2,244 matches
-
și note de Pr. D. Fecioru, în col. „Părinți și Scriitori Bisericești” (PSB), vol. 23, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, 1006 pp. 5. „Comentar la Evanghelia de la Ioan”, Traducere din limba franceză de Diacon Gheorghe Băbuț, Editura Pelerinul Român, Satu Mare, 1997, 474 pp. 6. „Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel”, Traducere de P.S. Teodosie Atanasiu, revizuită și îngrijită de Cezar Păvălașcu și Cristina Untea, Editura Christiana, București, 2005, 559 pp. 7
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Pr. Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, 130 pp. 123 37. „Cateheze maritale”, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004, 180 pp. 38. „Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur”, Traducere de diacon Gheorghe Băbuț, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1994, 255 pp. 39. „Bogățiile oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur”, în limba franceză de Jean Doublet, traduse în limba română de diacon Gheorghe Băbuț, Vol. I și Vol. II, Editura Pelerinul Român
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pp. 38. „Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur”, Traducere de diacon Gheorghe Băbuț, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1994, 255 pp. 39. „Bogățiile oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur”, în limba franceză de Jean Doublet, traduse în limba română de diacon Gheorghe Băbuț, Vol. I și Vol. II, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2002, 645 pp. 40. „Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie. Despre tăria credinței. Despre propovăduirea Evangheliei și alte omilii”, Traducere din limba greacă veche și note de Preotul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la Seminarul de la Socola din Iași și "a compus el însuși mai multe cântări bisericești, între care un "Polieleu", "Răspunsurile la Liturghie" ș.a.". Între generațiile de seminariști, îl regăsim aici și pe tânărul Nică a Petrei, din Humulești, hirotonit ca diacon, iar mai târziu ca vestit și popular povestitor Ion Creangă. În primăvara anului 1859, armatele celor două Principate Române (Moldova și Țara Românească), din ordinul lui Cuza Vodă, aici, la Socola, au sărbătorit românește și creștinește marea bucurie a Unirii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Unirii Principatelor. Abia în această perioadă de timp, mănăstirea și, apoi, seminarul devin de interes public, datorită hotărârii luate de Mitropolitul Veniamin Costachi de a face "Școală cu dascăli moldovenești, care să fie pentru învățătura feciorilor de preoți și de diaconi"; fixându-se în documentul domnitorului de atunci, Alexandru Moruzzi, ca "egumenul de la Mănăstirea Agapia să se stabilească la Socola, iar veniturile mănăstirii să fie pentru plata dascălilor și pentru preoții ce vor sluji la biserică". Seminarul își desfășoară activitatea până în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Tribunalul din Botoșani i-a legalizat-o, la 27 noiembrie 1907. Pe rubrica cu pricina se precizează că pruncul Mihail s-a născut "în orașul Botoșani"10. În afară de aceasta, vorbind cu bătrînul preot Dimitrie Stamate, care asistase la botez, ca diacon, Corneliu Botez a aflat de la el că tatăl său, economul Ion Stamate, l-a botezat pe poet, fiindcă el era și duhovnicul familiei Eminovici, căpătînd cu aceasta încă o dovadă că familia Eminovici locuia atunci în Botoșani, lîngă Uspenia 11
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ne gîndim numai cît de ușor și-a scos Vasile Alecsandri alt act de naștere, ca să poată fi primit la studii, în Franța, unde i se cerea o vîrstă mai mare, sau Creangă, care era prea tînăr ca să fie hirotonisit diacon. Cazul Eminescu poate servi de exemplu concludent, dacă punem alături toate actele sale oficiale, care au pe ele și data de naștere: Pe actul de botez de la Uspenia: 15 ianuarie 1850; pe cele patru certificate semestriale, din clasele a III
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și articole de istorie", III, București, 1961, pag. 274, 275. 89. Arhivele Statului Botoșani, Fondul Prefectura județului Botoșani, dosarul 386, din anul 1864, fila 200. 90. Ibidem, același dosar, fila 216. 91. Ibidem, același dosar, fila 227. 92. Originalul la diaconul GH. LUNGU, de la Protopopiatul Botoșani. 93. M. EMINESCU, Opere, vol. IV, ediția PERPESSICIUS, pag 11. 94. ȘTEFAN CACOVEANU, Eminescu in Blaj, în volumul antologic Amintiri despre Eminescu, Editura Junimea, 1971, pag. 20-24. 95. PETRU VINTILĂ, Eminescu roman cronologic, Edit. Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
