1,929 matches
-
visului care îi prevestește catastrofa: ca și cum suprafața lumii vestește, în mod natural, propria ei finitudine și propriul ei „posibil“. Voi reveni mai încolo asupra unui loc din scrierile lui Ben jamin în care autorul explică de ce alege Parisul ca „imagine dialectică“ a secolului al XIX-lea: datorită lumi nii lui specifice. Feli narele cu gaz care însoțesc străzile Pari sului creează, spre deosebire de iluminatul electric, care le va înlocui mai târziu, penumbra unde lucrurile pot, de fapt, să și vădească urmele originii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în forma unui colaj de imagini, fragmente, descrieri și formule ale „experienței șocului“. Orașul este, cum spuneam, nu un obiect constituit, o temă a analizei, ci un montaj literar, care are capacitatea de a fi perceput și înțeles ca imagine dialectică a secolului al XIX-lea. O a treia precauție vizează intenția lecturii pe care o propun. Adorno identifică, în centrul filozofiei lui Benjamin, „Darum ist die Mitte von Benjamins Philosophie die Idee der Rettung des Toten als der Restitution des
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
corespund, sub aspectul programului teoretic, aspecte diferite: analiza aurei operei de artă (Das Kunstwerk im Zeitalter seiner tech nischen Reproduzierbarkeit) și cea a mărfii (Charles Baudelaire. Ein Lyriker im Zeitalter des Hochkapitalismus), între statutul alego riei în baroc și imaginea dialectică a secolului al XIX-lea, sau între amintirea flaneurului și memoria ca victorie a „învinșilor“ istoriei. Este, așadar, vorba despre o viziune filozofică preci pitată într-un program anume și apoi doar „aplicată“ la diverse obiecte și domenii ale realității
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
realizează Benjamin, le atinge pe toate în faptul lor originar de a fi, pentru a le surprinde caracterul tensionat, fluid, indecis. Cele trei „mituri fondatoare“ ale modernității, odată asumate ca momente ale experienței urbane, sunt și deconstruite, înscrise în forme dialectice, și astfel, imaginea modernității ca atare de vine o pluralitate de măști sau, altfel spus, un „colaj“ de texte. Intenția secundă a lecturii cărților lui Benjamin despre expe riența marilor orașe ale modernității vizează, așadar, un me ta discurs critic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Wiederho lung) se oglindesc una pe cealaltă în originea fenomenului, astfel încât acesta din urmă ajunge să fie perceput ca totalitate. Originea nu reprezintă „atemporalul“ care persistă în fluxul devenirii, ci o amprentă a ideii în fenomen care face să coexiste, dialectic, formele divergente pe care fenomenul le ia în decursul istoriei sale. Monada leibniziană sau fenome nul originar al lui Goethe pot fi invocate drept exemple ale rolului pe care îl joacă conceptul de „origine“ în înțelegerea fenomenului. Două consecințe mai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și ale anonimatului? Altfel spus, cum este posibilă recuperarea autenticității fenomenului urban, în chiar mo mentul pierderii sale? Pentru a încerca un răspuns, îmi propun și de această dată schițarea unui traseu: de la problema alegoriei baroce către cea a imaginii dialectice (das dialektisches Bild), în care poate fi recunoscut și „citit“ secolul al XIX-lea. În experiență iau naștere imaginile dialectice, iar descrierea acestei legături este interesantă, mai ales în ilustrările ei istorice. Ca de mai multe ori în legătură cu ideile lui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
încerca un răspuns, îmi propun și de această dată schițarea unui traseu: de la problema alegoriei baroce către cea a imaginii dialectice (das dialektisches Bild), în care poate fi recunoscut și „citit“ secolul al XIX-lea. În experiență iau naștere imaginile dialectice, iar descrierea acestei legături este interesantă, mai ales în ilustrările ei istorice. Ca de mai multe ori în legătură cu ideile lui Benjamin, apelul la o serie de personaje concrete, precum colecționarul sau povestitorul, este necesar. Personajul central al experienței urbane, flaneurul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lui Benjamin, apelul la o serie de personaje concrete, precum colecționarul sau povestitorul, este necesar. Personajul central al experienței urbane, flaneurul, care urmează a fi abordat abia în capitolul al treilea, se oglindește în aceștia. 1.3. Alegorie și imagine dialectică Demersul filozofic, după cum am încercat să arăt, are la Ben jamin sensul unei asceze care orientează privirea spre amprenta autenticității unui fenomen și astfel îl „salvează“ pe acesta de falsificările reprezentărilor conceptuale abstracte. Ca rezultat, fenomenul este perceput ca pluralitate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
