3,808 matches
-
vorbind. Un șofer de camion, care se afla acolo ca să livreze pește viu. Santinela îi spuse că a nimerit greșit locul. Șoferul îl întrebă încotro să o ia ca să ajungă la intrarea principală a bucătăriei. Garda îi răspuse într-un dialect puternic de Shan-dong. Șoferul întrebă dacă poate folosi toaleta, iar gara îi răspunse că va trebuie să facă afară. Încet-încet, gălăgia de pe hol se risipi. Ea se gândi cât de ciudat era faptul că era căsătorită cu Mao de șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe el, strângându-l cu brațele și picioarele Încolăcite În jurul lui, sunt un păianjen și am prins În pânza mea un gândăcel! Sau vrei să fii muscă? I-a cântat: un cântecel de copii necunoscut, Într-o limbă necunoscută, un dialect vechi german. Și, Încetând să mai râdă, la fel de brusc, cu directețea ei, care și-acum Încă Îl mai șochează, i-a mărturisit că pusese ochii pe el din prima zi când intrase În laborator. Și nu ca pe un iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și butter.(în engl., în orig) Specialitate dulce indiană, foarte aromată. Mâncare pe bază de orez și legume, adesea conținând carne de miel, pui sau vită. Cuptor indian de lut. Cântăreață indiană care a interpretat melodii în peste douăzeci de dialecte hinduse, fiind distinsă cu Bharat Ratna, cel mai mare onor civil indian, pentru activitatea sa. Unități de măsură din sistemul britanic. FILENAME \p D:\Carti operare\zarva\Zarva.doc PAGE 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
natura lor, mai rasiste chiar decât colonialiștii. Triburi vecine, aproape de același sânge, se urăsc și se disprețuiesc, iar acum, când am ajuns independenți, se demonstrează clar că cel mai mare dușman al unui negru este însuși negrul care vorbește alt dialect. Să nu comitem aceeași greșeală. Voi, care într-o zi veți conduce această națiune, țineți seama că beduinii, tuaregii sau kabilii din ținuturile muntoase nu sunt inferiori, ci doar deosebiți...“ Deosebiți. Niciodată nu ezitase în momentul în care ordonase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spinarea, grumazul, umerii, așteptând să treacă furtuna. Negăsind o pradă care să-i cadă În gheare, Nasr Han Își Înșfacă veșmintele de ceremonie, le scoate unul după altul, le aruncă, furios, la pământ și le calcă În picioare, urlând, În dialectul său turco-mongol din Kashgar, potopuri de sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care o ascunde o draperie. De-abia intrase Khayyam, și ușa s-a Închis cu un zgomot surd. Încă un minut de așteptare, de nedumerire, apoi se face auzit un glas de femeie. Nu-l recunoaște, crede că aude cine știe ce dialect turcesc. Dar vocea este joasă, ritmul viu, doar câteva cuvinte țâșnesc asemenea stâncilor dintr-un torent. Sensul discursului Îi scapă, ar vrea să-l Întrerupă, să ceară să i se vorbească În persană, În arabă sau măcar ceva mai rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o pâclă groasă, pufoasă, care escaladează povârnișul, apoi se oprește, pe jumătate amețită. Pentru cei care ajung acolo, castelul Alamut arată atunci că o insulă Într-un ocean de nori. Privită de jos, pare un bârlog de djini 1. În dialectul local, Alamut Înseamnă „Învățătura vulturului”. Se povestește că un prinț care voia să construiască o fortăreață pentru a stăpâni acei munți ar fi dat acolo drumul unei păsări de pradă Îmblânzite. Răpitoarea, după ce s-a rotit pe cer, se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-l Înfigi direct În inima victimei sau În gâtul acesteia, dacă pieptul Îi e apărat de zale; să te deprinzi cu porumbeii călători, să memorezi alfabete codificate, instrumente de comunicare rapidă și discretă cu Alamutul; să Înveți uneori un dialect, un accent regional, să știi să te introduci Într-un mediu străin, ostil, să te volatilizezi acolo săptămâni, luni În șir, să adormi toate bănuielile așteptând momentul propice pentru execuție; să știi să-ți urmărești prada ca un vânător, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
daruri, miei, cocoși, halva, toate În cinstea lui Baskerville. Drama lui este că refuză să se poarte ca un străin. Dacă s-ar amuza să se Îmbrace În felul oamenilor din partea locului, să mănânce polow și să mă salute În dialectul țării, m-aș mulțumi să zâmbesc. Dar Baskerville nu e omul care să se oprească la aparențe, s-a lansat fără reținere În lupta politică, face, În clasă, elogiul Constituției, Își Încurajează elevii să-i critice pe ruși, pe englezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
