905 matches
-
încălzirea acesteia. În 1873, Frederick Guthrie descoperă emisia termoelectronică, fenomen redescoperit de Edison în 1880 și utilizat ulterior la construcția diodei. În 1874, inventatorul german Karl Ferdinand Braun (1850 - 1918) descoperă conducția unilaterală, fenomen ce va sta la baza realizării diodei semiconductoare de mai târziu. Fizicianul scoțian James Clerk Maxwell (1831 - 1879) elaborează, în 1861, setul de ecuații care descriu legile de bază ale electromagneticii, numite ulterior ecuațiile lui Maxwell și prin care a demonstrat propagarea în spațiu a câmpului electric
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
1911, fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes (1853 - 1926) descoperă supraconductibilitatea. Astfel se pot crea câmpuri magnetice intense, utile la înzestrarea acceleratoarelor de particule, a tehnologiilor bazate pe rezonanță magnetică nucleară, în domeniul nanotehnologiei și la obținerea de materiale deosebite. Apariția diodei, inventată în 1904 de către fizicianul englez John Ambrose Fleming (1849 - 1945), poate fi considerată începutul electronicii. În 1906, americanul Greenleaf Whittier Pickard (1877 - 1956) realizează primul detector cu cristal de siliciu, precursor al diodei semiconductoare de mai târziu. Tranzistorii au
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
la obținerea de materiale deosebite. Apariția diodei, inventată în 1904 de către fizicianul englez John Ambrose Fleming (1849 - 1945), poate fi considerată începutul electronicii. În 1906, americanul Greenleaf Whittier Pickard (1877 - 1956) realizează primul detector cu cristal de siliciu, precursor al diodei semiconductoare de mai târziu. Tranzistorii au fost concepuți, pe la jumătatea secolului XX, la Laboratoarele Bell Telephone Company, de fizicienii americani Walter Houser Brattain (1902 - 1987), John Bardeen (1908 - 1991) și William Bradford Shockley (1910 - 1989). Utilizarea electricității în transportul feroviar
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
armată pentru construcția acestuia, piese printre care s-au numărat și carcasele metalice ale GPO de la Bletchley. Până în iunie 1948, SSEM fusese construit și funcționa. El avea lungime, înălțime, și cântărea aproximativ o tonă. Mașina conținea 550 de tuburi—300 diode și 250 pentode—și avea un consum de . Unitatea aritmetică a fost construită cu pentode EF50, folosite pe scară largă în timpul războiului. SSEM folosea un tub Williams pentru a obține un spațiu de memorie cu acces aleator de 32 de
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
toate fără componente în mișcare. Cheia versatilității sale era capabilitatea de ramificație; ENIAC putea declanșa operații diferite în funcție de semnul unui răspuns calculat. Pe lângă viteză, cel mai remarcabil fapt la ENIAC era dimensiunea și complexitatea sa. ENIAC avea de tuburi electronice, diode cu cristal, relee, de rezistoare, de condensatoare și aproximativ 5 milioane de conexiuni lipite manual. Cântărea , și avea aproximativ pe pe ), ocupa 63 m², și consuma 150 kW. Intrările de date se făceau printr-un cititor de cartele perforate IBM
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
controlul unui semnal de ceas. Principala utilizare a acestor dispozitive o constituie senzorii de imagine folosiți în scanere, aparate foto digitale, în telescoape și în diverse alte dispozitive de captat imagini. Un senzor CCD este format dintr-un tablou de diode fotosensibile care captează datele imaginii și un tablou de memorare care le preia, atunci când este cuplat la tabloul de diode. <br>
Dispozitiv cu cuplaj de sarcină () [Corola-website/Science/317287_a_318616]
-
digitale, în telescoape și în diverse alte dispozitive de captat imagini. Un senzor CCD este format dintr-un tablou de diode fotosensibile care captează datele imaginii și un tablou de memorare care le preia, atunci când este cuplat la tabloul de diode. <br>
Dispozitiv cu cuplaj de sarcină () [Corola-website/Science/317287_a_318616]
-
fasciculului. Recordurile de distanță pentru comunicațiile optice au implicat detectarea și emiterea de lumină laser de către sonde spațiale. Un record de distanță pentru comunicarea în ambele sensuri a fost făcut de către instrumentul altimetrului laser la bordul navei spațiale Messenger. Această dioda de neodim cu laser infraroșu, conceput că un altimetru cu laser pentru o misiune pe orbită Mercur, a fost capabilă să comunice pe o distanță de 24 milioane de km (15 milioane de mile), în timp ce navă s-a apropiat de
Comunicații optice prin spațiul liber () [Corola-website/Science/326525_a_327854]
-
UHF RF, prin izolarea mai bună între sisteme, mărimea și costul receptoarelor/emițătoarelor, licențierea RF și prin combinarea iluminatului interior și comunicațiilor în același sistem. În 2003, un consorțiu al Comunicării cu lumina vizibilă a fost format în Japonia. O dioda LED ieftină albă (GaN-fosfor), care ar putea fi folosită pentru iluminatul interior, poate fi modulata de obicei până la 20 MHz. Datele de transfer de peste 100 Mbit/s pot fi obținute cu ușurință folosind scheme eficiente de modulare; Siemens susține că
