creștini ortodocși, ca Fii ai Luminii deci, au fost încarcerați în bezna calvarului abătut asupra Neamului nostru prea ales și nemuritor și aruncați în malaxorul mlaștinei deznădejdii, de către jivinele întunericului ateist, care au supt ură la sânul proletariatului internaționalist.Lupta eroilor dacoromâni naționaliști-creștini fiind ostășească și dreaptă, luptând sub Flamura strămoșească a Cerului: în Crez, în Cruce și în Stindard, după zeci de căderi au urmat sute
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]