m-a pus pe un scaun. Signora Maria s-a împotrivit: „Lasă-mi copilul în pace!”, însă ea și tata erau bine dispuși, iar eu mă simțeam în stare să fac orice ca să-i văd rămânând așa. „Înjură, copile, în dialectul nostru roman!”, a strigat Pietro. Am privit împrejur, am tras aer adânc în piept, toți au amuțit și eu i-am dat drumul. Ei mă învățaseră, așa că nu riscam să primesc nici o palmă. Am turuit cinci minute, pe urmă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
următoare voiau să ne conducă la aeroport. Pentru ultima oară ședeam împreună în jurul mesei, pentru ultima oară tata îl vorbise de rău pe papa și pe urmă ei îmi ceruseră într-un glas să spun pentru ultima oară înjuraturile în dialectul roman. După aceea strânseserăm iute tot de pe masă și ne luaserăm repede rămas-bun, iar signora Maria stinsese lumina în urma noastră. Tata s-a dezbrăcat cu mișcări încete, și-a pus pijamaua și s-a dus la baie. Când a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fost rândul meu să-i descos și i-am întrebat despre signora Maria, signor Giovanni și ceilalți. Doar despre Anna m-am ferit să întreb. Înainte să se aducă mâncarea, a trebuit să dau o scurtă reprezentație cu înjurături în dialectul roman. În seara aceea, toată lumea a râs și nimeni nu s-a gândit la tovarășul. În ziua următoare, le-am arătat musafirilor noștri lucrurile demne de văzut din oraș. Însă ele abia au ajuns ca să umple o zi, așadar ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Încercînd să-l atingă. Dar ghearele ei nu-l ajunseră. — Adios, le spuse, căci, fiind un leu cultivat, vorbea o spaniolă foarte curată. Au revoir, le mai strigă În franceza sa exemplară. Toți Începură să ragă și să mîrÎie În dialectul leilor africani. Apoi leul cel bun se Îndepărtă În cercuri tot mai Înalte și se Îndreptă spre Veneția. Ateriză În Piazza și cu toții fură Încîntați să-l revadă. Se Înălță pentru o clipă și-și sărută tatăl pe ambii obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
până mi-l laminam ca Într-o singură calotă de plumb, o cască. Apoi Îmi puneam un mic fileu, să mi-l țină apăsat. Cei din Fundătură mă văzuseră deja trecând cu fileul pe cap și lansaseră niște Înțepături În dialectul acela al lor foarte șfichiuitor, pe care-l Înțelegeam, dar nu-l vorbeam. În ziua aceea, după ce am rămas două ore În casă cu plasa pe cap, mi-am scos-o, am controlat superbul efect În oglindă și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am suportat o sută de lovituri cu piciorul gol. Martinetti Își făcea datoria cu forță, cu entuziasm, cu metodă, lovind cu talpa și nu cu vârful, ca să nu-l doară degetele mari. Corul celor din bandă ritma ritualul. Numărau În dialect. Apoi au hotărât să mă Închidă Într-o cușcă de iepuri preț de o jumătate de oră, În timp ce ei se Întrețineau În părăseasca aceea guturală. M-au lăsat să ies când m-am văitat de furnicături În picioare. Eram mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În Anglia, e cercul magic de la Stonehenge! Ce altceva să fie?” „Ce vorbiți”, zise Belbo. Numai un piemontez poate Înțelege convingerea cu care se pronunță această expresie de educată stupefacție. Nici unul dintre echivalentele ei În altă limbă sau În alt dialect (nu mai spuneți, dis donc, are you kidding?) nu poate reda suveranul sentiment de dezinteres, fatalismul cu care ea reconfirmă convingerea fără greș că ceilalți sunt, și Încă iremediabil, copiii unei divinități nătânge. Dar colonelul nu era piemontez și păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă apucă de braț. „Casaubon, poate o fi vorba de o coincidență. În orice caz, doamne-ajută, poate sunt eu cam complicat, dar prin părțile mele se spune « Întotdeauna-i bine să nu dai nume»... Era o piesă de Crăciun, În dialect, pe care mă duceam s-o văd când eram copil, o farsă evlavioasă, cu păstorii despre care nu se Înțelegea dacă locuiau la Bethleem sau pe malurile Padului... Sosesc regii magi și-l Întreabă pe argatul păstorului cum se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rărit, Împușcăturile ajungeau până la noi mai Înfundat. Am Înțeles că una din cele două tabere se retrăgea, dar Încă