6,113 matches
-
să confere grandoare spectacolului, prin noi valuri care năvăleau În repetate rînduri pe faleză, aruncîndu-se asupra unui pămînt bolnav, cuprins de un brutal atac de epilepsie. MÎrîitul surd, Îndepărtat al vulcanului se unea cu zgomotul asurzitor al mării și croncăniturile disperate ale păsărilor marine, În timp ce iguanele alergau fără țintă, focile se strigau pe plajă și zeci de broaște-țestoase uriașe pe care prima zgâlțîitură le prinsese În picioare, se zvîrcoleau cu burta În sus, osîndite să moară astfel, cîteva luni mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cuiva care tocmai are parte de o plimbare cu barca pe lacul dintr-un parc public, bucurîndu-se de o demonstrație pirotehnică. În interiorul navei, cîțiva bărbați pe jumătate asfixiați loveau cu disperare În coastele de sus ale navei, Într-o Încercare disperată de a găsi o ieșire, dar María Alejandra era o balenieră veche, construită cu conștiinciozitate, obișnuită dintotdeauna să reziste la atacurile unei mări Învolburate. Ascuțișul celui mai greu topor abia Își făcuse apariția la cîțiva centimentri deasupra liniei de plutire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Bautista de Gamboa y Costa, devenise sclavul celui care-și bătuse joc de el În felul acela. Nu era, prin urmare, o logică dorință de libertate cea care Îl Însuflețea În nevoia de a se revolta, ci mai ales o disperată dorință de răzbunare. În mai puțin de douăzeci și patru de ore, Iguana Oberlus se transformase pentru Gamboa Într-o obsesie exasperantă, Încarnarea a tot ce era mai odios și demn de dispreț din lumea asta, o lighioană pe care trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și-l aminti pe bărbatul pe care-l iubise și a contempla, neputincioasă, lenta agonie a tatălui ei distrus, care se consuma de tristețe și rușine, incapabil să reacționeze, ruinat și singur. Uneori, Carmen de Ibarra se Întreba dacă acele disperate dorințe de a scăpa de toate și a se simți liberă o recompensau pentru cît avea să sufere În continuare și cît avea să-i facă pe alții să sufere, dar niciodată nu găsi răspuns la asemenea Întrebare. Nici măcar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o somnambulă, În afara realității sau, mai precis chiar, confunda realitatea cu fantezia. Dar Într-o zi, cînd se Împlinise a treia săptămînă de captivitate, se surprinse pe sine și Îl surprinse și pe violatorul ei printr-un strigăt lung și disperat, care nu era de durere, nici măcar de scîrbă, ci era strigătul nestăpînit care Însoțea cel mai profund, intens, uimitor și prelung orgasm pe care-l Încercase de-a lungul Întregii sale vieți. A fost ca și cum un tunet i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se fi lăsat tîrÎt de mare legat de un lemn, căci știa, cu siguranță, ca pilot, despre curentul care traversa arhipelagul. Să aibă Încredere În acest curent ar fi fost tot o formă de sinucidere, mai lentă și mai disperată, și de aceea intuia că nu astfel procedase unul ca Gamboa. Se afla În continuare acolo, ascuns, la pîndă, așteptînd să obosească să-l mai caute și să renunțe, pentru a-și Începe atunci jocul În sens invers și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
punîndu-l la pămînt, grație acelui impuls și faptului că era mai Înalt și mai solid. Se rostogoliră prin nisip pînă cînd ajunseră În apă, Încercînd să se rănească reciproc, lovindu-se, mușcîndu-se și trăgîndu-și șuturi, Într-o Încleștare feroce și disperată, fără noblețe și stil, cu josnicia și furia cîinilor vagabonzi care abia așteaptă să se facă bucăți. Portughezul era fără Îndoială, mai Înalt și avea o constituție incomparabil mai puternică, deși era slăbit, dar Oberlus era mai agil și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se grăbeau să arunce ancora și să coboare bărcile la apă, cînd, deodată, un gabier ridică brațul, alarmat: — Acolo! Acolo! Bărbatul de pe stîncă striga acum, părea să ceară ajutor, cu toate că nu se putea Înțelege ce spunea, agitîndu-și brațele tot mai disperat, În vreme ce celălalt bărbat venea pe deal În jos, sărind și țopăind pe pietre și printre tufișuri ca o capră nebună. Ceva urma să se Întîmple, și și-au dat seama imediat. Cel care venea avea un În fiecare mînă cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ce simt. Sora Katherine îmi citește anunțurile celor singuri, în vreme ce eu mănânc cu lingura friptura de vacă. Îmi oferă piromani. Spărgători. Evazioniști. Zice: — Probabil că nu vrei să te-ntâlnești cu un violator, nu din prima. Nimeni nu e așa disperat. Între bărbații singuri închiși după zăbrele pentru jaf armat și cei pentru omor fără premeditare, se oprește și-ntreabă care e problema. Mă prinde de mână și vorbește cu numele de pe brățara de plastic, ce mai manechin de mâini sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
