1,356 matches
-
copil mare de piatră. Copacii din curte, pini încolăciți, brazi groși și plini de mușchi, plopi pe lângă gardul cu împletituri baroce, colorau cerul într-un verde transparent, cu zone mai întunecate și mari ochiuri azurii. Tot timpul fluierau în parcul dezordonat 49 păsări nevăzute, prinzând liniștea în linii fine, ca o rețea de puzzle. Bazinul era plin cu o apă putredă, în care pluteau coji de copac și alge cu bulbuci băloși. Am privit mai bine statuia cafenie din mijloc și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a întins repede, în grupuri și grupulețe, pe câțiva kilometri de drum. Am trecut pe lângă meri cu fructe verzi, pe lângă cărămidarii de culoarea lutului, pe lângă case cu țigle roșii. Peste spațiul vălurit curgeau umbrele norilor. Rămăsesem undeva, în coada coloanei dezordonate, cu Savin și Clara, și spuneam din când în când și eu câte ceva într-o discuție pretențioasă și dezlânată despre filozofia indiană, despre roata existențelor și nirvana, suferință și maya. Ne încîlceam în fraze sentențioase, ne etalam lecturile despre anata
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prima "criză" din cele care mi-au împărțit de atunci viața în "perioade cu Lulu" și "perioade fără Lulu": cerul prăbușit pe pământ, rușine, vinovăție și dezgust fără margini amestecate indistinct, plâns în hohote și-n cele din urmă fugă dezordonată. Câteva zile n-am dormit și n-am mâncat nimic, am zăcut doar în pat amestecând, în mii de viziuni și reluări obsesive, cele două scenarii ale morții lui Lulu, fără să pot discerne care este real și care doar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
evidentă de idealuri sau, și mai rău, o aglomerare de false idealuri, bani, putere, poziții, într-un cuvânt căpătuială, și toată energia pusă în slujba acestora nu face decât să genereze un câmp de forțe negative care în rotația sa dezordonată tăvălește tot ce-i iese în cale și nimic nu-i va putea sta împotrivă, 4 martie, de ieri a început și maestrul Voinea la șaizeci și cinci de ani să trăiască prin actul său de demnitate, a demontat cu propriile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei, clopoțeii mărunți, argintii, al căror clinchet dulce îmi răsuna în urechi chemându-mă, urcă dealul de la Izvor, dar nu spre biserică cum m-aș fi așteptat, întoarce capul să vadă dacă o urmez, clopoțeii susură vioi la mersul ei dezordonat de nebună, o urmez pe cărăruia ce duce în pădure, e soare mult și curtea mănăstirii e plină de oameni, sărbătoare, dar eu sunt prea mic ca să-mi amintesc ce sărbătoare o fi fost, încă nu mergeam la școală, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să încetez să mă ispitesc singur, astfel voi înnebuni în această odaie simplă spoită în culoarea infinitului, închid blocul de desen, domolindu-mi zvâcniturile neastâmpărate dintre coapse și-mi las privirea să rătăcească cum stau așa pe spate pe mandala dezordonată a nervurilor din scândura de brad a tavanului, nu mă gândesc la nimic și am vaga senzație că pentru un timp mi-am abandonat propria viață și calc pe un drum alăturat, care nu știu deocamdată unde mă poartă, Sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în comodă și l-am făcut fărâme. Am răsturnat măsuța de cafea cu picioarele în sus și am folosit-o drept berbec, spărgând fereastra din față, după care am trântit-o pe verandă. Am adunat în șuturi covoarele în grămezi dezordonate, am tras afară sertarele, am dărâmat frigiderul și m-am năpustit cu un ciocan asupra chiuvetei din baie. Am dat în ea până când s-a desprins de țevi. Mă simțeam ca după un meci de zece runde desfășurat în forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trânti ușa apartamentului, fără să-i pese dacă trezea vecinii. De ce naiba să fie doar el treaz Într-o dimineață de doi bani ca aia? Alunecă și patină În jurul mașinii spre locul din dreapta, aducând cu el un vârtej de fulgi dezordonați și albi. Ai grijă la piele! Miller fu nevoit să strige ca să acopere aria de operă care se revărsa din casetofonul mașinii. Micșoră ușor volumul În timp ce pojghița subțire de gheață se topea pe paltonul greu al lui Logan. — Ce, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Peter Lumley. Jim Lumley nu opusese nici un fel de rezistență când Insch sunase la sonerie și năvălise Înăuntru, trăgându-i după el pe Logan și pe doi polițiști În uniforme. Rămăsese pe loc În salopeta