nu știam care. Până când, la o ferestruică de deasupra capetelor noastre, care dădea Într-o străduță, am auzit o voce, În dialect: „Monssu, i’è d’la republica bele si?” „Ce Înseamnă?” Întrebă Lorenza. „Ceva cam de genul ăsta: « Domnule, vreți să fiți bun să-mi spuneți dacă mai sunt pe-aici, pe aproape, adepți ai Republicii Sociale Italiene?» În timpul acela republica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vorbește în grai - o altă trăsătură feminină. Așa aveam să aprofundez, în câțiva ani, toate graiurile patriei. Urma să descopăr, mult mai târziu, că eram menit să am soacre în toate graiurile limbii materne. Datorită faptului că româna nu are dialecte, am reușit să mă înțeleg până la un moment dat cu mamele iubitelor mele. M-am căsătorit doar ca să exersez graiurile. Pe un sac de cartofi cel mai bine citești Victor Hugo, Les Chatiments. Nu-mi pot permite să fiu needucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i pe Romulus și Remus. Copilașii din bronz chirciți sub țâțele lupoaicei erau mereu furați de etnia țigănească și expuși în Obor ca cei doi zei principali ai panteonului rrom. Rromulus și Rremus fundaseră Rroma, inventaseră limba rromalo, al cărei dialect sărăcăcios era italiana din zilele noastre. După ce Zuza fu turnată în bronz în piața Cosmonauților, tanti Cucu, zisă și Piratu’ sau Madona cu trandafiri, se înscrise în Partidul Democrat și contribui hotărâtor la alegerea lui Băse ca președinte al Belgiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gîndirii critice, din care visează să facă noul suport al jocului politic în România și prin care înțelege să-și afirme propria autenticitate. „Fiecare cetățean, propriul politician !”, scandau niște tineri zilele acestea. Refuzul în bloc al establishmentului este refuzul unui dialect compromis, nu supărarea, fie ea și îndreptățită, pe unul sau altul dintre „locutorii” acestuia. După cum evidenția Florin Poenaru, unul dintre acești exponenți ai „revoltei creative”, chiar și credința aproape mistică în tehnocratul-salvator, „deși ea însăși foarte politică, nu face decît
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
orientalist!... - Bine, dar dumneata trebuia să-i răspunzi că vrei să studiezi numai limba chineză... - Așa i-am spus, dar nu l-am convins. Pentru că, chiar în acest caz, tot trebuia să învăț japoneza și o seamă de limbi și dialecte sud-asiatice... dar nu asta a fost important, ci altceva. Când i-am spus că studiez chineza de cinci luni, s-a îndreptat spre tablă și a scris vreo douăzeci de caractere, apoi mi-a cerut să le pronunț, unul câte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru că fata îl privea ca și cum nu l-ar fi înțeles, repetă propoziția în germană și italiană. Veronica își trecu de mai multe ori mâna pe obraz și începu să-i vorbească. La început, își dădu seama că vorbește într-un dialect din India centrală, apoi distinse fraze întregi rostite în sanskrită. Plecîndu-se mult spre ea, îi șopti. Shanti! Shanti! apoi recită câteva formule canonice de benedicțiune. Fata îi zâmbi, fericită, și înălță palma spre el, parcă ar fi vrut să-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu ochii de polițiști și văzând camioneta, începu să strige speriată, și-i apucă mâna, trăgîndu-se foarte aproape de el. - A avut un șoc, explică încurcat, și suferă, probabil, de amnezie. - Dar ce limbă vorbește? întrebă cineva din grup. - Bănuiesc un dialect indian, răspunse prudent. Din actele de identitate s-a aflat că se numea Veronica Bühler, avea 25 de ani, era institutoare și locuia în Liestal, în cantonul Bîle-Campagne. Tovarășa ei, Gertrud Frank, era germană, stabilită de câțiva ani la Freiburg
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
convorbirile erau înregistrate, și asistentul traducea unele pasaje în englezește, pentru informația doctorilor și gazetarilor. Discuția devenea delicată de câte ori Rupini întreba ce i s-a întîmplat exact, unde se află, de ce nimeni nu o înțelege, deși încercase, în afară de sanskrită, câteva dialecte indiene. - Ce-i spuneți? îl întrebase într-o seară pe profesor. - Evident, încep întotdeauna prin a-i aminti de maya, marea vrăjitoare, iluzia cosmică. Nu e propriu-zis un vis, îi spun, dar participă la natura iluzorie a visului pentru că e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]