959 matches
-
felului în care cuvintele sunt folosite, de la utilizarea cuvântului „om” cu literă capitalizată pentru a te referi la întreaga umanitate, până la pronumele personal standard „el” ce devine pronume pentru o persoană de gen incert, sau ca o înlocuire a clasicei diateze reflexive. Acesta este exemplu cel mai evident al schimbărilor dintre dicțiune și discurs pe care postmodernismul le patronează. Un concept important în perspectiva postmodernă asupra limbii este ideea de „joc”. În contextul postmodernismului, joc înseamnă schimbarea cadrului de conexiune al
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
5). Pentru selectarea corectă a pronumelui, sistemul genurilor mai poate fi simplificat la trei clase la singular și două la plural. Forma verbelor poloneze se modifică după persoana, numărul și genul subiectului. Verbul se mai caracterizează și prin categoriile de diateză (activă, reflexivă și pasivă), aspect (imperfectiv și perfectiv), mod (indicativ, imperativ, condițional, participiu și gerunziu), și timp (prezent, trecut și viitor). Dacă se iau în considerare formele temporale combinate cu cele aspectuale, numărul timpurilor se ridică la cinci. În trecut
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
adjectivele și pronumele sunt declinate după patru cazuri și numere (singular și plural). Deosebirea tu-dumneavoastră („"țérun"”) pare să fie în curs de dispariție, dar încă este întâlnită în adresări structurale oficiale. Verbele se conjugă după timp, mod, persoană, număr și diateză. Există trei diateze: activă, pasivă și medie. Se pot defini zece timpuri, dar spre deosebire de limbile romanice și, similar cu celelalte limbi germanice, se folosesc verbe auxiliare. Ordinea de bază a cuvintelor în propoziție este subiect-verb-obiect.
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
sunt declinate după patru cazuri și numere (singular și plural). Deosebirea tu-dumneavoastră („"țérun"”) pare să fie în curs de dispariție, dar încă este întâlnită în adresări structurale oficiale. Verbele se conjugă după timp, mod, persoană, număr și diateză. Există trei diateze: activă, pasivă și medie. Se pot defini zece timpuri, dar spre deosebire de limbile romanice și, similar cu celelalte limbi germanice, se folosesc verbe auxiliare. Ordinea de bază a cuvintelor în propoziție este subiect-verb-obiect.
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
har" (a avea), "hade" (am, ați, etc) este urmat de o formă specială, prezentă și în română, denumită supin, și folosită doar în acest scop (câteodată aceasta este identică cu forma de neutru a participiului perfect): Când se apelează la diateza pasivă și se folosește verbul "att bli", este folosit participiul trecut: Mai există și o altă modalitate de a forma diateza pasivă prin adăugarea sufixului "-s", și eliminând terminația "r" care era marca timpului prezent: Într-o propoziție subordonată, verbul
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
doar în acest scop (câteodată aceasta este identică cu forma de neutru a participiului perfect): Când se apelează la diateza pasivă și se folosește verbul "att bli", este folosit participiul trecut: Mai există și o altă modalitate de a forma diateza pasivă prin adăugarea sufixului "-s", și eliminând terminația "r" care era marca timpului prezent: Într-o propoziție subordonată, verbul auxiliar "har" este opțional și de obicei este omis, mai ales în suedeza scrisă. Modul conjunctiv este câteodată folosit cu unele
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
dintre cele mai complexe arii ale gramaticii spaniole. La fel ca în limba română, verbele limbii spaniole conțin informații mult mai multe decât în limba engleză, printre care: timp, număr (singular și plural), persoană, politețe (tu/dumneavoastră), mod, aspect și diateză. Există 16 paradigme distincte de conjugare a verbelor în limba spaniolă (seturi de forme pentru fiecare combinație de timp și mod - timpul se referă la când are loc acțiunea, iar modul la siguranța sau nesiguranța subiectului), plus o paradigmă incompletă
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
principalele mijloace de formare a vocabularului în limba arabă. [[Verb]]ele în limba arabă au marcă pentru persoană (prima, a doua, a treia), gen și [[număr (gramatică)|număr]]. Se conjugă după două mari [[paradigmă|paradigme]] (denumite "îndeplinit" și "neîndeplinit"); două [[diateză (gramatică)|diateze]] (activă și pasivă) și cinci moduri la neîndeplinit: indicativ, imperativ, conjunctiv, jusiv sau apocopat și energic. Are de asemenea doua tipuri de participiu (activ și pasiv) și un nume de acțiune (a nu se confunda cu infinitivul). Îndeplinitul
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
