1,534 matches
-
calculul frecvențelor temtatice. Modificînd o formulă adesea plagiată a lui Arthur Rimbaud, totul se petrece ca și cum săracul ar fi cu adevărat "un altul", redus aproape la condiția animalică, într-atît mizeria sa este văzută ca fiind radicală și de neconceput. Această distanțare prin "accentuare exotică" a suferinței altuia pare a fi un mecanism foarte asemănător celor folosite pentru alte situații problematice (Luc Boltanski, La Souffrance à distance. Morale humanitaire, médias et politique, Paris, Métailié, 1993). Șomerii sau cei fără loc de muncă
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
o formă de comunicare care să vizeze, în mod deschis, producerea de conduite, difuzarea poate fi eficace." Ibid., p. 331 Temele abordate în acest mod sînt caracterizate de mobilitatea și moderația lor, pentru a nu răni sensibilități particulare, și de distanțarea de curentul psihanalitic. Referințele explicite la acesta asociază termenii specializați (complex, nevroză, libido) cu preocupări diverse, precum astrologia, dezvoltarea personală sau adoptarea produselor estetice. Psihanalistul este, de exemplu, transformat în ființă asocială "ce privește prin gaura cheii" oaspeții la o
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
decât până acum" (id., p. 132). Concluzia autorului este că incertitudidea nu poate fi manageriată decât prin "reîncapsularea" (engl. "reembedding") sistemelor de experți în structurile sociale deja familiare nouă, deoarece, într-o societate de risc, "relațiile de încredere sunt fundamentul distanțării în spațiu-timp, asociată cu modernitatea" (id., p. 84). Alături de acestea, reîncapsularea prezintă alte relații de încredere în sistemele abstracte, de natură reflexivă, cum ar fi încrederea în sisteme, încrederea în persoane (prin angajamente față-în-față), neatenția civilă sau punctele de acces
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
create în funcție de prestație și de prestigiul dobândit în SL. Așa cum arată Giddens, incertitudinea nu poate fi manageriată decât prin "reîncapsularea" sistemelor de experți în structurile sociale deja familiare nouă, deoarece, într-o societate de risc, relațiile de încredere sunt fundamentul distanțării în spațiu-timp, asociată cu modernitatea. Societatea SL oferă tocmai un mediu al distanțării spațio-temporale și al reîncapsulării; prin aceasta, fenomenul SL marchează un sindrom specific izomodernității. 6.3.3. Considerații conclusive Dacă analizăm aceste fenomene prin prisma teoriei structurilor disipative
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nu poate fi manageriată decât prin "reîncapsularea" sistemelor de experți în structurile sociale deja familiare nouă, deoarece, într-o societate de risc, relațiile de încredere sunt fundamentul distanțării în spațiu-timp, asociată cu modernitatea. Societatea SL oferă tocmai un mediu al distanțării spațio-temporale și al reîncapsulării; prin aceasta, fenomenul SL marchează un sindrom specific izomodernității. 6.3.3. Considerații conclusive Dacă analizăm aceste fenomene prin prisma teoriei structurilor disipative, structurarea metaversală nu reprezintă altceva decât o formă de proces social cooperant în
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
acesteia făcând referire la ideea detașării de lumea profanului și a separării de planul existenței obișnuite sau ordinare. Încă din vechime sacrul indica natura divină și strălucirea acesteia, supranaturalul și prezența unor potențe superioare celor umane, marcând o formă de distanțare a lucrurilor și ființelor puse în slujba divinității de tot ceea ce este impur. În acest context al definițiilor, termenul actual din limba română, sacru, provenit din latinescul sacer, semnifică, de asemenea, ceea ce este sfânt, solemn, cu caracter religios, inspirând sentimente
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
siguranței interioare pentru unul al îndoielii. Îndepărtându-se de Creator și de Creație omul devine un individ în sensul rău al cuvântului, "o fractură, o fisură în Ființă" (Emil Cioran)"162. În ce ne privește, suntem de părere că această distanțare de viziunea spirituală cunoscută anterior a determinat, alături de înmulțirea încercărilor de cunoaștere rațională, un moment crucial în evoluția ideatică a fenomenelor culturale, inclusiv a celor artistice. Nu credem însă că simpla justificare a procesului creator ca manifestare psihică naturală este
