1,449 matches
-
și proxenetism; pentru un străin, a duce „o viață În conformitate cu bunele moravuri” este o condiție pentru naturalizare. Ruptura Luminilor Asocierea „moravurilor” cu morala a făcut obiectul unei puternice contestări În secolul al XVIII-lea. Montesquieu a contribuit În acest sens disociind În mod clar virtutea individuală de utilitatea colectivă. Studiind cazul particular al Chinei În Spiritul legilor, el ajunge, Într-adevăr, la concluzia că un popor poate cunoaște pacea civilă și prosperitatea grație unor moravuri care Îi impun ca valori ascultarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ne forma identitatea, aceste valori comune devin prioritare În raport cu drepturile individuale. Acestea din urmă nu mai sunt drepturi fondatoare, ci, dimpotrivă, sunt rezultatul unei istorii. Cetățenia este privită ca apartenență la o comunitate istorică. De unde voința comunitarienilor de a nu disocia comunitatea de individ. Pentru ei, liberalismul procedural eșuează În Încercarea de a exprima responsabilitățile față de comunitate, a căror forță morală rezidă În parte În faptul că numai În raport cu ele reușim să ne Înțelegem, și, pe deasupra, este dezarmat În fața riscului de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
niciodată. Membrii ș...ț pot să aibă funcții diferite, la fel ca Într-o orchestră, important este Însă că se manifestă ca un tot. Cine Îi vede sau Îi cunoaște din experiență simte că, Înainte de toate, ei nu se vor disocia niciodată! Viața lor În afara cristalului nu contează niciodată. Chiar și atunci când este vorba despre o meserie, ca În cazul muzicienilor dintr-o orchestră, nu ne gândim niciodată la existența lor privată, ei sunt orchestra. În alte cazuri, sunt În uniformă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care o vom numi heterofobă (Memmi, 1982, pp. 115-118; Taguieff, 1995, pp. 302-304), ceea ce Înseamnă că rasismul este conceput ca o xenofobie generalizată și ideologizată. Problema definirii este Însă departe de a fi rezolvată. Se cuvine, din această perspectivă, să disociem ceea ce este amestecat În judecata comună și În discursul obișnuit. Vom distinge, mai Întâi, rasismul clasic, biologic și inegalitar (Banton, 1987), și neorasismul, diferențialist și cultural, care nu biologizează diferitul (Taguieff, 1988, p. 14 și urm.). Primul este axat pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care, cel mai probabil, n-ar fi atins-o altminteri niciodată. Pe plan internațional, sionismul nu poate fi Înțeles fără antisemitismul endemic, prezent mai ales În Occident. Amintirea Shoah-ului rămâne prezentă În orice tentativă de Înțelegere a fenomenului. Cum să disociezi Însă nepărtinitor monstruoasele suferințe ale poporului evreu de cele la care este supus acum poporul palestinian? Și cum să nu recunoști responsabilitatea recurentă a națiunilor occidentale pentru dramele care Îndoliază Încă Pământul Făgăduinței? G. J. & BARNAVI Elie (1982), Israël au
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În contact. Această modalitate de operare ne amintește de metafora lui Simmel a podului și ușii. Podul (Brücke) este imaginea legăturii și a stabilirii contactului, iar ușa (Tür), cea a Închiderii și a separării. Cele două momente nu pot fi disociate, deoarece, pentru autorul Filosofiei banilor, „viața, fie ea biologică sau istorică, este fără Încetare confruntată cu mișcarea contradictorie a uniformizării și dezagregării: ea nu rămâne viață decât perpetuându-o și făcând-o să renască sub alte forme” (Simmel, 1957, p.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au o semnificație pozitivă, ci doar o valoare de diferențiere care rezultă din relațiile cu alte elemente ale sistemului, atunci, arată Ferdinand de Saussure, caracteristica lor cea mai exactă este de a fi ce nu sînt altele. Partea nu se disociază de întreg și, în consecință, caracterizarea cîmpului semantic se confundă cu cea a cîmpului lexical, așa cum procedează, de altfel, analiza semică structurală. Cît despre confuziile cu cîmpul noțional, aceasta rezultă din excluderea, din principiu, a extralingvisticului, a oricărei particularități a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
desemnare a unui referent, pornind de la realitate spre limbă. De obicei, denominația este identificată cu desemnarea, ambele constînd din relația care se stabilește între un semn lingvistic (cuvînt) și un referent (obiect), adică o realitate lingvistică, denumită desemnat. G. Kleiber disociază însă noțiunea de "denominație" de cea de "desemnare". În această perspectivă, denominația este un act care constă în instituirea unei asociații referențiale durabile între un obiect și un semn. Atribuirea unui nume propriu sau a unui nume comun printr-un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să fie autentică. Problema principală în legătură cu referentul este aceea a posibilității lui de a exista în afara limbii, adică într-o lume exterioară universului semiotic. Potrivit teoriei