de formare a vocabularului în limba arabă. [[Verb]]ele în limba arabă au marcă pentru persoană (prima, a doua, a treia), gen și [[număr (gramatică)|număr]]. Se conjugă după două mari [[paradigmă|paradigme]] (denumite "îndeplinit" și "neîndeplinit"); două [[diateză (gramatică)|diateze]] (activă și pasivă) și cinci moduri la neîndeplinit: indicativ, imperativ, conjunctiv, jusiv sau apocopat și energic. Are de asemenea doua tipuri de participiu (activ și pasiv) și un nume de acțiune (a nu se confunda cu infinitivul). Îndeplinitul și neîndeplinitul
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Părți de vorbire fundamentale: II. Cuvinte funcționale: III. Cuvinte propoziții: În maghiară, persoana se exprimă prin pronumele personale și prin sufixe specifice, care au mai multe funcții, aplicându-se: Gramaticile limbii maghiare iau în seamă următoarele categorii gramaticale ale verbului: diateza, modul, timpul, numărul (singular și plural) și persoana. Față de limba română, lipsește categoria genului, la fel ca la celelalte părți de vorbire. În gramaticile limbii maghiare, infinitivul, participiul și gerunziul nu sunt considerate moduri verbale, ci forme nominale ale verbului
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
ale glandelor anexe: gastrite cronice hipo-sau normoacide, dispepsii, enterite ușoare, enterocolite, colite de fermentație. • În hepatite cronice, stări posthepatitice, afecțiuni biliare, sechele după intervenții pe căile biliare. În boli de nutriție: diabet zaharat tip II compensat și echilibrat, gută și diateză urică. • Boli endocrine : hipertiroidii ușoare. • În boli ale rinichilor și ale căilor urinare: nefrite cronice fără insuficiență renală, pielite, pielonefrite, cistite cronice, litiazele urinare acide, sechele după operații asupra căilor urinare. În cură externă (prin îmbăiere) apele minerale din Borsec
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
de exemplu pronumele demonstrativ "cela" „aceasta”). Franceza modernă, ca și celelalte limbi romanice, în afară de română, nu cunoaște declinarea, ci doar câteva vestigii ale ei în domeniul pronumelui personal. Verbul francez exprimă aceleași categorii gramaticale ca și cel din română, adică diateza, modul, timpul, persoana și genul (masculin și feminin), acesta fiind limitat la modul participiu. O diferență importantă între cele două limbi este că în franceză formele temporale sunt mai numeroase. Dat fiind că ortografia limbii franceze este în foarte mare
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
este un verb care la origine are sens lexical plin, dar în anumite contexte devine instrument gramatical, pierzându-și acest sens, si împlinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens plin, categorii gramaticale ale acestuia precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana. După unii lingviști, aceasta definiție acoperă numai verbele auxiliare care pot fi numite morfologice, si ei mai includ printre auxiliare și așa-numitele verbe modale care, prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
a fi", pentru a obtine: La modul condițional, "a fi" formează: La modul prezumtiv, auxiliarul "a fi" participa la formarea ambelor timpuri. La perfectul infinitiv se folosește că auxiliar infinitivul prezent al lui "a fi". "A fi" este și auxiliarul diatezei pasive, formele sale indicând modul, timpul, numărul și persoana verbului, în timp ce verbul cu sens plin este la participiu. Formele verbale compuse din limba franceză (perfectul compus, mai mult ca perfectul, trecutul anterior și viitorul anterior ale indicativului, perfectul imperativului, perfectul
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
perfectul imperativului, perfectul condiționalului, perfectul subjonctivului, mai mult ca perfectul subjonctivului, perfectul infinitivului și perfectul participiului) se alcătuiesc cu două verbe auxiliare morfologice: "avoir" „a avea” și "être" „a fi”. Distribuția lor nu depinde de mod și timp, ci de diateza verbului. Cu avoir se formează toate formele compuse ale aproape tuturor verbelor la diateza activă. Este vorba de toate verbele tranzitive și de marea majoritate a celor intranzitive: "j’ai mangé une pomme" „am mâncat un măr”, "elle aurait volé
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
perfectul participiului) se alcătuiesc cu două verbe auxiliare morfologice: "avoir" „a avea” și "être" „a fi”. Distribuția lor nu depinde de mod și timp, ci de diateza verbului. Cu avoir se formează toate formele compuse ale aproape tuturor verbelor la diateza activă. Este vorba de toate verbele tranzitive și de marea majoritate a celor intranzitive: "j’ai mangé une pomme" „am mâncat un măr”, "elle aurait volé en ballon" „ea ar fi zburat cu balonul”. Être se folosește pentru toate verbele
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
nous sommes promenés" „ne-am plimbat”, "s’être entendus" „a se fi înțeles”). Tot cu acest auxiliar se formează și timpurile compuse ale unor verbe active intranzitive: "vous êtes venus" „ați venit”, "qu’elle soit arrivée" „(ea) să fi sosit”. Diateza pasivă are în esență aceeași structură că în română, formele pe care le are "être" la diateza activă fiind asociate cu participiul perfect al verbului cu sens plin și având funcția de a indica modul, timpul, numărul și persoana acestuia