Comunicații optice prin spațiul liber () [Corola-website/Science/326525_a_327854]
-
și LTE 100 Mbps dowload. Principala diferența dintre Lumia 920 și alte smartphone-uri este dată de folosirea unor senzori BSI (Back Side Illuminated) și nu FSI (Front Side Illuminated). Diferența dintre aceștia este modalitatea în care lumina este captata de diodele foto-senzitive. În cazul FSI lumina poate fi întreruptă (fie de structură metalică sau de firele din fața lentilei) în timp ce în cazul BSI toate aceste elemente structurale sunt poziționate la baza senzorului, iar diodele foto-senzitive se află fix sub lentilă și filtrele
Nokia Lumia 920 () [Corola-website/Science/329560_a_330889]
-
este modalitatea în care lumina este captata de diodele foto-senzitive. În cazul FSI lumina poate fi întreruptă (fie de structură metalică sau de firele din fața lentilei) în timp ce în cazul BSI toate aceste elemente structurale sunt poziționate la baza senzorului, iar diodele foto-senzitive se află fix sub lentilă și filtrele de culoare. Lumia 920 beneficiază și de stabilizare optică ce permite, conform celor de la Nokia, urmărirea a 500 de mișcări pe secundă. Specificațiile complete ale lentilei și senzorului folosit pe sunt următoarele
Nokia Lumia 920 () [Corola-website/Science/329560_a_330889]
-
cu electroni de energie scăzută și banda de conducție, care este slab populată cu electroni de energie crescută. Cele două benzi energetice sunt separate printr-un spațiu liber de energie în care electronii nu pot ocupa nicio stare disponibilă permisă. Diodele laser cu semiconductoare convenționale generează lumină prin emisia unui singur foton, emisie ce are loc atunci când un electron de energie ridicată din banda de conducție se recombină cu un gol din banda de valență. Drept urmare, energia fotonului și lungimea de
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
convenționale generează lumină prin emisia unui singur foton, emisie ce are loc atunci când un electron de energie ridicată din banda de conducție se recombină cu un gol din banda de valență. Drept urmare, energia fotonului și lungimea de undă a emisiei diodelor laser este determinată de spațiul interbandă specific materialului folosit. Cu toate acestea, un laser cuantic în cascadă nu utilizează materiale semiconductoare în regiunea sa optică activă. În schimb, cuprinde o serie periodică de straturi subțiri din diferite materiale, formând astfel
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
Deoarece poziția nivelurilor de energie în sistem este determinată în primul rând de grosimile stratului și nu de material, este posibilă reglarea într-o gamă largă a lungimii de undă a emisiei laserelor cuantice în cascadă în același material. În diodele laser semiconductoare, electronii și golurile sunt anihilați după ce se recombină de-a lungul spațiului dintre cele două benzi și nu mai pot juca niciun rol viitor în generarea de fotoni. Totuși, într-un laser cuantic în cascadă unipolar, de îndată ce un
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
Laser - Laser Cuantic în Cascadă), dă naștere la denumirea de “în cascadă” din numele tipului de laser și face posibilă o eficiență cuantică mult mai mare decât unitatea, ceea ce conduce la puteri de ieșire mult mai mari decât în cazul diodelor laser semiconductoare. În mod uzual, laserele cuantice în cascadă sunt bazate pe un sistem cu trei niveluri. Presupunând că formarea funcțiilor de undă este un proces rapid comparativ cu împrăștierea între stări, se pot aplica soluțiile independente de timp ale
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
2013. Consola PlayStation 3 a fost lansată pe 11 noiembrie 2005 în Japonia și 17 noiembrie 2006 în SUA și Canada. Din cauza arhitecturii complicate, bazată pe microprocesorul Cell și formatul Blu-ray au dus la dificultăți de fabricare, în special pentru diodele Blu-ray-ului, ducând la un stoc limitat la lansare și întârzierea lansării pentru regiunea PAL; totuși, la începutul lunii decembrie a anului 2006, Sony a anunțat că toate dificultățile legate de fabricare au fost depășite. Analiștii și conducerea Sony au menționat
Istoria consolelor de jocuri (a șaptea generație) () [Corola-website/Science/330190_a_331519]
-
numai de catod, curentul prin tub poate avea un singur sens, aplicațiile tuburilor fiind în funcție de acest aspect. Mișcarea electronilor în tub poate fi controlată prin intermediul altor electrozi, care se află la diferite tensiuni. După numărul de electrozi tuburile pot fi diode (cu doi electrozi), triode (cu trei electrozi), tetrode (cu patru electrozi), pentode (cu cinci electrozi), hexode (cu șase electrozi), heptode (cu șapte electrozi), octode (cu opt electrozi) etc. Se pot realiza și funcțiile a două tuburi într-un singur balon
