1,307 matches
-
sunt În lumea mea, acolo nu mă ocolește nimeni, toți Îmi admiră voința și virtuțile, bineînțeles, cu excepțiile Împotriva cărora Îmi place să lupt pentru că sunt sportivi, și În patinaj sunt invincibilă. Pe când În viață... Toți mă ocolesc, caracterul meu displace tuturora, le sunt antipatică pentru că le demonstrez mizeria morală În care se scaldă, fug de mine și se ascund unul În spatele altuia. Între ei mă simt stingherită, străină și mă retrag În mine, unde pot visa patinoarul În tăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de după-amiază, iar dansul de seară e rupt din lumea asta. Anul trecut m-am simțit destul de singur, dat fiind că nu eram cu nimeni - nu voisem să invit pe nimeni înainte să văd ce făceau ceilalți: mi-ar fi displăcut să fi luat unul din juniori, de exemplu, și să descopăr apoi că toată lumea invitase pe cineva din echipa de management - nu-i așa că ar fi fost jenant??? Am dansat de vreo două ori cu una dintre secretarele din birourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
apreciezi și îl respecți foarte mult, cineva care ar vrea să te cunoască mai bine, îți spune după două luni de întâlniri sporadice că e îndrăgostit până peste cap de tine? Ai face exact ce face orice persoană căreia îi displac discuțiile în contradictoriu și ai răspunde la rândul tău “Și eu te iubesc.” Leigh se gândea că în timp se va obișnui cu acele cuvinte, că va putea să le spună cu mai multă convingere când vor ajunge să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi foarte bucuros să primesc sugestii. —Cam lingușitor, se Înfioră Ruby un pic. Se uita la omul ăsta numai de câteva minute, dar, În ciuda regulii pe care și-o impusese, de a nu judeca pe nimeni atât de repede, Îi displăcu dintr-o dată. Ar fi vrut să se uite mai departe la interviu, dar Își dădu seama că o să intre În criză de timp. Închise televizotul și se duse În dormitor să se Îmbrace. Imediat ce se făcu ora zece, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fie mai blând. Elsa și-a lungit picioarele, și-a întins degetele până la apă și a început să-și privească unghiile care apăreau și dispăreau din nisipul ud. Eram obișnuiți să stăm așa unul lângă celălat, în liniște, nu ne displăcea. Dar după câteva zile de despărțire trebuia să ne forțăm intimitățile răsfățate de singurătate. Am luat mâna mamei tale și am mângâiat-o. Avea treizeci și șapte de ani, poate că îi lipsea și ei fata cu paltonașul de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
băut, plescăie. — Umbli sau nu? Dar tu? — Eu umblu. — Nu cred. Cine știe unde e cu gândul, poate la Elsa. Nu i se pare credibil că având o asemenea soție, eu mă duc în altă parte plătind. Dar schimbarea subiectului nu-i displace, alunecă bine în corpul dedat la vin. — Și eu din când în când... Acum seamănă cu un copil. — Întotdeauna cu aceeași sau le schimbi? — Cum se nimerește. — Și unde te duci cu ea? — În mașină. — De ce te duci? — Ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu nu aveam ochelari negri, aveam lumina netedă a după-amiezii care aluneca peste lucruri dezgolindu-le, cercetându-le până în cele mai mici detalii. La urma urmelor, călătoream spre un cimitir, iar acela era un purgatoriu de trecere care nu-mi displăcea. Bărbatul conducea în tăcere. Cu părul său lucind de briantină și gulerul cămășii imaculat, fără o picătură de transpirație, părea cât se poate de străin de promiscuitatea priveliștii. Alerga. Gâtul țeapăn îi menținea o atitudine rezervată, în ciuda numeroaselor zgâlțâituri. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
e cu atât mai meritoriu. — La atac deci! Și ai reținut că suntem de partea dumitale și poți veni la noi acasă de câte ori vrei, indiferent dacă e sau nu pe placul Eugeniei. — Nevastă, dar ea n-a precizat că-i displac vizitele lui don Augusto!... Trebuie s-o câștigi cu forța, prietene, cu forța! Ai s-o cunoști mai bine și-ai să vezi ce hram poartă. E o femeie dintr-o bucată, don Augusto, și trebuie s-o cucerești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar trebui să mă ducă cineva acasă cu mașina. I-am spus că mă descurc și singur, dar el n-a făcut decât să-mi arunce zâmbetul său lipsit de griji și să-mi spună că el era doctorul. Îmi displăcea stilul