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
invizibile. Din acest punct de vedere, idolii îndeplineau satisfăcător funcția unei punți de legătură cu divinitatea (contactul cu zeul fiind rezervat doar unui grup restrâns de persoane), aceștia marcând prin funcțiunea lor religioasă atât apropierea de lumea spirituală, cât și distanțarea fundamentală dintre natural și supranatural, dintre vizibil și invizibil. Sub acest aspect, exista credința că "idolul nu îl personifică pe zeu și, prin urmare, nu-l amăgește pe adorator, care nu vede în el zeul în persoană. Dimpotrivă, adoratorul se
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în opinia sa, își găsește apogeul în arta liturgică 528 înțeleasă ca o extindere a misterului euharistic la dimensiunile întregului edificiu eclezial -, la cea pur umană, profană sau laică, marcând astfel un anume regres spiritual, exprimat în creația artistică prin distanțarea artei sacre de cea religioasă, respectiv de cea laică. Așa se explică de ce, în perioada contemporană, multe dintre creațiile de inspirație religioasă ale trecutului ajung să aibă simplul statut de reprezentare vizuală a sacrului, și nu de prezențe efective, spirituale
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
indirect liber, discursul direct, discursul direct liber (Short 1996:288-325). Deosebit de interesante sînt concluziile asupra efectelor retorice opuse ale discursului indirect liber, folosit pentru redarea dialogului personajelor sau a monologului lor interior. Astfel, stilul indirect liber are un efect de distanțare ironică atunci cînd e folosit pentru redarea vorbirii unui personaj și un efect de apropiere ce creează simpatie pentru personajul al cărui flux al conștiinței este redat în acest mod. Bal își încheie capitolul cu discutarea unui anumit tip de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de Athusser este "un sclav care se închipuie liber", viziune ce a cîștigat teren în ultimele două decenii ale secolului al XX-lea deoarece a fost coroborată de descoperirile naratologiei cu privire la potențialul de manipulare retorică a focalizării, ce realizează prin distanțare sau apropiere de personaj un control al poziției cititorului, care se traduce în simpatie sau antipatie. Astfel naratologia recentă se referă la cititorul poziționat și la poziționalitate. Ultimul capitol al tratatului se ocupă de fabulă, materialul narativ format dintr-un
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
atît de multă importanță coerenței, încît acest material este redus cu ușurință la stadiul de "portret" psihologic, care are un mai mare impact asupra dorințelor personale ale cititorului decît asupra relației între povestire și fabulă. Ni se pare hotărîtoare o distanțare suficientă de acest antropomorfism, spre exemplu, pentru a înțelege că personajul proustian Albertine este o "persoană de hîrtie", în adevăratul sens al cuvîntului. Ea reprezintă obiectul obsesiei protagonistului, face doar ce crede el că face și, cînd el nu mai
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dispar cu totul. Ceea ce rămîne este un kitsch care, în regia lui Spielberg, preia cu ușurință o conotație de folclor negru, așa cum este acesta perceput prin prisma prejudecăților alimentate de albi. Reprezentarea sexismului negru fără o referire la sclavie permite distanțarea ce are drept efect adoptarea cu prea mare ușurință a ideii că negrii sînt mai sexiști decît albii. Violul tată-fiică ce dă formă romanului de la bun început aproape că este omis din film, la fel ca și alternativa propusă în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