lingviștilor americani E. Sapir și B. L. Whorf, nu există însă posibilitatea de a disocia între reprezentarea lumii și sistemul lingvistic, astfel încît lumea nu este receptată decît prin prisma limbii, neexistînd referenți autonomi. De asemenea, din perspectiva praxematicii, universul referențial nu este accesibil direct în măsura în care logosfera sau glosocosmosul (universul reprezentat de limbă) se substituie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest aspect, a fost relevantă tipologia lui E. Benveniste, care făcea distincția dintre discurs și istorie, reformulabilă în distincția dintre un plan ambreiat, care implică o raportare la situația de enunțare, și un plan neambreiat, în care enunțul se prezintă disociat de situația de enunțare. Această opoziție a fost detaliată în mai multe moduri, mai cunoscută fiind tipologia propusă de J. -P. Bronckart, care uzează de criterii psihologice și lingvistice și distinge patru clase de discurs, prin combinarea a două criterii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o colectivitate se poate diviza într-un vocabular activ, care este folosit curent în exprimare, și un vocabular pasiv, care este inteligibil, dar care nu este utilizat în mod curent. Potrivit opiniei unor specialiști, noțiunile "lexic" și "vocabular" ar trebui disociate în mod clar, lexicul fiind o realitate a limbii ce cuprinde mai multe domenii, reprezentate de vocabularele prin care se realizează inventarele sau descrierile. Ca atare, lexicul este alcătuit din însumarea vocabularelor particulare și nu se poate cunoaște decît prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca alternative valide la filozofiile istoriei, denotă o remarcabilă diversitate. Astfel, Brunner, Toynbee și Dawson cred că o viziune lineară a istoriei este evidentă, spre deosebire de Bultmann. Pannenberg și Gutierrez arată unitatea istoriei mântuirii și a celei profane, în timp ce Bultmann le disociază categoric, iar Maritain ocupă o poziție intermediară când recunoaște întrepătrunderea lor relativă. Dooyeweerd și Maritain caută legi specifice ale istoriei, inițiativă contestată din fașă de Barth și C.S. Lewis în virtutea futilității ei. Eliot scoate în evidență liderii, iar Gutierrez reabilitează
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
complex activ cu RB. Legarea RB1 blochează funcția E2F ca activator al transcrierii și complexul RB1-E2F poate acționa ca un represor. E1A și alte proteine oncogene virale se leagă la aceeași regiune a RB1 ca și E2F. Legarea acestor proteine disociază complexele RB1-E2F, eliberând E2F activator al transcrierii genelor sale țintă. Supraexpresia lui E2F poate stimula proliferarea celulară și activitatea genei Rb1 ca genă supresoare de tumori se corelează cu legarea E2F. Inhibiția transcrierii prin E2F este cel puțin unul dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la sută. Deficiența de utilizare a glucidelor se pune în evidență prin examenul microscopic: în materiile fecale se observă numeroase granule de amidon și o bogată floră iodofilă. Examenul de urină poate aprecia: funcțiile amilolitice care arată cantitatea de amidon disociată de amilaza din urină, exprimată prin unități Wohlgemuth (U.W.), care, normal, este de 64 U.W. și funcțiile lipolitice care se realizează cu proba Trămolière, probă cu lipiodol. Examenul sîngelui arată care este funcția amilolitică a serului sanguin, prin
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
prezentarea narativă subtilă a gîndurilor personajelor, din nou cu o atenuare a sentimentului că un personaj modifică aceste gînduri. Oricît de îndrăznețe devin ideile Isabelei, nu intervine nici o voce narativă a „judecății reale” care să cenzureze personajul, care să se disocieze de Isabel, și care să îl alerteze pe cititor în privința greșelilor care se transmit. Nu acesta este stilul lui Henry James. Este îndeajuns că vedem nervozitatea superficială a Isabelei, imediat juxtapusă ideilor lui Ralph, din nou modificate fără nici o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
existînd mai puțin, în orice caz mai puțin net formulat, în alte culturi europene. Capitolul 19 (a) p. 353. Aproape în aceleași cuvinte se exprimă G. Câlinescu, Principii de estetică, București, 1939, cap. Tehnica criticii și istoriei literare, p. 1J8, disociind istoria literară "de valori" de istoria documentelor literare (cf. Wellek, Warren, Teoria literaturii, cap. VI) și subliniind vocația necesară critică și estetică a unui istoric literar. Strălucirea cu care Gh. Călinescu și-a demonstrat în practică principiile nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
