1,028 matches
-
să stau cu hârtia în față, am înțeles dintr-odată de ce, în prima seară după ce ajunsesem la Cloisters, toți cei care se aflau în sala de lectură băteau cu pumnii în masă, făceau cocoloașe de hârtie pe care le aruncau disperați de ziduri și urlau: „Nu pot să fac chestia asta!“ Față în față cu întrebările alea, am descoperit că nu voiam deloc să răspund la ele. 37tc "37" Care e cea mai veche amintire a mea? m-am întrebat privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
final, după ce m-am agitat pe-acolo o oră întreagă, m-am forțat să mă opresc și să aștept. Doar să aștept. Să stau, pur și simplu, la un colț de stradă și să arăt ca și cum aș fi avut nevoie disperată de droguri. Oamenii se uitau la mine suspicioși. Era înfiorător. Toată lumea știa de ce eram acolo, iar dezgustul lor era palpabil. Ca să nu mai bat așa de tare la ochi, m-am așezat pe niște scări jegoase din fața unui bloc care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai marii acelui preot ar trebui să-l pedepsească și să-l epureze din serviciul acesta ca fiind fost preot comunist, un fost popă comunist care sabotează prin servicii gratuite, curat creștinești, strângerea sumelor pentru ridicarea Catedralei Terminării Neamului. Nu disperați se va ajunge și la asta, vor fi terminați preoții care mai sunt de modă veche, adică toți cei care consideră că Dumnezeu este și al bogatului și al săracului și îi tratează pe toți la fel, cei care au
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
făcură niciodată probleme. Stau liniștiți în tabăra lor și nu coboară decât foarte rar în oraș ca să-și ia de ale gurii. Pe deasupra, veniră ieri la secție să facă reclamație. Cică le dispăru și lor un puradel noaptea trecută. Erau disperați și speriați totodată. Știu, i-am văzut ieri la terasă în oraș, spuse Cristi calm, nedezlipindu-și privirea de la grupul de țigani, iar dacă îți amin tești, am venit și eu ieri la secție unde am aflat de dispariția copi lului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-și mai țină respirația, în urechi pulsul îi bubuia puternic, în timp ce nevoia de a inspira devenea de nestăpânit. Simțea că în câteva clipe își va pierde cunoștința, trebuia să facă ceva. Își duse ambele palme la nas, în încercarea disperată de filtra aerul acela infestat. La început inspiră încet, cu teamă, apoi nu se mai putu abține și trase adânc aer în piept, așteptându-se să simtă senzația de arsură atunci când bioxidul de sulf, ori, ce mama dra cului, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cap să-i iei locul personajului principal, acolo, pe pânză. Mă enervează. Sunt atâția băieți pe aici. Are de unde să aleagă și ea te-a găsit tocmai pe tine? Nu mă simțeam vinovat cu nimic și calmul meu aparent o dispera. Poate că era momentul să o întreb de Ion dar nu aveam atâta curaj așa că o lăsam pe ea să se agite. Îi simțeam egoismul care o caracteriza în acele momente și mă durea. Nu pot fi altruistă când trebuie
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Îl pusesem... Nu! Nu! Cred că l-am uitat În autobuz. Răspunsul ei veni mai greu de data aceasta. Asta ar fi nasol. Am Început să mă Învârt Înnebunită prin cameră. Da, m-am gândit, asta chiar e nasol! Nu dispera, o să-ți iei altul. ― Ești genială, am murmurat către monitor Înainte de a Închide laptopul cu o pocnitură furioasă. Eram moartă fără telefon. Moartă, moartă, moartă. 15 ― Bineînțeles că ești aici, am spus când am intrat În casă. Ca În aproape
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am pe ce să mă bizui. Nu l-am văzut niciodată pe Strickland lucrând și nici nu cunosc pe altcineva care să-l fi văzut. A păstrat pentru el secretul luptelor sale. Dacă în singurătatea atelierului se lua la trântă disperată cu îngerul lui Dumnezeu, niciodată nu a îngăduit vreunui suflet de om să-i bănuiască aceste chinuri. Când ajung la legătura lui cu Blanche Stroeve sunt absolut exasperat de fragmentarea cumplită a faptelor care îmi stau la dispoziție. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-Lasă că îți arăt eu, m-ai urmărit ca să mă torni stăpânilor? ... Și nici una, nici două, a prins pisica de coadă, a învârtit-o deasupra capului de câteva ori, după care a aruncat-o în fântână. -Miau! Miau! făcea pisica disperată în fântână. Ca să n-o mai audă, a pus peste ghizdele un panou în așa fel încât gura fântânii să fie complet acoperită. După aceea Dondonel s-a urcat în nucul ce străjuia deasupra fântânii și scruta orizontul după Dondică