zisul «Comitet pentru apărarea libertăților religioase». [...] Pentru a controla reacția obiectivului și a informatorului pe timpul contactelor ce se vor realiza, preconizăm că informatorul «Arne» să fie dotat cu mijloace TO portabile. «Arne» este în vârstă de 38 ani, teolog ortodox, diacon și ghid la o biserică din Capitală. A fost recrutat pe bază de convingere și, de la data recrutării, a furnizat un bogat material informativ care s-a verificat și a permis luarea unor măsuri operative în cazul «Manu» și pe
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
lui B.B. cu M.S. Ceremonia va avea loc la mănăstirea Căldărușani, la cererea A.E. Pentru a se va momentului un caracter de mare fast, a fost propus un sobor de preoți format din A.T. - episcop, G.R. - vicar patriarhal, diacon V.F. [...], A.R [...], B.I. [...] și F.G. - spiritual la Seminarul Teologic București. Din sobor va mai face parte și starețul M. de la [...]. N.O. „Din sobor fac parte trei surse ale unității noastre [SMBn.n.], o sursă a UM 0544 și
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
lucrării Historia lausiaca a contemporanului său Palladius, biografia lui Evagrie ne este relativ bine cunoscută. Născut În anul 345 pe țărmul Mării Negre, a primit lectoratul* din mîinile lui Vasile cel Mare și, după moartea acestuia În 379, a fost uns diacon de către Grigorie din Nazianz, pe care l-a urmat la Constantinopol. În 381, cînd Grigorie se retrage din scaunul patriarhal, Evagrie rămîne În preajma succesorului său Nectarie și se Îndrăgostește de soția unui Înalt demnitar imperial. Ca ultim remediu Împotriva pasiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al III-lea. Adevăratul Întemeietor al sectei paulicienilor pare să fi fost Constantin din Mananali, pe Eufratul superior (la nord de Samosata), care a primit, pe timpul domniei lui Constant al II-lea (641-668), un „Nou Testament” (canon ortodox) de la un diacon sirian aflat În trecere. Erezia, declară Petru, enunțînd opinia pe care Biserica lui s-a situat vreme de aproape două mii de ani, Începe atunci cînd laicii pornesc la citirea și la comentarea Scripturilor. Constantin și-a luat numele unuia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celor șapte taine bisericești. În veacul al XVIII-lea, comuni tatea se organizează în jurul bisericii și implicit în jurul preo ților. Fiecare sat și fiecare mahala au una sau două bise rici la care slujește un preot, ajutat uneori de un diacon. Din a doua jumătate a secolului, numărul preoților crește la doi sau trei pentru aceeași biserică. Aceștia se recrutează, în marea lor majoritate, din rândul țăranilor în mediul rural și din rândul mahalagiilor în mediul urban. Un preot nu se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mediul rural și din rândul mahalagiilor în mediul urban. Un preot nu se deosebește cu nimic de un enoriaș. La sate, în afară de orele când slujește Sfânta Liturghie, se ocupă de agricultură la fel ca și ceilalți membri ai comunității. Astfel, diaconul Stan, aflat într-un proces la București, își pune chezași că va veni oricând la judecată, dar acum „fiind vremea lucrului“ trebuie să plece acasă la Reci, județul Teleor man, „pentru ca să nu mi să pră pădească ale casii“. La oraș
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
bețive și la adunări de necinste să numai mergem nicicum, cu nimenea să nu ne mai gâlcevim, ci apururea să fim în dragoste, unul asupra altuia cum și asupra maha lagiilor“. Angajamentul poartă semnăturile preoților Barbu și Iane și a diaconului Fotie. În parohie, preotul ocupă un loc esențial, loc recunoscut de credincioși, de puterea ecleziastică, de societate, asumat de el prin glasul preotului Manole atunci când afirmă că preoția este dintre „toate tagmele <cea> mai de cinste“. Prin numeroase porunci, mitropoliții
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mitropolitul judecă un caz de sodomie. Faptul este des coperit printr-o întâmplare, deoarece arhidiaconului Ștefan, pe lângă păcatul sodomiei, îi place să fure din când în când diverse obiecte de cult. Ancheta scoate la iveală și incli națiile homosexuale ale diaconului care „ca un porc de câine au sărutat pe un cafegiu al nostru“, povestește un călugăr al mănăs tirii Mihai Vodă din București. Alți doi slujbași mărtu risesc „că i-au sărutat cu râvnă curvească, ci încă le-au grăit
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