arăt în continuare, diverse surse teologice influențează această viziune. Două locuri ale scrierilor lui Benjamin vor fi analizate din punctul de vedere al modului în care, în perspectiva programului critic formulat mai sus, „iau naștere“ fenomenele: alegoria barocă și imaginea dialectică a lumii urbane din secolul al XIX lea. Cele două se află într-o strânsă legătură, bazată pe similarități structurale evidente. Analiza conduce la secțiunea a treia a capitolului de față, în care experiența urbană va fi definită, în sfârșit
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lucrul, nu eternizându-l, ci tocmai dezvăluindu-i caracterul de lucru. Ruinele Romei antice vorbesc, altfel spus, mai cu putere de spre Cetatea Eternă decât reconstrucția sa actuală. Considerarea lucrului ca ruină și a semnului ca scriere le salvează astfel, dialectic: contemplația care le face să survină nu este subiectivă, reverie, calcul abstract al formei sau divinație, ci ea provine, de fapt, neinten țional, din structura lucrului ca atare sau din semnul în mate rialitatea sa ireductibilă: „Wo das Symbol den
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și pe cea a semnelor, forțe aflate în stăpânirea privirii alegorice. Prin ele, cum spuneam, alegoristul salvează lumea, dar nu de pieire, ci de fantasma propriei eternități. Odată ce limba urmează, după cum notează Benjamin, „mișcările creaturii“, ea ajunge să reflecte mișcarea dialectică a acumulării și a dispersiei, ca îmbinare de fragmente, („ausgebro chenen Redestücken“). Ea nu comunică, ci exprimă, prin scriitură, suprafața lumii. Exercițiul lingvistic, proiectat asupra lucrurilor în ruină, devine contemplație melancolică a acestora. Benjamin descrie, s-ar putea spune, natura
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
său trecător. Viața pe care o sesizează privirea me lan colicului nu este o plenitudine ideală, ci constituie tocmai ca rac terul muritor, decă zut al lumii; ea este sesizată „în amurg“, în clipa dispariției sale. Iar melancolia ca afect dialectic are ca obiect tocmai această viață. 1.3.2. Imaginea dialectică și lumea urbană Secolul al XIX-lea pierde din vedere alegoria ca formă a limbajului, dar îi transferă puterea dialectică asupra imaginilor noutății: „Wie im XVII. Jahrhundert die Allegorie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu este o plenitudine ideală, ci constituie tocmai ca rac terul muritor, decă zut al lumii; ea este sesizată „în amurg“, în clipa dispariției sale. Iar melancolia ca afect dialectic are ca obiect tocmai această viață. 1.3.2. Imaginea dialectică și lumea urbană Secolul al XIX-lea pierde din vedere alegoria ca formă a limbajului, dar îi transferă puterea dialectică asupra imaginilor noutății: „Wie im XVII. Jahrhundert die Allegorie der Kanon der dialektischen Bilder wird, so im XIX. Jahrhundert die
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
amurg“, în clipa dispariției sale. Iar melancolia ca afect dialectic are ca obiect tocmai această viață. 1.3.2. Imaginea dialectică și lumea urbană Secolul al XIX-lea pierde din vedere alegoria ca formă a limbajului, dar îi transferă puterea dialectică asupra imaginilor noutății: „Wie im XVII. Jahrhundert die Allegorie der Kanon der dialektischen Bilder wird, so im XIX. Jahrhundert die Nouveauté.“ În ambele cazuri, cel al dramei baroce sau al „formelor“ noută ții din secolul al XIX-lea, ceea ce constituie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se adresează mai degrabă dorinței și reveriei decât uzului. Analiza caracterului fantasmatic al mărfii ocupă o bună parte a paginilor lui Benjamin. Ea nu intră însă în atenție aici decât în măsura în care lămurește o chestiune de epistemologie: cum determină imagi nea dialectică o modalitate de cunoaștere? Secțiunea N (Erkenntnistheoretisches, Theorie des Fortschritts) din Passagen-Werk conține în esență răspunsul la această problemă. În primul rând, este vorba de justificarea faptului că dia lectica istorică a secolului al XIX-lea capătă caracterul unei ima
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
că dia lectica istorică a secolului al XIX-lea capătă caracterul unei ima gini, nu al unui „discurs“ sau al unei „argumentații“. Dia lectica hegeliană, de exemplu, stă sub o altă presupoziție: aceea a devenirii conceptului în forma judecății. Desfășurarea dialectică este justificată la Hegel de necesitatea „încheierii“ ei spe culative. Raționalul nu este văzut, în logica speculativă, ca iden titate abstractă a determinațiilor opuse, ci ca depășire (Aufhebung) a diferenței, deci ca mișcare a acestora. El este, în mod esențial
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Index der Bilder sagt nämlich nicht nur, daß sie einer bestimmten Zeit angehören, er sagt vor allem, daß sie erst in einer bestimmten Zeit zur Lesbarkeit kommen.“ Din punctul de vedere al lui Benjamin, istoria este o colecție de imagini dialectice, nu o dialectică a conceptului, o logică a esențelor sau o auto-revelare a spiritului. Imaginea este forma perceptibilă (die Anschaulichkeit) a relației dintre prezent și trecut, nu ca momente temporale, ci ca un conținut aflat în diferență cu sine însuși