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
se formează și timpurile compuse ale unor verbe active intranzitive: "vous êtes venus" „ați venit”, "qu’elle soit arrivée" „(ea) să fi sosit”. Diateza pasivă are în esență aceeași structură că în română, formele pe care le are "être" la diateza activă fiind asociate cu participiul perfect al verbului cu sens plin și având funcția de a indica modul, timpul, numărul și persoana acestuia: "îl a été trompé" „(el) a fost înșelat”, "je serai puni(e)" „voi fi pedepsit(a)”. Gramaticile
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Hipersensibilitate la ketorolac trometamină, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienți. Ulcer gastro-duodenal acut, sângerări ale mucoasei gastrointestinale sau la pacienți care în antecedente au avut ulcer gastro-duodenal. Hemoragii cerebrovasculare suspicionate/dovedite sau diateze hemoragice, inclusiv tulburări de coagulare. Insuficiență renală moderată sau severă (creatinină serică ›160 micromol/l. Insuficiență hepatocelulară severă. Astm bronșic în antecedente. Sindrom complet sau parțial, manifestat prin polipoză nazală, edem angioneurotic sau bronhospasm. Copii cu vârste sub 16 ani
Ketorolac () [Corola-website/Science/319080_a_320409]
-
prin generalizarea desinenței de persoană a treia de singular. Nu s-au găsit atestări care ar confirma existența timpurilor compuse în limba galică. Ca și în limba latină, perfectul și imperfectul au avut formele sintetice. Astfel s-a exprimat și diateza pasivă. A existat și modul conjunctiv, des folosit în inscripții. Formele verbului "a fi" păstrate arată niște iregularități, o trăsătură comună a limbilor indo-europene. Deși nu se știe mult de declinarea lor, s-au păstrat până în ziua de azi mai
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Acest articol se limitează la partea din morfologia limbii maghiare referitoare la verb, tratând în viziunea gramaticii tradiționale morfemele care exprimă diatezele, modurile, formele nominale și timpurile verbale, precum și valorile acestora. Rădăcina majorității verbelor este identică cu forma de la diateza activă a indicativului prezent, persoana a III-a singular, desinența acesteia fiind ∅. Aceasta este și forma care se găsește în dicționare, de
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
Acest articol se limitează la partea din morfologia limbii maghiare referitoare la verb, tratând în viziunea gramaticii tradiționale morfemele care exprimă diatezele, modurile, formele nominale și timpurile verbale, precum și valorile acestora. Rădăcina majorității verbelor este identică cu forma de la diateza activă a indicativului prezent, persoana a III-a singular, desinența acesteia fiind ∅. Aceasta este și forma care se găsește în dicționare, de exemplu "vár", care la indicativ prezent, persoana a III-a singular se traduce prin „așteaptă”, dar în dicționarele
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
aștepta”. Unele verbe însă au la această formă desinența "-ik": "alszik „a dormi”, "törik „a se sparge”, "eszik „a mânca”, "iszik „a bea” etc. Acestea prezintă unele particularități în conjugare . Clasificarea verbelor în categorii mai mult sau puțin corespunzătoare cu diatezele din gramaticile altor limbi nu este unitară în gramaticile limbii maghiare. Unii lingviști care se ocupă de limba maghiară nu folosesc termenul „diateză”, ci numai grupează verbele în active, pasive, reflexive, factitive și potențiale. În schimb alții îl folosesc și
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
etc. Acestea prezintă unele particularități în conjugare . Clasificarea verbelor în categorii mai mult sau puțin corespunzătoare cu diatezele din gramaticile altor limbi nu este unitară în gramaticile limbii maghiare. Unii lingviști care se ocupă de limba maghiară nu folosesc termenul „diateză”, ci numai grupează verbele în active, pasive, reflexive, factitive și potențiale. În schimb alții îl folosesc și unii dintre ei stabilesc și subclase ale acestora. De exeplu József Bokor clasează verbele în diatezele activă, medie și pasivă, verbele active le
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
ocupă de limba maghiară nu folosesc termenul „diateză”, ci numai grupează verbele în active, pasive, reflexive, factitive și potențiale. În schimb alții îl folosesc și unii dintre ei stabilesc și subclase ale acestora. De exeplu József Bokor clasează verbele în diatezele activă, medie și pasivă, verbele active le subîmparte în active propriu-zise, factitive, reciproce și reflexive, iar pe cele medii în medii propriu-zise, medio-active și medio-pasive. Verbul activ propriu-zis nu are vreun morfem specific, ci doar exprimă faptul că subiectul său
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]