2,549 matches
-
Postfață la vol. A. Holban, O moarte care nu dovedește nimic, Editura Minerva, București, 1987, pag. 260-263. " În esența tragediei intră necesitatea absolută a personajelor de "a se explica" între ele, această explicație luând forma de luptă psihologică, de acerbă dialectică poetică. Nu duc lipsă deci de explicație între dânsele personajele lui Anton Holban, care se luptă cu veșnica veleitate de a învinge, cu suprema energie de a-și satisface orgoliul, dar și cu mai mult sau mai puțină inumanitate destructivă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
al Bavariei, cu excepția nebuniei. Tânărul Rege e bun prieten al scriitorului romantic și istoricului Alexandro Herculano, cea mai desăvârșită și mai onestă figură a liberalismului portughez. Ca și Alexandro Herculano, Don Pedro V este un intelectual care înțelege istoria prin dialectica profetismului demo-liberal; pentru el, istoria se reduce la conflictul dintre "poporul" dornic de libertatea cântată de Victor Hugo și "tirania" reacționarilor (iezuiți, regi, nobili). Herculano a jucat și el un însemnat rol politic dar pe neașteptate s-a retras din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
simboluri · SCARA, revista de oceanografie ortodoxă, Treapta a VIII-a · Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul · Teodorit, Episcop al Kirului, Zece cuvinte despre dumnezeiasca Pronie · Florica Elena Laurențiu, Poveștile Cocostârcului Alb · Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii · Sfântul Ioan Damaschin, Logica (Dialectica) DIFUZARE S.C. SUPERGRAPH S.R.L tel. 336.79.13 e-mail: sophia@fx.ro
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prieten pe care Julián și l-a făcut vreodată În școală. Miquel Moliner, căruia Îi prisosea creierul și Îi lipsea răbdarea, se complăcea În a-i Înfuria pe dascăli punîndu-le sub semnul Îndoielii toate afirmațiile, prin aplicarea unor jocuri de dialectică ce trădau atît ingeniozitate, cît și o cruzime Înveninată. Ceilalți se temeau de limba lui ascuțită și Îl considerau ca aparținînd unei alte specii, ceea ce, Într-un fel, nu era chiar nepotrivit. În ciuda trăsăturilor sale boeme și a tonului aristocratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asta am mai spus-o cu altă ocazie) e foarte adevărat că sarcinile prea mari înăbușă literatura, exilînd-o în domeniul abstracțiilor. După cum sarcinile prea mici, sau prea periferice, o coboară în anecdotic sau în amorf. Putem noi scoate literatura din dialectica implacabilă a existenței? Sigur că da. Dar atunci cei care sânt însetați să o facă trebuie să prevadă și posibilitatea că, la ora douăsprezece noaptea, peste somnul lor, populat de jocuri frumoase sau grotești, cineva să vină să le bată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că orânduirea economică, este baza pe care se înalță suprastructura politică, Marx a acordat o deosebită atenție studierii acestei orânduiri economice“. Capitalul, este nu numai opera economică fundamentală a lui Marx, ci și o importantă operă filozofică, o aplicare a dialecticii materialiste, la studiul societății umane. Marx analizează contradicțiile capitalismului, înlănțuirea și dezvoltarea lor, transformarea contradicțiilor, din factori de dezvoltare ai capitalismului, în factori ai negării și desființării sale. El aplică la studiul formațiunii capitaliste, logica dialectică, și cu deosebire metoda
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și dezvoltarea lor, transformarea contradicțiilor, din factori de dezvoltare ai capitalismului, în factori ai negării și desființării sale. El aplică la studiul formațiunii capitaliste, logica dialectică, și cu deosebire metoda ridicării de la abstract, la concret (dezvoltând-o, în opoziție cu dialectica speculativă hegeliană, nu ca producere a realului, ci ca procedeu de reproducere pe plan logic a concretului real), precum și principiul unității dintre istoric și logic. Capitalul lui Karl Marx, este o carte dispărută din librăriile românești în ultimii 30 de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Luciu?) apăruse în 19 știri în Libertatea, în 19 în Click! și în 15 în Cancan. Și notațiile, a început să se adune pe carnetul meu. Iată una care iese singură în evidență: fă-ți prietenii extrem de potriviți, respectând principiul dialecticii marxiste, că în viață, pentru a răzbate mai ușor cel mai sigur, e să cunoști pe cineva care cunoaște pe altcineva, care este situat cât mai sus pe scara ierarhică a societății existente la timpul respectiv. A te afirma singur