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tău, tocmai pentru a nu avea după cine să îți faci inimă rea, dacă unul dintre acești oameni moare, sau să zicem că, pur și simplu, renunță la prietenia cu tine și te părăsește subit. Ce ai face atunci, ai dispera? Ia zi! Apoi, în al doilea rând (și cu drag te sfătuiesc aici să mă iei mereu de bun exemplu pe mine), ar trebui musai să judeci și tu mai matur și mai profund înainte de a te hotărî să acționezi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până și ticăitul ceasului de pe birou i se părea supărător de strident, de parcă niciodată n-ar fi produs mai mult zgomot decât atunci. Era într-o situație disperată cu adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în clipa când nimeni nici măcar n-ar fi sperat vreodată, ceva ciudat se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pot deduce ce ar fi în stare să facă Irina în lipsa mea, după ce am trăit atâția ani în preajma ei și, chiar dacă nu m-am ocupat special s-o analizez, totuși o cunosc, fatal, destul de bine? Să mă gândesc la sărutările disperate din fiecare seară... dar și la sărutul rece de la urmă... A evoluat poate? Însă mi-aduc aminte de mărturisiri tandre care s-au petrecut în ultimul timp. Și apoi mai sunt atâtea probe care se contrazic în timp, sau, chiar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cea mai adevărată, mai ales când, întîlnindu-mă zilnic, această stare era întreținută. N-am văzut-o timp de ani niciodată grăbită să se întoarcă spre casă, după oricâtă vreme petrecută împreună și după orice-aș fi făcut. Totdeauna despărțirile erau disperate. Pentru a și le întîrzia, făcea, fără ezitare, sacrificii zilnice. Dar dacă separațiile dintre noi erau mai lungi, imediat se simțea o oarecare răceală din partea ei. Dacă se amuzase cu alții, nu mai contenea să povestească amuzamentul, și simțeam o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nici o convingere, pe nici o înțelegere a mea, pe nici o cunoaștere a ei, ca să-și poată da seama întrucît îi pot fi eu - și nu altul - indispensabil, și se lăsa în voia instinctelor care o făceau, capricios să se sacrifice, să dispereze, să spere, să se amuze și să mă uite. Ne-am făgăduit să ne vedem săptămânal, și s-a ținut multă vreme de făgăduială, făcând drumul lung și obositor până la orășelul unde trebuia să ne întîlnim. Atunci revederile erau pasionate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
națiunea. Dar și săgețile pe care i le adusese Ano se terminară repede. Ici și colo, în grădina templului, zăceau dușmani doborâți de săgețile lui Nobunaga. Dar, înfruntându-i arcul, un număr de soldați în armuri se repeziră cu urlete disperate până sub balustradă, după care începură, în sfârșit, să se cațăre pe coridorul podit. — Te vedem, Senior Nobunaga! Nu ne mai poți scăpa! Predă-ți capul ca un bărbat! Inamicii erau îndesați ca ciorile pe salcâm dimineața și seara. Pajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Rugăciunea trebuie făcută cu stăruință. Ea are efect cumulativ. Mai ales dacă știm că ceea ce cerem în rugăciune este un lucru bun, trebuie să stăruim. Să nu ne 50 descurajăm ci să stăruim, așa cum a făcut femeia cananeeancă ce striga disperată în urma Mântuitorului rugându-L să o vindece pe fica ei, care era îndrăcită. Rugăciunile sunt ascultate în mai mare măsură atunci când ele sunt însoțite de smerenie, umilință, post, de milostenie și de o viață fără prihană. ”Rugăciunea împreună cu postul și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
