4,884 matches
-
pace!’’. Silaba ,,Om’’ este o silabă sacră, cu valoare rituală și inițiatică, de cea mai mare însemnătate, o invocație a lui Brahma. Această formulă, cu valențe magico-incantatorii și cognitive, avea rostul de a crea ambianța intimă, secretă, dintre învățător și discipol, și era, totodată, un îndemn la liniște și pace sufletească, la înțelegere și iubire reciprocă. Silaba ,,Om’’ deschide calea cunoașterii lui Brahman. Importanța acestei silabe este relevată printr-o frumoasă metaforă: ea este arcul, săgeata este sufletul, iar ținta este
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
decât al prestigioșilor săi colegi de generație, Constantin Noica este posesorul unui stil de o limpezime extraordinară, de o simplitate și o naturalețe fără seamăn, dezarmante, de o poezie intrinsecă, inegalabilă, lecție pe care n-au înțeles-o prea bine discipolii săi. Pentru Noica, la fel ca și pentru Heidegger, limba însăși este poezie și încă în gradul cel mai înalt.’’ 8. Omul feeric Urcând Golgota anilor, Ovidiu Ghidirmic s-a scuturat de dureri și de pasiuni, aproape de tot ceea ce, prea
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
pe care nici mass-media, nici sociologii nu-l cunosc, sau se fac că nu-l cunosc: STATUL ORGANIC. Această teorie, „risipită” prin articolele publicate de el în perioada 1869-1883, în publicațiile la care a lucrat, a fost incorporată, de un discipol al său, ma-rele economist român Mihail Manoilescu, în lucrarea intitulată „Noua teorie a protecționismului și schimbului internațional”. Această lucrare, tradusă, în 1932 ,în limba portugheză, a fost adoptată, în anii 1970, ca program economic în Brazilia. În 2003, José
Universalitatea lui Mihai Eminescu începe să rodească [Corola-blog/BlogPost/93515_a_94807]
-
abilitățile sale foarte competente în buna chiverrnisire administrativă și în cea pastoral - misionară, pe care ni le-a cultivat și colaboratorilor săi în orice prilej cu atâta dăruire și abnegație... El a fost și va rămâne în continuare, în conștiința discipolilor, profilul organizatorului și a omului de cultură și autentică tradiție, cu deschidere spre istoria acestui neam și popor, spre restaurarea și reabilitarea bisericilor și mănăstirilor vechi - monument istoric, toate acestea transmise nouă cu foarte multă dărnicie, generozitate, noblețe sufletească și
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/383189_a_384518]
-
largă 201 Despre acțiune 208 Despre adevărată negare 215 Despre competiție 223 Despre frică 230 Despre instruire și învățare 239 Despre o minte bună 249 Despre abordarea negativă 257 Despre meditație și educație 267 Despre înflorire 273 Școli, Maeștri și Discipoli Probabil dintotdeauna, oamenii cei mai învățați dintr-o comunitate au fost un fel de dascăli ai celorlalți. Generațiile mai în vârstă transmiteau celor mai tinere cunoștințele necesare vieții, învățarea făcându-se mai cu seamă prin imitație și pe baza tradiției
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
succedat în civilizația greacă antică, lăsând urme în istoria ideilor. Astfel, sofiștii, care au început să predea la Atena în jurul anului 400 i.Hr., s-au specializat în gramatică, logica și retorica; Socrate, în schimb, încerca să descopere și să transmită discipolilor săi principiile universale ale adevărului, binelui și frumosului, stimulandu-i, prin întrebări, să reflecteze asupra acestor probleme. În anul 387 i.Hr., Platon a întemeiat la Atena celebra să Academie, prin intermediul căreia filosofia platonica, la baza căreia stătea credință într-o
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
Republică, una dintre lucrările sale, el descrie modelul unei societăți perfecte, în care oamenii ar urma să primească o educatie în funcție de clasă socială căreia îi aparțin și de rolul pe care această clasă urmează să-l joace în societate. Aristotel, discipol al lui Platon, și-a întemeiat propria școală în Atena în anul 335 i.Hr. În această școală, cunoscută sub numele de Lyceum, maestrul antic al cunoașterii și-a învățat elevii să descopere legile naturale care guverneaza Universul și să trăiască
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