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mit dem Jetzt blit zhaft zu einer Konstellation zusammentritt. Mit andern Worten: Bild ist die Dialektik im Stillstand.“ Într-o scrisoare din 1935 a lui Adorno către Benjamin (cita tă fragmentar și în Passagen Werk), primul aproximează me canismul imaginii dialectice în funcție de momentul ei subiectiv, al visului: odată ce lucrurile își pierd „valoarea de întrebuințare“, ele devin simboluri ale unei lumi trecute, ruine învestite cu dorință sau teamă. Readus în câmpul percepției, lucrul deschide o lume trecută, uneori iremediabil pierdută, prin fereastra
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
trase de cai, redeschid imaginea Parisului pierdută de mult și sesizează, astfel, tensiunea ireductibilă din tre înțelesurile unei lumi și moartea acesteia. Când ultimele elemente se confruntă, anume atunci când pierderea unui obiect coexistă cu persistența înțelesului lui, iau naștere imaginile dialectice: „Dialektische Bilder sind Konstellationen zwischen entfremdeten Dingen und eingehender Bedeutung, inne hal tend im Augenblick der Indifferenz von Tod und Bedeutung.“ Fetișismul mărfii se confruntă, astfel, cu aura sa pe care Baudelaire, Poe, anticarii sau colecționarii o regăsesc, pe care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
confruntă, astfel, cu aura sa pe care Baudelaire, Poe, anticarii sau colecționarii o regăsesc, pe care flaneurul o experimentează și pe care ziaristul o folosește. Progresul tehnicii (comentează Benjamin), care scoate rapid și continuu din uz obiectele, face ca imaginile dialectice să devină, pentru secolul noutății, categorii ontologice. În acest fel, conceptul cunoașterii se modifică în mod ra dical. Gestul epistemologic fundamental nu mai este funda mentarea, cum se întâmplă în majoritatea scenariilor modernității, ci „recunoașterea“ bruscă, neanticipată a caracterului dialectic
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dialectice să devină, pentru secolul noutății, categorii ontologice. În acest fel, conceptul cunoașterii se modifică în mod ra dical. Gestul epistemologic fundamental nu mai este funda mentarea, cum se întâmplă în majoritatea scenariilor modernității, ci „recunoașterea“ bruscă, neanticipată a caracterului dialectic al lucrurilor: „Das dialektische Bild ist ein aufblitzendes. So, als ein im Jetzt der Erkennbarkeit aufblitzendes Bild, ist das Gewesene festzuhalten.“ Consecința este ieșirea gândirii din regimul ei reprezentațional, intențional. Nu mai este vorba de construcția unui obiect care este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în uitare ale unui lucru, ale unei lumi. Paradigma cunoașterii contemplative este astfel înlocuită de una a cunoașterii „practice“, în sensul unui cult recuperatoriu al originii fenomenelor istorice. Funcția politică a acestui gest este sugerată de reluarea problemei ima ginii dialectice în manuscrisele din jurul tezelor despre con ceptul de istorie (Über den Begriff der Geschichte, 1940). Posibilitatea actului revoluționar, voi încerca să arăt în capitolul al doilea, stă tocmai în spargerea continuității istorice sau în deconstrucția ideologiilor totalizatoare ale uitării. Imaginea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în manuscrisele din jurul tezelor despre con ceptul de istorie (Über den Begriff der Geschichte, 1940). Posibilitatea actului revoluționar, voi încerca să arăt în capitolul al doilea, stă tocmai în spargerea continuității istorice sau în deconstrucția ideologiilor totalizatoare ale uitării. Imaginea dialectică este modul în care faptul istoric poate fi conceput teoretic din perspectiva răscumpărării mesianice a trecutului, înțeles ca „tradiție a celor oprimați“ și condamnați la uitare. „Epistemologia“ lui Benjamin este explicitată, cum voi încerca să arăt, abia din perspectiva teologiei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a trecutului, înțeles ca „tradiție a celor oprimați“ și condamnați la uitare. „Epistemologia“ lui Benjamin este explicitată, cum voi încerca să arăt, abia din perspectiva teologiei politice. Pentru moment însă, rămâne de accentuat momentul mesianic al gândirii „saturate“ de tensiuni dialectice, concretizate sub forma actualizării trecutului și îmbogățirii memoriei colective. Ideologia progresului ocupă, din punct de vedere teoretic, același loc pe care, din punct de vedere al istoriei civilizației, îl ocupă fenomenul tehnicii: cel al unor agenți ai uitării unor forme
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de vedere teoretic, același loc pe care, din punct de vedere al istoriei civilizației, îl ocupă fenomenul tehnicii: cel al unor agenți ai uitării unor forme istorice și ai înlocuirii acestora din urmă cu altele „noi“. Ca mecanism al imaginii dialectice, gândirea li se opune și recunoaște chemarea inevitabilă a unui trecut încărcat de forță profetică. Lumea istorică este „die Welt allseitiger und integraler Aktualität“, timpul plin care se constituie, obiectiv, ca memorie colectivă. Obiectul, faptul istoric capătă astfel aura profeției
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]