oamenii se holbează la ei în monitor holbându-se la ei în monitor holbându-se la ei în monitor, iar și iar, cu totul blocați într-o buclă a realității care nu se sfârșește niciodată. Fata cu tava, ochii ei disperați au lentile de contact prea verzi și buzele îi sunt de-un roșu bogat dincolo de conturul normal al buzelor. Părul blond e des și strâns în creștet, așa încât umerii fetei nu par așa osoși. Tartinele pe care le tot flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sală, apoi se ținea după mine, întrebându-mă dacă mi se pare că are curul prea plat. Dacă aș fi gay, aș crede c-ar trebui să-și tundă părul pubian? Dacă aș fi gay, aș crede că pare prea disperat? Prea rezervat? Avea pieptul destul de lat? Prea lat, poate? — N-aș suporta să creadă că nu-s decât un hăndrălău prostănac, asta-i tot, zicea Manus. Părea, înțelegi, prea gay? Poponarii voiau doar bărbați care se comportă ca heterosexualii. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi se furișeze în pat și să mă salveze. Cu toate astea, de la Seattle a devenit fratele meu. Și nu poți fi îndrăgostită de fratele tău. Brandy zice: — Vrei telecomanda? Brandy deschide televizorul și iat-o pe Evie speriată și disperată, cu părul umflat într-un curcubeu de toate nuanțele de blond. Evelyn Cottrell, Inc, rabatul preferat al tuturor, se împleticește prin publicul din platou în rochia ei cu paiete implorând oamenii să-i mănânce produsele secundare de carne. Brandy schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
celebrului pilot. Șerban Pangratty îl privea cu atenție pe Balbo, însă se vedea pe chipul său că nu dă doi bani pe ce spunea italianul. Îl interesa altceva, cu totul altceva. Leonard Bîlbîie se afla într-o situație cu totul disperată. Voia să afle dintr-o dată trei lucruri, ce spune Balbo, ce înțeleg ori ce vor ofițerii buluciți în jurul lui și mai voia pe deasupra să descifreze care este adevăratul motiv al emoției prințului. Oricît de talentat ar fi fost și oricîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cunoscut. Era un ins rar, o persoană, remarcabilă în felul ei, n-a stat prea mult la închisoare, în schimb a avut toate motivele să trăiască intens experiența. Era o situație, dacă pot să zic așa, o situație deosebită și disperată. Fusese condamnat la moarte. Desigur el se considera nevinovat, complet nevinovat, dar cu toate acestea sentința a fost pronunțată în unanimitate de jurați. A stat doar două luni, mai precis 65 de zile, așteptînd pașii preotului și ai doctorului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cand aceeași Vahíne Tiaré se hotărî să întrebe: —Ce-ai simțit când ai rămas singur pe o navă aflată în Al Cincilea Cerc? Nimic, murmura aproape printre dinți căpitanul Mararei. N-am simțit decât un gol uriaș și o dorință disperată de a muri. De-a lungul întregii zile m-am gândit să mă arunc în apă și să termin o dată pentru totdeauna, dar cum soarele bătea cu putere, iar marea era liniștită, am înțeles că greul trecuse și că vânturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rătăciți suntem? Mai mult decat poți să-ți închipui, recunoscu Navigatorul-Căpitan. Dacă nu se schimbă situația, va trebui să arunc un porc în apă, desi metodă asta nu prea-mi este pe plac. Se referea la ultima și cea mai disperată metodă de care se foloseau vechii polinezieni: atunci când se simțeau total dezorientați, aruncau un porc în apă, căci, fără să se știe exact de ce, animalul nu încerca niciodată să se întoarcă pe vasul de pe care a fost aruncat, ci, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și dădu alarmă, iar vâslașii trecură imediat la posturile lor și își dădură toată silința pentru a evita pericolul. Totuși, alții nu fuseseră la fel de norocoși, căci, pe când ocoleau coasta nordică, descoperiră dintr-odată