direct al doctorului Miller la fel de mult cum îmi displăcuseră și ocolișurile doctorului Gabor. Ne pregăteam pentru culcare, când am adus vorba. Nu voiam să pomenesc despre asta în fața fetelor. Vor observa bandajul, dar, odată ce el va dispărea, vor uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am spus că mă descurc și singur, dar el n-a făcut decât să-mi arunce zâmbetul său lipsit de griji și să-mi spună că el era doctorul. Îmi displăcea stilul direct al doctorului Miller la fel de mult cum îmi displăcuseră și ocolișurile doctorului Gabor. Ne pregăteam pentru culcare, când am adus vorba. Nu voiam să pomenesc despre asta în fața fetelor. Vor observa bandajul, dar, odată ce el va dispărea, vor uita că a fost vreodată un număr acolo. Copiii au memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe ai mei. Pentru socrii mei, să îți numești copilul după o persoană în viață era ca și cum ai fi invitat soarta să o lovească pe loc, dar Madeleine nu era superstițioasă și începusem să îmi dau seama că nu îi displăcea chiar atât de tare să îi enerveze pe părinții ei. I-am spus că nu îmi doream să îi dau fiului nostru numele meu. Nici un om nu ar trebui să ducă povara tatălui său. Cât despre tatăl meu, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Iar supărarea ei prefăcută e mai deplasată decât faptul că susține o suferință pe care nu a trăit-o niciodată, suferința unor oameni cu care nu a simțit nici o legătură până în ziua în care ei au murit? Nu mi-a displăcut expozeul ei despre credință, doar faptul că purta în mod indirect o stea galbenă. Dar ei nu i-am spus nimic din toate astea. Era sora lui Madeleine și, spre deosebire de restul familiei soției mele care se certa și se împăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de la Jebeliyeh, În timp ce tinerii arabi aruncau cu pietre În soldați, iar cadavrul fusese furat de la spitalul din Gaza de niște tineri mascați. Se făceau Încă investigații asupra Împrejurărilor În care se produsese incidentul. Fima reflectă puțin la formularea comunicatului. Îi displăcu În mod special expresia „ucis de un glonț de plastic“. Iar cuvântul „probabil“ Îl făcu să clocotească de furie. De asemenea se enervă, la modul mai general, din cauza verbelor la diateza pasivă care Începeau să pună stăpânire pe limbajul comunicatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mi-a plăcut să cred că, într-o zi, Maria va întâlni un bărbat pe care să nu-și dorească decât să-l privească-n ochi tot timpul. Ea nu e prea convinsă de asta. Dar lucrul care i-a displăcut Mariei cel mai mult la Mark a fost însuși faptul că el există. A privat-o pe Maria de compania mea în toate aventurile de femeie celibatară de care a avut parte de-a lungul anilor. Mai întâi, toate excursiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cum mă întorc în timp în ziua de după înmormântarea mamei. Aveam doisprezece ani și mătușa Lynn încerca să-mi spună că, înainte de a muri, mama o rugase să-l ajute pe tata să aibă grijă de mine. Oferta mi-a displăcut profund așa că i-am pedepsit pe Lynn și pe tata făcându-i ca în perioada adolescenței mele să trăiască un coșmar. Nu bușind mașinile altora sau cumpărând droguri de la bărbați îmbrăcați în parpalace soioase. De pe atunci eram prea convențională ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
telefonice de care Lisa și Mark nu știau. Totul începuse cu discuții relaxate atunci când Lisa nu era disponibilă până când, treptat, ne-am pomenit spunându-ne toate acele adevăruri jenante care nu pot fi spuse altcuiva. Știa cât de mult îmi displăcea faptul că Mark își păstrase apartamentul atâția ani și știam cât de mult îi displăceau listele Lisei. Am fost alături de el când a descoperit că toți blugii lui au fost înlocuiți cu pantaloni de doc kaki, iar el a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu era disponibilă până când, treptat, ne-am pomenit spunându-ne toate acele adevăruri jenante care nu pot fi spuse altcuiva. Știa cât de mult îmi displăcea faptul că Mark își păstrase apartamentul atâția ani și știam cât de mult îi displăceau listele Lisei. Am fost alături de el când a descoperit că toți blugii lui au fost înlocuiți cu pantaloni de doc kaki, iar el a fost alături de mine când mi-am descoperit primul fir alb. Nu ne întâlneam niciodată doar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