așa cum este. Nici În negru nici în roz. Știa să înoate, învățase acest lucru la ștrandul orașului și avea întotdeauna forța necesară de a ajunge la mal, chiar dacă înotul îi cerea un efort sporit. Era stăpână pe ea și nu dispera nici chiar în diminețile când soarele acoperit de nori prevestea o zi mohorâtă. * Alex, pe de altă parte, putea spune că o cunoaște mai bine pe Olga decât pe Ina, dar îi era greu să ia o hotărâre. S-au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tacă. După două zile, Fabius a fost atacat într-o fundătură și l-au lăsat mort. Lovit de o mână pricepută, mi s-a spus, una dintre loviturile pe care le înveți și tu acum. Am auzit că văduva era disperată dinaintea rugului în flăcări și striga că ea l-a ucis, fiindcă povestise lucruri pe care ar fi trebuit să le treacă sub tăcere. Trebuie să știi că Fabius a fost bun prieten cu tatăl tău și că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o ferestruică. — Privește. În penumbră, statuia de cuarț roz reflecta tremurul flăcării parfumate. Gajus, retrăind spaimele inutile din Samothracia și din Didymaion, spuse: — N-am văzut și n-am auzit vreodată un zeu care să răspundă rugăciunilor noastre, chiar dacă sunt disperate. Bătrânul fu frapat de adânca lui tristețe. — Zeița nu se dezvăluie prin glas, îi zise blând. Printre noi a trăit un mag pe nume Arsenouphis. Ajunsese să stăpânească heka, Magia supremă, albă precum lumina... — Tu știi ce e magia? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau un subiect necunoscut. Tot ce poate să facă este să născocească diverse ipoteze și să le pună la încercare în relație cu realitatea. Crash e o asemenea carte, o metaforă extremă pentru o situație extremă, un set de măsuri disperate pentru folosință doar în situații de criză extreme. Crash, desigur, nu vorbește despre un dezastru imaginar, chiar dacă iminent, ci despre un cataclism pandemic care ucide sute de mii de oameni în fiecare an și rănește milioane. Vedem oare în accidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
simbolică se întoarce adeseori pe fereastră, autorii neputînd sări cu adevărat nici peste propria lor umbră, nici peste propria cultură „clasică”, de care încearcă să se rupă... În unele cazuri, referențialul/realul apare supralicitat în direcție „reportericească” sau pamfletară. Scrisoare disperată de Felix Aderca, de pildă, mixează comic un episod de amor provincial cu fragmente de romanță (parodie a sentimentalismului minor), făcînd considerații exasperate la adresa condiției periferice: „Dulce Românie! Provincie integrală! Patrie în care e sortit să pregătim cu o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aderării României la spațiul Schengen. Numai că, la doar o zi, după anunțul ferm privind amânarea aderării României la zona Schengen, europarlamentarul PDL, Cristian Preda, unul din manipulatorii de bază ai organizației politico financiare din Modrogan, a trecut la măsuri disperate de salvare a obrazului personal. Pentru a și salva pielea și măcar parțial cariera politică, Preda a scris pe blogul personal un fel de autodenunț. „Aveam deja informații, despre reținerea unor prieteni din PPE, în chestiunea accesului nostru în Schengen
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
copilărie din tabăra dușmanilor, la un moment dat veni și îi transmise un mesaj: - Te-a văzut Ileana! A spus să-i iei o pepsi, vine și ea imediat. Brusc, se stârni un gol imens în jurul său, gândurile îi rătăciră disperate la verile de altă dată. A luat o sticlă și a așteptat-o nerăbdător. Masa se găsea afară pe trotuar lângă intrare; fata n-a venit, nici el nu s-a dus să o invite. Ea îl aștepta dar nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nemurirea, când până și o căsnicie de cincizeci de ani ar fi ca o aventură de-o noapte. Să ne închipuim cum trec pe lângă noi curentele și modele, ștergându-se în ceața trecutului. Să ne imaginăm lumea din ce în ce mai înghesuită și disperată cu fiecare secol care trece. Să ne imaginăm cum se schimbă religiile, locuințele, dietele, slujbele, până când nimic din toate astea nu va mai avea nici o valoare. Să ne imaginăm cum ar fi să călătorești prin lumea întreagă până ce te plictisești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pune temelii solide ființei, întruneființă. Speranța-i virtute, dragostea servitute. Știința adevărată duce la progres. Mânuită cu nepricepere și rele credințe ucide omenirea. Neștiința, necunoscutul naște vise. Când visele se împlinesc și toate cele devin limpezi, vine rândul tainelor.. Nu dispera când te-a părăsit o iluzie. Vine alta cât de curând, că viața-ntreagă nu-i așa, este și ea o iluzie. Depănând amintiri, trecutul devine aproape prezent iar viitorul ne așteaptă cu darurile lui; norii dispar de pe cer, soarele
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]