că vreo doisprezece oameni le făceau semne disperate de pe uscat. Nu încăpea nici o îndoială că erau oameni, dar... ce fel de oameni? Tapú Tetuanúi n-avea să uite niciodată - la fel cum n-aveau să uite nici însoțitorii lui- impresia pe care i-au creat-o acei nefericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar cei aflați pe insulița erau perfect conștienți că, în orele care aveau să urmeze, se vor afla la mâna lor, căci, cu Peștele Zburător dezarmat și semiîngropat în nisip, n-ar mai fi putut nici măcar să încerce o fugă disperată. Dacă „baracudele“ îi descopereau, în scurt timp aveau să fie morți. Morți și probabil devorați. Luna trimise un ultim salut galeș, pentru a dispărea apoi, ca și cum s-ar fi temut să asiste la ceea ce avea să se întâmple în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pălească: aceasta se află la mai puțin de două sute de metri distanță, înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate, cerându-i să le vină în ajutor. Coasta insulei era o linie care abia se mai zarea la orizont. Marara se oprise la rândul ei, iar regele Te-Onó o văzu, cu uimire cum se intoarce încet și începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-o spui. Execuția perfectă ca să-l termini pe ăla. Ăsta-i un spirit de scară. Necazul e că nici francezii n-au o expresie pentru chestiile tâmpite pe care le scoți pe gură când ești presat. Lucrurile alea prostești, disperate, pe care le gândești sau le faci. Unele chestii sunt prea scârboase ca să aibă un nume. Prea umilitoare ca să fie discutate. Privind în urmă, psihologii de copii și consilierii din școli spun astăzi că, în valul recent de sinucideri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plecăm... Domnul Whittier și-a ridicat privirea, cu gura plină de Tetrazzini de curcan, ronțăind, și a spus: — Care-i problema cu mașina de spălat? Și Bucătarul Asasin a ridicat mâna cealaltă, din care atârna ceva. A spus: — Un ostatic disperat a tăiat cablul... Care-i atârna din mână. Și după asta n-am mai putut spăla haine, un alt punct în povestea care avea să fie vaca noastră de muls. În clipa aceea domnul Whittier a gemut și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
peste cap. El, sugrumat de cravata prea strânsă, încătușat în costumul ca de mire, uită ce trebuie să spună. Schimbă ocheade cu prietenii din sală care fluieră, râd, aruncă ghemotoace de hârtie. Profesoara responsabilă cu desfășurarea serbării le face semne disperate din spatele cortinei. Se retrag și intră primul număr: corul de pionieri al clasei a III-a A. Copiii se învârt haotic, ridică praful și au nevoie câteva minute bune pentru a se alinia pe trei rânduri, după voci. Vocea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea la picior, era capabil de așa gesturi. Simți o dorință cumplită să danseze, să se rotească nebunește prin sală, să-l smulgă pe Crin din brațele partenerei și să-l târască afară iar la lumina stelelor să-l sărute, disperată, așa cum văzuse în filmele cu îndrăgostiți! De ce nu o invita nimeni, de ce nu era și ea privită ca o fată? Când Liviu Livianu intră în sală, adolescentele se strânseră ciorchine în jurul lui. Băiatul reuși cu greu să le înlăture și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Când sunt invitate la o petrecere, vin îmbrăcate în bluzițe cu gulerașe de dantelă, elegante și finuțe, că ți-e milă să le atingi. Discuția cu ele e o plăcere, n-ai să vezi, una, să strige ori să gesticuleze disperată în toate direcțiile. Timișorencele nu dansează, plutesc în ritmul muzicii ca niște balerine. Timișorencele nu plâng, se smiorcăie... Remarca Luanei fu, iarăși, ignorată și fata, mustind de nervi, se abținu cu greu să nu sară la beregata băiatului. L-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de se lăsase convins la un așa gest nebunesc de o fată pe care abia o cunoscuse, diriginta clasei de electrotehnică și profesoara de engleză, responsabile cu organizarea serbării, încremeniră. În timp ce băiatul își acorda chitara, profa de engleză făcea semne disperate spre cei doi să părăsească scena. În sală, Sanda se întreba ce caută fiica ei acolo, alături de un tânăr pe care nu-l mai văzuse până atunci. Luana îl încurajă făcându-i cu ochiul, dădu semnalul și începură să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]