peste burtă și mă aștern pe râs. Mă cunosc prea bine ca să mă pot lăsat influențat de părerile nostime ale câtorva chinezi. Firește că nu sunt de acord cu felul meu de a fi, din care pricină ocolesc oamenii. Îmi displace silueta mea de clovn travestit în „Charlie”, cu jachetul, pantalonii și cilindrul jefuite din garderoba lui, numai ca să-mi ușureze „intrarea”, și pentru ca să fiu obiectul atențiunii generale. Pe de altă parte, conștient de greutatea persoanei mele, disprețuiesc adulții. Ei trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
este că Alice este aproape obsedată de ideea de a apăra intimitatea și demnitatea familiei și i se pare că Theodora și-a depășit atribuțiile atunci când a Început să se comporte ca unul dintre ei, după accidentul lui Henry. Îi displac momentele În care aceasta se referă la angajatorul său numindu-l „HJ“ În loc de „domnul James“ și mai ales dezaprobă corespondența cu notoria Edith Wharton, pe care Theodora, imprudentă, i-a menționat-o. Astfel, Theodorei i se dă de Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui William, ci stufoasă, Înspicată cu șuvițe cărunte și cu contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă soldățească sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să se radă, dar acum, că creștetul capului Îi era aproape În Întregime chel, simțea mai mult decât oricând nevoia masei de păr de pe maxilar, În compensație; și apoi, Îi plăcea aerul de ușor mister pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
noastre, ci bateriei Zigankenburg, aflată la marginea sudică a orașului. Membrii echipajului, despre care se spunea că fuseseră carbonizați, ar fi fost canadieni. De regulă, însă, serviciul era anost, chiar dacă în alt fel decât activitatea școlară. Cel mai mult ne displăceau plantoanele nocturne și cursurile de balistică desfășurate în baraca de cursuri cu mirosul ei de mucegai. În timpul lor apărea plictiseala, care ne invita să recădem în comportamente școlărești. Băteam câmpii cu povești inventate despre fete. Astfel treceau zilele. La fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din 1919: era acum un cuadragenar sentențios, obez, cu capul ras și priviri neobișnuit de Înțelepte. Ele Îl fixau momentan pe tânărul Molinari. — Ce dorești, amice? Vocea nu-i era prea cordială, dar Molinari știa că lui Parodi nu-i displăceau vizitele. Bașca, frica lui de o posibilă reacție a lui Parodi Îi era mai mică decât nevoia de a-și găsi un confident și un sfătuitor. Mocăit și eficient, bătrânul Parodi pregătea un mate Într-o căniță de culoarea cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el. I se părea ceva atât de improbabil, o Înlănțuire imposibilă de evenimente În viața lui, faptul că se afla acum la trei sute de metri sub nivelul mării, plănuind uciderea unei alte ființe umane. Și totuși, asta făcea. — Mi-ar displăcea să-l omor, spuse Beth. — Și mie. De fapt, nici n-aș ști de unde să Încep. Poate că nici nu trebuie să-l omorâm, spuse Norman. — Poate că nu trebuie să-l omorâm până când nu Începe ceva, replică Beth, clătinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rău. Nu voiam să închei conversația înainte să mă asigur că totul era în regulă. Că Adam nu era supărat pe mine fiindcă-l bănuisem c-ar fi un soi de donjuan care distruge familii. Și nu mi-ar fi displăcut să primesc și un semnal că, deși Adam nu voia să practice vreo relație romantică împreună cu Helen, așa cum se exprimase el cu delicatețe, își dorea să practice așa ceva cu mine. Cum ar fi zis mama: voiam și gem pe felia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adevăr sincer atunci cînd credea că polițiștii sînt niște gîngănii cu care uneori rentează să fii sincer. — Bun, atunci am să termin. — Te rog. Bud Își scoase carnețelul. — Ai spus că Gilette a fost peștele lui Lynn Bracken. Corect? — Îmi displace cuvîntul „pește“, dar răspunsul este da. — Bun. Au fost și alte fete de-ale tale codoșite, fie pe stradă, fie telefonic? — Nu. Toate fetele mele sînt fie fotomodele, fie tinere pe care le-am salvat de marile deziluzii ale Hollywoodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]