Tub electronic () [Corola-website/Science/328679_a_330008]
-
cu conductivitate termală mare, cum ar fi metalele, sunt și conductori electrici. În contrast, diamantul sintetic pur are conductivitate termală mare, dar conductivitatea electrică neglijabilă. Această combinație este inestimabilă pentru domeniul electric în care diamantul este folosit ca radiator pentru diodele cu laser de putere mare, ca matrice pentru lasere și în tranzistoarele de putere mare. Căldura de disipare eficientă prelungește durata de funcționare acestor aparate, și tocmai de aceea au un preț destul de ridicat al radiatoarelor cu diamant. În tehnologia
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
electron de valență în plus sau în minus față de carbon, ele transformă diamantele sintetice în semiconductori de tipul p sau semiconductori de tipul n. Făcând o juncțiune p-n prin adăugară segvențiale de bor și fosfor în cadrul diamantelor sintetice produc diode emițătoare de lumină (Leduri) ce produs lumină ultravioletă de 235 nm. O altă proprietate folositoare a diamantelor sintetice în cadrul electronicii este mobilitatea electronilor, care ating 4500 cm/(V·s) pentru electronii din cristalele singure ale diamantelor CVD. Mobilitatea mare este
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
electrod de comandă: , astfel că trioda poate funcționa ca amplificator, oscilator, sau în comutație. Cei trei electrozi sunt catodul, încălzit de un filament, grila și anodul. A fost inventată în 1906 de Lee De Forest prin adăugarea grilei la o diodă. Inventarea triodei a inaugurat era electronicii și a permis dezvoltarea radiofoniei și a telefoniei la mare distanță. Triodele au fost folosite mult în aparatele electronice de consum, ca televizoarele și aparatele de radio. Începând cu anii 1970 au fost înlocuite
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
mare putere și în sistemele de încălzire prin microunde. Termenul de „triodă” provine din limba greacă: τρίοδος, "tríodos", format din "tri-" (trei) și "hodós" (cale), sensul original fiind locul unde se întâlnesc trei căi (ramuri) de curent. Primul tub electronic, dioda, avea doi electrozi, un filament și anodul. A fost inventată în 1904 de John Ambrose Fleming și a fost folosită ca în aparatele de radio. Primul tub cu trei electrozi a fost unul cu descărcare în vapori de mercur, brevetat
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
electrozi a fost unul cu descărcare în vapori de mercur, brevetat la 4 martie 1906 de austriacul Robert von Lieben. Independent, în 1906 inginerul american Lee De Forest a inventat tuburi cu trei electrozi, prin adăugarea unui electrod într-o diodă, tuburi numite Audion. Audion este considerată prima triodă. Tubul la care grila era plasată între filament și anod, și care va deveni prototipul triodei, a fost brevetat în 29 ianuarie 1907. La Audion vidul nu era perfect, el mai conținea
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
a denumit tubul '„Pliotron”, au construit tuburi cu vid înalt, considerate primele triode cu vid. Denumirea de „triodă” a apărut mai târziu, când a fost nevoie să se deosebească între ele diferitele tuburi cu mai mulți sau mai puțini electrozi (diode, tetrode, pentode etc.). Până să se lămurească lucrurile au fost multe procese între De Forest și von Lieben și între De Forest și Marconi Company, care îl reprezenta pe John Ambrose Fleming, inventatorul diodei. Trioda a revoluționat domeniul electric, creând
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
mai mulți sau mai puțini electrozi (diode, tetrode, pentode etc.). Până să se lămurească lucrurile au fost multe procese între De Forest și von Lieben și între De Forest și Marconi Company, care îl reprezenta pe John Ambrose Fleming, inventatorul diodei. Trioda a revoluționat domeniul electric, creând electronica. Ea și-a găsit imediat aplicații în domeniul telecomunicațiilor, comunicațiile prin oscilații întreținute înlocuind ineficientele comunicații prin sau prin , permițând transmiterea sunetului prin modulație de amplitudine (AM). Spre deosebire de , care trebuiau ascultate în căști
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
în fabricație de mică serie la Electronica și Electromagnetica. Ulterior acestui proiect, a început lucrul la un alt sistem de tip RADAR, purtat de către o persoană, solicitat de Comandamentul Trupelor de Grăniceri. În sprijinul acestui proiect a fost realizată prima diodă IMPATT românească, de către un colectiv IPB-ICCE-IPRS (1978), diode semiconductoare de detecție și mixare în microunde (banda vizată 10 GHz), ferite de microunde, dispozitive cu ferite (în special, circulatori), plăci de polistiren standard placat metalic, ș.a. Modelul experimental realizat în 1984
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]