care l-a îngrijit. Mărturia sa joacă un rol decisiv în pedepsirea vinovatului pentru că judecătorii au în vedere gravitatea rănilor provocate de acuzat, de perioada necesară bolnavului pentru a-și reveni, de banii plătiți doctorului. Astfel, doctorul informează că rana diaconului Dragnea fusese foarte gravă, chiar cauzatoare de moarte, că acestuia i-au trebuit trei luni să-și revină, iar prețul îngrijirilor s-a ridicat la suma de 52 de taleri. Sta ros te le de negustori și medicii, personaje aflate
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
a opt martori. Primii trei - Lazăr Găvan, Radu Găvan și Cârstea Găvan - sunt frații socru lui mic, ceilalți sunt trei vecini din sat - Radu Corcodel, Radu Trocariu și Dumitru Găvan. Străini de sat sunt numai Stan Pupăză din Vineți și diaconul Dumitru Lupu din Vața. Și într-un caz, și în celălalt, părinții își pun numele în document, în calitate de emitenți ai actului. Astfel, tatăl Dumitrei „semnează“: „Eu, Mihai Belu ot Răjlețu, socru care am dat“, iar mama: „Eu, Stanca, soacră cu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
promisiunile, mai ales atunci când la mijloc se află acte scrise doveditoare asupra zestrei promise. Că reclamarea în justiție se face după un an sau șase, puțin importă, socrul se obligă să dea tot ce a promis prin foaie. De exemplu, diaconul Gheorghe din Căpșuna, județul Vlașca, este purtat prin instanță de ginerele lui, Ioan, pentru un cal, un râ mă tor, câțiva pruni și un ră zor de vie, lipsa de zestre nedată de șase ani. În fața mi tro po li
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
curentă, iar restituirea zestrei se transformă într-o urmărire judiciară de ani și ani de zile. Ciuma din 1770 îi aduce diaconesei Stanca din Câmpulung nu numai moartea celor doi copii, ci și moartea soțului. Nemaiavând nici o legătură cu familia diaconului Pătrașco, socrul, protopopa Radu „au scos-o pe noră-sa din casă“. Trei ani a „umblat din ușă în ușă fără de nici un căpătâi“, cerându-i socrului să-i restituie lipsa de zestre și „parte dintr-ale bărbată-său, fiindcă au
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sub formă de bani, plus darurile dinaintea nunții. Este adevărat, văduva ar merita și parte din casa bărbatului ei, dar acesta nu prea a avut „chiverniseală“ și atunci nu are de unde să ia. Câtă chiver niseală o fi avut Pătrașco diacon nu putem ști, dar diata tatălui arată că protopopul nu era atât de sărac. Dinastie de preoți, protopopul Radu este fiul popii Necula din Câmpulung, frate cu popa Ghinea, fiul său a fost diacon și dacă n-ar fi murit
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
chiver niseală o fi avut Pătrașco diacon nu putem ști, dar diata tatălui arată că protopopul nu era atât de sărac. Dinastie de preoți, protopopul Radu este fiul popii Necula din Câmpulung, frate cu popa Ghinea, fiul său a fost diacon și dacă n-ar fi murit ar fi ajuns poate preot. Averea o testează în favoarea ginerelui său, popa Ivan, și a fiului acestuia Scarlat. Prin diată asigură că toată lipsa de zestre a diaconesei a fost restituită : „iar pentru zestrea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de și crește pe măsu ră ce timpul trece și nevasta nu se mai întoarce. Orb de fu rie, pleacă în căutarea ei și o gă seș te în casa lui Zam fi rache, nu singu ră, ci cu un diacon, în lăn țuiți amândoi în faptele curviei. Un alt soț dis pe rat este Ianache fus ta șul. El cere ajutor marelui spă tar pentru a-și prin de femeia asupra faptu lui cu amantul ei. Ca în ro ma
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
s-o anunțe pe dumneaei că trebuie „să stea față cu jupân Costan din Brezoianu“. Marica îl refuză pe preacucernic sub pretext că „i-au venit caii și va să plece la țară“. Cum n-o crede, mitropolitul insistă și, diaconul Neofit pleacă din nou către casa numitei cucoane. De data asta, dumneaei nu numai că îl refuză, dar „au grăit și alte cuvinte proaste“. Mitropolitul nu capitulează și chir Metodie ia și el drumul plin de băltoace și noroaie al
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
a copilărit în satul Dobroșăști din județul Ilfov unde rămâne până când pleacă în București și intră slugă la stăpân. Aici o cunoaște pe Stefana cu care se căsătorește și, prin nu se știe ce concurs de împrejurări, este hirotonisit, devenind diacon. La trei ani de la căsătorie, fără vreun motiv aparent, Bunea pleacă de acasă, lăsându-și soția în mahalaua biserica cu Sivinele. Rătăcind ceva vreme prin țară, proaspătul diacon se îndreaptă spre Moldova și ajunge la Iași unde decide să rămână
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]