acestor fiare fabuloase, tot de către tine scornite. Vor năvăli într-o zi, spre prânz, sute. Mai pregătești o molimă - o boală necunoscută - apoi o cădere generală în misticism. Sau vei deschide o Școală de Mistere, în care toți, Maeștri și discipoli, se vor strădui să afle taine despre atlanți sau cum se vor fi numit, fiindcă egiptenii nu au învățat magia cultivând Delta Nilului și nici indienii yoga călărind elefanții prin junglă. Vei opune unei lumi dispărute una fictivă, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Messer Cecco a fost ales rector al Studium-ului, se mărgini să spună Teofilo. Francesco Stabili, cunoscut sub numele de Cecco d’Ascoli. Se spunea că toată cunoașterea stelelor se afla În mâinile lui. Cel mai Însemnat astrolog al vremii, potrivit discipolilor științei sale. Își deschise brațele, iar poetul Îi răspunse cu aceeași căldură, Îmbrățișându-l cu putere. — Oh, eu te cunosc, cu siguranță, messer Cecco, și salut În domnia ta marele medic și astrolog, zise cu sincer entuziasm. — Iar eu salut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și consider că această valoare e una extremă, astfel Încât ar putea determina pe cineva la omucidere, pentru a și-l Însuși. Sau pentru a-l apăra. Spițerul părea dintr-o dată preocupat. — Oare nu cu el Îi prostește messer Bruno pe discipolii cultului său profan, din care faci parte și dumneata? Îl presă Dante. — Doar nu te gândești... bâigui celălalt. — De ce nu m-aș gândi? Teofilo mai șovăi preț de câteva clipe, iar apoi Își ridică brusc mâna dreaptă, cu degetele aranjate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Noul prior? Doamne, apără-ne și păzește-ne. 14 În aceeași zi, pe la amiază În raportul despre membrii celui de Al Treilea Cer era indicat și locul unde fiecare Își ținea, În mod provizoriu, lecțiile. Cecco d’Ascoli Își aduna discipolii pentru cursul de astrologie medicală În mica sală capitulară a abației San Sisto, de la San Frediano. Dante, de cum Îl recunoscuse În tavernă, Își propusese ferm să Îl reîntâlnească Între patru ochi, pentru a se confrunta cu dânsul În privința tuturor aspectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crește? Florinii În sipet, vârfurile turnurilor, pântecele femeilor? Unde totul se adună și se Înmulțește mai abitir decât pâinile și peștii Domnului nostru? Dacă Hristos ar fi fost pe malurile Arnului, În loc de balta aceea de Tiberiada, le-ar fi preparat discipolilor săi fazani și limbi de cerb, nu câte un codru de pâine. Aici e de lucru și pentru mine, sunt sigur. Nevoia și necesitatea sunt cei doi cai care trag la carul meu. — Doar n-o să-mi spui că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spunea că ar putea fi cea mai bună dintre rânduieli dacă asupră-i n-ar plana pericolul eșuării Într-o altă varietate de tiranie, aceea a arbitrariului mulțimii. Le mai vorbise, lui și prietenilor lui care alcătuiau grupul aristocrat de discipoli de la Mieza, despre cei dintâi greci care primiseră Însărcinarea de a elabora reguli de conviețuire În interiorul polis-ului, al cetății, despre primii legiuitori, așadar: fostul cioban și sclav Zaleucos la Locri și Charondas În Catania, Licurg și eforul Chilon (poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tratat de estetică pe care Îl cunoaște spațiul ce va deveni peste veacuri leagănul culturii europene. Și-a Întrerupt munca, lăsând neterminată această lucrare fundamentală, a părăsit și alte proiecte aflate În diferite stadii de realizare, a strâns laolaltă câțiva discipoli destoinici și a purces la treabă. Știa că va fi răsplătit regește, așa cum fusese și pentru perioada În care Îl inițiase pe Alexandru În cele dintâi taine ale lumii. Era mândru de elevul său, dar mai ales era bucuros că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înfrigurat și stăruitor În cel mai profund dintre toate proiectele sale: corpul de legi menit să confere stabilitate și coerență imperiului ce se Întindea de la Pella până aproape de Gange. Era ținut la curent cu progresele Înregistrate de Aristotel și de discipolii lui, primea regulat mesaje de la Înțelept și-i trimitea, la rându-i, răvașe cu observații, Îndreptări și sugestii de o pertinență care, uneori, Îl lăsau pe Aristotel mut de admirație. Dar elaborarea Codului lui Alexandru n-a putut fi ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al lingurițelor. Dacă am înțeles bine, vă numiți Metodiu - spuse cardinalul Damiani, desprinzând cu dibăcie unul dintre brațele crucii duble și săltându-l în linguriță. — întocmai - răspunse Metodiu. — Este, dacă nu mă-nșel, și numele celui care alături de prietenul sau discipolul său, nu-mi amintesc exact, a inventat un alfabet nou, nu-i așa? — Așa este - spuse Metodiu. Alfabetul chirilic. — Cum este acest alfabet? - întrebă Damiani. — Depinde din ce unghi îl privești - spuse Metodiu. Luat în sine nu e rău. Luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Înălțat muntele deasupra mării, cel care a făcut marea, rîurile și oceanele, iarba verde, umbra palmierului, soarele și ploaia, aerul și focul. ACESTA este Elohim, Dumnezeul dreptății. Iar cel a cărui Învățătură v-o propovăduiesc Petru, Pavel și Ioan, precum și discipolii lor, este un tîlhar și un ucigaș. Și tot ce vă spun despre el este numai minciună. Oh, ascultă la mine, popor samarinean! Pămîntul făgăduinței e o minciună, Dumnezeul lor e minciună, minunile lor sînt mincinoase. Mint și ei precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covîrșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase și celebrul Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla În comuniune cu forțele Întunericului. POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL CELE ce urmează s-au petrecut la sfîrșitul secolului trecut la Praga, „orașul misterelor“. Întîmplarea, dacă poate fi numită astfel - va fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
numită astfel - va fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa avînd un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucît reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s-ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s-ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
poeme În ebraică. Cam pe la o mie opt sute nouăzeci, Întorcîndu-se dintr-un pelerinaj din Țara Sfîntă, se va stabili la Praga, unde Își va reuni confrații Întru credință În jurul ziarului Hai, care se multiplica de mînă În atîtea exemplare cîți discipoli erau. Ben se va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe dilema morală ce-și avea sorgintea În Platon și care se putea reduce la cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
CÎnd Jeshua Krohal va pronunța titlul cărții la care lucra, Drumul În Canaan, Ben Haas va pun brusc paharul cu votcă pe masă. Cel căruia i se spunea Maestru se va lămuri Însă chiar din seara aceea asupra viitorului său discipol, că avea toate Însușirile pentru care, dacă era să-și asculte glasul rațiunii, n-ar fi trebuit să se Încumete a-l lua sub oblăduirea sa, căci prostia spoită cu fudulie este mai păgubitoare decît orice altă țicneală. Își vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și-n ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gîndul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru deosebea Adevărul de Minciună și atunci se decise să-i dezvăluie ucenicului hotarul dintre esență și aparență. Îl va lua acasă la el și toată noaptea va căuta să-i explice pe text (sau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apărută, Kadima, va porni un atac josnic și prelungit Împotriva acestuia, apelînd la „bîrfe și intrigi, dovedind că nu era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas avînd titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i-a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitîndu-i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va scula brusc și va stinge lumina, Înșfăcînd flacăra lumînării cu mîna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fi pomenită În volumul al doilea al memoriilor sale și de domnul Garron, inspector de poliție pensionar, de a cărui obiectivitate și lipsă de imaginație nu ne Încumetăm să ne Îndoim. (I. Castelan, Spiritismul, p. 154.) „Povestea cu maestrul și discipolul“ va fi pentru prima oară publicată Într-un număr estival din mensualul literar Književna reć a anului 1976, În care este vorba despre ceva absolut previzibil psihologic și anume despre „o Îndelungată luptă necinstită dusă de un discipol Împotriva maestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]