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să vezi ce-o să-i audă urechile! Și cum venea aia cu „trageți în voi“? Erau o groază de universitari care fumau jointuri și vorbeau despre sistemele de manipulare a datelor anteprogramate teoretic sau despre semnificația hegelianismului prepopperian pe scena dialecticii contemporane sau despre ceva la fel de ininteligibil și toți foloseau din când în când cuvintele „futai“ și „pizdă“, ca să arate că au rămas totuși ființe umane. — Și cu ce te ocupi? aveau să-l întrebe ei. Păi, de fapt predau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sifilică, copilul moșneag cu inima de aur, face pe lacheul coroanei britanice. Conașul se lasă servit, asta le face bine pacienților... Analize, auzi! Analizeși sinteză, creierul pe bigudiuri și stetoscopul pe punga clientului. Analizele lor: materialism dialectic. Curat materialism, murdară dialectică, cum zicea popa Marx.“ Dar nu, uite, nu. Afară soarele străluce, nu suntem decât într-o luni de aprilie, poate 3, poate 23, zi care îi aduce aminte de o fată și de un liceu și de obicicletă. Așa că: nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cele de la Adynata se referă la o imposibilitate empirică. Oximoronica, la o contradicție În termeni”. „Mai vedem. Dar ce anume pusesem la Oximoronică? Iată. Instituții de Revoluție, Dinamică Parmenidică, Statică Heracliteană, Spartanică Sibaritică, Instituții de Oligarhie Populară, Istoria Tradițiilor Inovatoare, Dialectică Tautologică, Eristică Booleană...” Acum mă simțeam Îmboldit să arăt și eu ce-mi poate pielea: „Pot să vă sugerez o Gramatică a Devianței?” „Frumos, frumos!” ziseră amândoi, și se apucară să noteze. „E totuși un pont”, zisei eu. „Care?” „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ideal antic ce însoțește istoria filosofiei și care este accentuat în momentele de mare creație, și deci, de mare angajare speculativă. Atunci când mai apoi, această excelență a gândirii nu este doar more geometrico, ci și geometria este străbătută de o dialectică riguroasă, ea devine more historico. Așa cum se știe, idealismul transcendental a însemnat viziunea istoristă a gândirii ca gândire absolută. Abandonarea în plasa dialecticii sale, nu ne pune doar la adăpostul alogicii condiției umane, ci și la adăpost de orice impreviziune
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
apoi, această excelență a gândirii nu este doar more geometrico, ci și geometria este străbătută de o dialectică riguroasă, ea devine more historico. Așa cum se știe, idealismul transcendental a însemnat viziunea istoristă a gândirii ca gândire absolută. Abandonarea în plasa dialecticii sale, nu ne pune doar la adăpostul alogicii condiției umane, ci și la adăpost de orice impreviziune publică. Pasiunea individuală și colectivă dispare în conștientizarea raționalității acelui absolut care este istoria ca gândire. Mirarea originară este soluționată astfel în evidența
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mai realizăm că neajunsurile experienței sau bogăția alogică a situației concrete nu vor putea fi rezolvate cu adevărat prin asumarea lor în structura conceptuală a marilor metafizici imanentiste. Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice sau dialecticii istoriste. După momentul eliberării de absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a existențialității, facticității, situației persoanei. Așadar s-a dovedit nucleul ideologic al răspunsurilor metafizicilor imanentiste
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a fenomenului, care constituie deja o problemă, adică ridică o întrebare, un „de ce?”. Fără o problemă nu există teoretizare, întrucât aceasta nu este ceva spontan, ci un demers speculativ. Deja presocraticii erau interesați de identificarea acestui aspect al acțiunii teoretice. Dialectica este un ulterior element esențial; ea indică mișcarea sufletului care se ridică de la experiența supusă schimbării, la adevărul imutabil, circumscris de tensiunea dintre existență și idee. Acest adevăr, cunoscut ca fiind de derivare platonică, indică direcția fundamentală a gândirii grecești
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acel ideal teoretic înțeles ca efort de sustragere de la coruperea timpului și atingere a fericirii dată de strânsa legătură dintre existență și perfecțiune: totul se naște, se dezvoltă, se degradează și moare, doar ideile strălucesc veșnic în tinerețea lor nemuritoare. Dialectica este instrumentul speculativ prin care se poate ajunge la această nemurire. Analitica este un alt termen esențial activității teoretice, de această dată, de sorginte aristotelică. Ea ne dă forma însăși a acestei activități, prin indicarea particularului situat în structura teoriei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe sine. Ea a pus bazele mentalității critice, întrucât a scos la lumină caracterul neimediat, și deci problematic, al cunoașterii; a precizat ritmul și sensul gândirii concrete și a devenirii sale, adică a clarificat natura dialectică a procesului discursiv; prin intermediul dialecticii a evidențiat legătura dintre particular și universal, caracterizând-o ca pe un raport deductiv și furnizând astfel instrumentele tehnice necesare definiției și demonstrației; în sfârșit, a adus în atenție conștientizarea sapiențială a limitei oricărei sistematizări omenești și teorii asumate și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe un raport deductiv și furnizând astfel instrumentele tehnice necesare definiției și demonstrației; în sfârșit, a adus în atenție conștientizarea sapiențială a limitei oricărei sistematizări omenești și teorii asumate și mitizate dogmatic: suspendarea judecății înseamnă denunțarea oricărei închideri definitive. Problema, dialectica, analitica, căutarea, nu sunt elemente contradictorii, ci constituie un ideal organic al activității teoretice. Problema este condiția esențială a acestei activități teoretice: dialectica - profilul său dinamic, analitica - structura sa internă, suspendarea judecății, învățătura morală, pe care ea le aduce cu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