lui cea murdară, neras și dezordonat, cu părul ca al unui hârciog electrocutat. Dac-o căutați pe Sheila, nu-i aici, le spuse el și se prăbuși pe canapea. A plecat de două zile. Stă la maică-sa... Scoase o cutie de Special free din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mare. Din clădire ieși însă tribunul Caius Silius, iar ofițerii adunați în piață își întrerupseră discuțiile, pentru că sosirea lui îl anunța întotdeauna pe Germanicus. O știa și copilul; tânărul dux își făcu îndată apariția, înconjurat de alți tribuni. Văzu grupurile dezordonate și nu scoase o vorbă. Surâsul îi dispăruse. Germanicus trăia în sintonie cu oamenii săi, indiferent dacă aveau un grad înalt sau o poziție umilă, o cultură rafinată sau o simplitate grosolană. „Civile ingenium, mira comitas“ avea să scrie scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ani și, în timpul agoniei, șopti conștient că simțea că moare din cauza otrăvii. Agrippina, cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță din părul frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna te-am văzut aranjată, atât de frumoasă... Ea își netezi părul cu palmele; el reuși să zâmbească. În acest timp, în încăperile îndepărtate, medicii le confirmau fidelilor lui Germanicus cea mai neagră ipoteză: „O otravă rară, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răstimp de câteva ore, o serie de nume sau de date, nu le mai uiți. — Între timp, Maștera îi otrăvea în fiecare zi sufletul lui Augustus. Îi spunea că mama și frații mei cheltuiau ca nebunii, că duceau o viață dezordonată, că țeseau intrigi cu dușmanii lui. Mama nu putea să se apere, pentru că nu știa nici măcar de ce anume era acuzată. Unii senatori au încercat să intervină, însă Augustus le-a răspuns că fiica și nepoții săi îi distrugeau viața. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe Livia decât de departe. Într-o încăpere oarecare, deloc mare, cu o singură fereastră ce dădea spre o curte interioară, asemenea unei închisori, cu mobile vechi și banale și pereții văruiți, îi aduseră sarcinae, bagajele lui, care fuseseră adunate dezordonat și verificate de niște mâini dușmane. Din fundul unuia se ivi codexul despre călătoria în Aegyptus, pe care cenzorii îl consideraseră probabil un joc de copii. Apoi, într-o cutie plină de medalii vechi văzu inelul sigillarius al tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că-l știe, atât de limpede fusese povestirea mamei sale. Poruncise să nu se trimită semnale pe timpul călătoriei, dar cei de pe insulă văzuseră grandioasa triremis cu pânze de culoarea purpurei și însemnele imperiale. Astfel, în port dădu peste un grup dezordonat de soldați, sub comanda unui centurion buimăcit. După moartea Agrippinei, Tiberius interzisese orice legătură cu insula, lăsându-i paznici - mai de încredere decât oricare alții - pe cei care îi fuseseră temniceri. Cel dintâi sări pe mal un tribunus militaris care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de experiență, programul de guvernare. Însă, pentru că nimeni nu putea răspunde, nici unul nu avea încredere în ceilalți. Primul anunț, care îi îngheță - după salutul ritualic de la început -, spunea că se descoperiseră o structură de spionaj ramificată și o neașteptată, deși dezordonată, arhivă de documente secrete. Curia îngheță într-o tăcere spasmodică. Însă tânărul Împărat declară blând: — N-am vrut să citesc nici unul dintre acele documente. Nu vreau să știu nimic de ele. Un murmur străbătu adunarea. El continuă: — Scrierile acelea aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În 1863, cei care au debarcat pe insula părăsită au explorat ruinele orașului cu ziduri ciclopice și au descoperit o statuie splendidă, Nike din Samotrakhi, pe care Germanicus n-a reușit s-o vadă. Pe atunci însă, arheologia presupunea dezgroparea dezordonată și însușirea fără scrupule a obiectelor găsite. Nike cea cu aripi mari de marmură a ajuns la Muzeul Luvru. Portretul lui Socrates. Casa de la Ephesus și fresca cu portretul lui Socrates erau cu siguranță foarte solide, deoarece au fost descoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Înfățișează au rebours; deasupra se află un tablou În care este pictat un cub mare, secționat perfect În mii de cubulețe, ce au, fiecare, Într-o parte, un colț sfărâmat; pe acolo ies cifre, linii, litere, semne-obiecte, ies În serie dezordonată și se