plural în enunțurile cu subiect multiplu. Utilizarea termenului cu nuanță comparativă ca subiect (într-o sintagmă coordonată) sau ca adjunct circumstanțial depinde de preferința locutorului. În general sunt posibile ambele tipuri de acord (singular sau plural). Pot interveni elemente care disociază conjuncții N1 și N2, favorizând interpretarea drept adjunct comparativ a lui N2: (97) Numirea Noricăi Nicolai, ca și cea a lui Adrian Cioroianu în urmă cu un an, a fost respinsă / *au fost respinse de președinte. 2.2.2. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în poziția Spec,AgrO (Laka 2006: 375). Laka (2006: 376) susține că gramaticile nominative și ergative reprezintă variații parametrice minimale ale mecanismului general de atribuire a Cazului structural. În bască nu există dovezi că rolurile tematice și Cazurile ar fi disociate (motiv pentru care atât Cazul inerent, cât și cel structural pot explica situația din bască). Laka (2006: 390) menține deci ipoteza lui Levin (1983): Cazul este un fenomen de D-Structură în bască, reformulând-o: Cazul e inerent, legat de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
până atunci infailibil. De o urâțenie extremă, "suplinitorul" exercită totuși o adevărată fascinație asupra celor inteligenți. Atitudinea sa incisivă devine molipsitoare, produce "o răscolire a spiritelor". Profesorul de matematică, Mihai Șerban, și cel de educație fizică, Ion Cârjan, se vor disocia curând, repudiindu-și lașitățile, de Tomina. Radicalizarea celor doi e de scurtă durată. Treziți la demnitate, ei au revelația dureroasă că sunt "condamnați a fi victimele neliniștii și (ale) suferinței", că "oamenii și relațiile de aici" nu le-ar îngădui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
locul geometric din care poate fi recuperată ființa în plinătatea sensurilor ei originare, când nu era încă surpată de atâtea friguri antitetice, de atâtea disjuncții neîmpăcate ce le-a acumulat în lungul drum filosofic de la vechii greci și până la Kant. Disociată într-o parte fenomenală și alta noumenală, între minte și inimă, pendulând între lumea lucrurilor și a umbrelor, între suflet și corp, între vis și realitate, viață și moarte, ființa își va redobândi unitatea originară de-abia în gândirea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca atare, admirându-i pe Kogălniceanu și Cuza!), nici pe conservatori, deși conducea ziarul de această orientare, "Timpul". Singurul "partid" slujit de Eminescu era România. Pentru asta a trebuit să plătească prea mult. Anghel Demetriescu, să luăm un singur exemplu, disociază tranșant "schizofrenia" între poezia genială și jurnalistica dementă, a unui nebun "nevindecabil". Maiorescu începe să distingă semne de "nebunie", bunăoară, în poezia Melancolie, fapt care a stârnit riposta lui Mite Kremnitz: "Nebunie? Poate că concepția noastră, a tuturor, este nebunie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
loc în plenul Curții Constituționale, cu participarea judecătorilor Curții, pe baza sesizării, a documentelor și a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor menționate în sesizare, cât și asupra celor de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate. (2) Decizia se pronunță, în urma deliberării, cu votul majorității judecătorilor și se comunică Președintelui României. Decizia prin care se constată neconstituționalitatea legii se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului și primului-ministru. ... (3) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile
LEGE nr. 47 din 18 mai 1992 (**republicată**) (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108300_a_109629]
-
acordului internațional are loc în plenul Curții Constituționale, pe baza sesizării, a documentelor și a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor menționate în sesizare, cât și asupra celor de care, în mod necesar și evident, acestea nu pot fi disociate. (2) Decizia se pronunță, în urma deliberării, cu votul majorității judecătorilor și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. ... (3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau a acordului internațional a fost constatată potrivit art. 146
LEGE nr. 47 din 18 mai 1992 (**republicată**) (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108300_a_109629]
-
lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. ... (2) În caz de admitere a excepției, Curtea se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare. ... (3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune
LEGE nr. 47 din 18 mai 1992 (**republicată**) (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108300_a_109629]
-
loc în plenul Curții Constituționale, cu participarea judecătorilor Curții, pe baza sesizării, a documentelor și a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor menționate în sesizare, cât și asupra celor de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate. (2) Decizia se pronunță, în urma deliberării, cu votul majorității judecătorilor și se comunică Președintelui României. Decizia prin care se constată neconstituționalitatea legii se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului și primului-ministru. ... (3) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile
LEGE nr. 47 din 18 mai 1992 (**republicată**) (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108302_a_109631]