oricărei sistematizări omenești și teorii asumate și mitizate dogmatic: suspendarea judecății înseamnă denunțarea oricărei închideri definitive. Problema, dialectica, analitica, căutarea, nu sunt elemente contradictorii, ci constituie un ideal organic al activității teoretice. Problema este condiția esențială a acestei activități teoretice: dialectica - profilul său dinamic, analitica - structura sa internă, suspendarea judecății, învățătura morală, pe care ea le aduce cu sine în confruntarea cu viața. E adevărat, că din punct de vedere istoric aceste elemente nu provin întotdeauna din doctrine ce concordă între
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
prezentăm pentru a situa justificarea filosofiei, se completează, deci, cu noi elemente: de la formele clasice ale gândirii trecem la metodologiile cele mai caracteristice cu care se dezvoltă astăzi o mare parte a cercetării filosofice. Noțiunile clasice de analitică și de dialectică reapar în lexicul contemporan, dar accentul cel mai mare este pus pe analitică. Dialectica a constituit structura dominantă în condițiile trecerii de la gândirea greacă-clasică la cea clasică-idealistă, chiar dacă și-a menținut intactă în această transformare caracterul de sinteză între dinamismul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
clasice ale gândirii trecem la metodologiile cele mai caracteristice cu care se dezvoltă astăzi o mare parte a cercetării filosofice. Noțiunile clasice de analitică și de dialectică reapar în lexicul contemporan, dar accentul cel mai mare este pus pe analitică. Dialectica a constituit structura dominantă în condițiile trecerii de la gândirea greacă-clasică la cea clasică-idealistă, chiar dacă și-a menținut intactă în această transformare caracterul de sinteză între dinamismul gândirii și viziunea metafizică a realității. Primatul se deplasează acum spre analitică, un proces
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
dinamismul gândirii și viziunea metafizică a realității. Primatul se deplasează acum spre analitică, un proces care în caracteristicile sale de bază corespunde noțiunii clasice grecești, dar prezintă și două diferențe fundamentale: se dezvoltă total autonom, deci fără conexiuni organice cu dialectica; nu se prezintă doar ca instrument logic ce clarifică structurile gândirii, ci și ca instrument metodologic de elucidare a contextelor experienței, de la referințele existențiale la expresiile lingvistice, de la fenomenele sociale la inconștientul individual sau colectiv. De aici derivă și exercitarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nivelul orizontal al modului în care se prezintă datele și conținuturile, și nu ridică deci problema metafizică a unui fundament și nici problema finalistă, a unei interpretări generale a realității. Pentru analiști acestea sunt probleme lipsite de sens, tipice unei dialectici ce trebuie considerată de acum doar o expresie a unor instanțe mitice. Nu mai rămâne decât ca orizontul evenimentelor noastre temporale să fie clarificat, disciplinat, raționalizat. Mirarea originară nu doar că trebuie stăvilită, ci și dispersată. Locul ei este luat
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ne oferă o fisură în contextul conștiinței umane, în scenariul activității noastre reflexive, ce nu constituie doar o pagină interesantă de antropologie culturală, ci face să se ivească noi probleme speculative. Faptul că formele clasice ale reflecției filosofice, analitica și dialectica, pot să dea viață, conform folosirii lor, pe de o parte, sistemelor metafizice închise (cu structură completă), pe de alta, metodologiilor care organizează date diferite între ele, explicându-le inteligibilitatea, relevă complexitatea și ductilitatea contextului. Însăși opoziția dintre utilizările și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
anti-ideologică a filosofiei. Asocierea iluminismului cu represiunea și scoaterea în evidență a aspectului ideologic nu este o idee nouă. Conceptul a fost elaborat de gânditori mai degrabă apropiați marxismului ca Max Horkheimer și Theodor W. Adorno. Cei doi autori ai Dialecticii iluminismului, emigrați în SUA în timpul dominației naziste din Germania, și care au lucrat la Columbia University, au încercat să arate «tendințele care transformă progresul în contrariul său». Progresul social are un nume: iluminism; contrariul acestuia este nazismul cu atrocitățile sale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]