Îndepărtează de real; În găurile ce se cască În locurile lăsate libere apar altele, mai precis, Înmuguresc fulgerător alte obiecte, aflate deocamdată doar În stadiul de inform, cum ar fi o mumie egipteană Înfășurată În fâșii strânse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din fața ferestrei mele, o muscă unsuroasă lasă o dâră imperceptibilă; e un zigzag aproape geometric, nu se știe ce impulsuri magnetice o atrag când de o parte, când de alta, astfel că nu depășește o anumită limită, nu se aventurează dezordonat, ci se oprește exact Înainte de a Încălca o linie precisă, ca acei alergători de viteză ce nu ies din culoarul de alergare. În timp ce o privesc, mă Întreb prin ce se deosebește, de exemplu, mișcarea lui Ahile de aceea a muștei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că nu era nicidecum vorba de excremente de șoarece. Ținea un cuțitaș cu o mână, iar cealaltă se odihnea pe masa de toaletă. Deasupra unui cartonaș. Dar nu era singurul. Erau cu duzinile - ba nu, cu sutele. Într-o grămadă dezordonată într-o parte a ei. Și cu o groază de nume: pe unul scria Peștera Comorii, Vrăjitorii Șanselor pe alta. Norocosul; De Trei Ori Norocos; Plouă cu Găleata de Bani. Apoi am văzut că mai era un morman pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
două ori la același joc. Costă două lire, bineînțeles, nu ca altele, care sunt o liră, dar mereu mi se pare că ai mai multe șanse la cel dublu. Uite, mai e unul aici - și s-a întins spre teancul dezordonat din partea stângă și a început să răscolească printre ele, undeva pe-aici e un... da, uite, aici e: Milionarul. E altul de două lire și iar sunt două jocuri. Vezi? Și sunt cinci premii de un milion la ăsta, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ia la fugă imediat. Din cauza disconfortului ei În ceea ce privește bărbații ginecolog, doctorul care Îi examina zonele de sub centură În fiecare an era femeie. Jane Anderson era o femeie În jur de patruzeci de ani, vorbăreață, cu o mină maternă și păr dezordonat și cu o lipsă de pricepere vestimentară liniștitoare. Ruby nu putea zice că aștepta cu nerăbdare Întâlnirile lor, dar Întotdeauna se simțea destul de bine cu dna doctor Jane. Astăzi, totuși, ea era bolnavă și dl „Butoiaș“ Îi ținea locul. —Menstră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
câteva minute, inundată de sentimentul de rușine, În timp ce Butoiaș Îi făcea Testul Papanicolau. I se părea că trebuia să-i explice cum ajunsese timbrul respectiv acolo, dar când Încercă, tot ce ieșea din gura ei era o bâlbâială, sacadată și dezordonată de jumătăți de propoziții. După trei gafe În trei zece minute, umilința ei era totală și abia mai putea să lege două cuvinte. Surprinzător, Butoiaș s-a descurcat admirabil În acea situație. O bătu prietenește pe mână Într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de-obicei controalele anuale. Scăpă În mod clar de virusul suspiciunii. —Jane e grozavă. O să-ți placă de ea mai mult ca sigur, Îi spuse Ruby lui Ronnie. Ajunse după câteva minute. Ca de-obicei, aspectul ei era reconfortant de dezordonat. Părul arăta de parcă fusese coafat de Bob Geldof. Hainele ei - un polar roșu aprins cu o fustă plisată maro - arătau de parcă ar fi fost scoase cu furca din dulap În timpul unei penede curent. Fața i se Însenină când o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Poate că înnebunesc. Poate că nebunia este această precizie fără calcule, această stare de grație constantă. Apoi, într-o seară, m-am dus la ea, mirosea a alcool și nici măcar nu se spălase pe dinți pentru a ascunde mirosul. Era dezordonată, în halat, și totuși părea să fie din nou ea însăși. Ochii, cu cearcăne negre, își pierduseră patina aceea opacă. Mi-a cerut să facem dragoste. Mi-a cerut-o brusc, din adâncul ochilor ei vineți. — Nu vrei să..., și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unui caiman în noapte. Primele zile au fost mai puțin grele. Eram, desigur, rănit în manieră vizibilă, slăbit, terminat fizic. Dar mai mult decât orice îmi trăgeam sufletul. Am început să mă îngrijesc, să iau vitamine, să mănânc mai puțin dezordonat. Șchiopătatul sufletului, mă gândeam, s-ar fi vindecat de la sine, cu timpul. Și într-o bună zi m-am lăsat prins de o nouă frenezie. Exact ca după o mutare, când duci sus cutiile cu cărți, aranjezi mobilele, umpli sertarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]