că proiectul la care lucrăm va ruina țara, va fi un crematoriu ?...“ Încordat, vecinul se răsuci de pe un cot pe altul, apoi se înălță, prudent, să nu atragă atenția. Abia se așezase, se ridica din nou, se depărta. Blondul percepu distanțarea cu întârziere, n-avea putere să-l urmărească, simți că nu mai era în preajmă și nici în apă nu intrase, se îndepărta... „Sunt destinși, întrebarea cade aiurea. M-ar considera, cu toții, nebun...“ Se sprijini într-un cot, lipit de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Aceste propoziții par a fi luate din sfântul Bonaventura. 4. «Fides et ratio»: pentru că «Biserica nu propune o filosofie proprie și nici nu canonizează o filosofie proprie în defavoarea altora» Fides et ratio, această mare enciclică, reprezintă, înainte de toate, o netă distanțare de acele „absoluturi pământești” care au pretenția de a interzice spațiul credinței, de acele filosofii care au înțeles să «șteargă de pe chipul omului trăsăturile care îi revelează asemănarea cu Dumnezeu, pentru a-l conduce, treptat, la o voință de putere
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Ed. Univers, 1999. 114 A se vedea în acest sens demonstrația pe care o face Michel Maffesoli, Eloge de la raison sensible, Paris, Bernard Grasset, 1996. În general, autorul condamnă "acel relativism al pretenției comune a științelor moderne de obiectivitate, de distanțare; este ceea ce de o manieră "paranoică" am putea numi "ruptura epistemologică"" (p. 170). 115 Ibidem, p. 163. 116 Ibidem, p. 133. 117 J.G. Frazer, Creanga de aur, traducere, prefață și tabel cronologic de Octavian Nistor, note de Gabriela Duda, București
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
altă parte, Carrithers (1990:195) susține, referitor la societatea umană primitivă: În măsura în care individul a devenit dependent de un aspect al mediului înconjurător, în special de semenii săi configurați ca grup, înșelătoria ar trebui să fie doar o temă minoră, o distanțare de la consensul de bază. O a treia speculație este lansată de Bok (1978:18) care vorbește de situația cînd toate afirmațiile ar fi "adevărate sau false în mod întîmplător"; atunci, spune ea, "acțiunea și opțiunea ar fi subminate din start
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
privilegiază spațialitatea. Prin diferențierea spațiilor poli-tice, frontierele sunt fundamentale pentru preferința lumii moderne pentru "capturarea politicii" între frontierele discrete ale statului (Magnusson 1996:36). Postmodernismul întreabă: cum a fost impusă identitatea politică prin practici și reprezentări spațiale ale domesticității și distanțării? Și cum a fost construit conceptul de sine definit teritorial în opoziție cu un celălalt amenințător? De o mare importanță aici sunt problemele de concepere a securității în termeni spațiali și felul în care sunt definite și articulate amenințările și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
unor articole pe care critica pre-textualistă nu le-ar fi admis în câmpul literarității (datorită unor convenții riguros-limitative), fie prin punerea în relație a textului cu diferitele contexte (precum cel biografic, istoric sau al eredității culturale, relevând, astfel, apropierea sau distanțarea de, bunăoară, publicistica eminesciană și caragialiană în planurile tematic, retorico-stilistic și pragmatic). În sfârșit, o a treia motivație ține de dorința de a reveni asupra publicisticii argheziene și de a demonstra că poate fi citită și savurată ca literatură autentică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
statut justițiar. Fără îndoială că afinități și puncte comune pot fi identificate ușor în gazetăria polemică eminesciană și argheziană, însă acestea țin de consangvinitatea etno-culturală de care vorbeam la început. Cert e că apropierea e cu mult mai mică decât distanțarea, iar literarmente vorbind, valoarea textelor publicistice rezidă și în valoarea autorului lor. Dacă despre gazetăria eminesciană s-a spus că a evoluat dinspre apolinic spre dionisiac (Vatamaniuc), adică de la o atitudine analitică, marcată de echidistanță și echilibru, la una în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
demersul polemic și pretinde un grad înalt de comprehensibilitate din partea receptorului. O dată în plus, calitatea ironiei determină o selecție a destinatarului pe criterii intelective care traduc, în fond, exigențele ironistului: intelectuală, spirituală, artistică. În discursul polemic, ironia echivalează cu o distanțare strategică față de obiect, adică un tertip care-i permite locutorului să adopte o poziție contemplativă. El se sustrage pentru o clipă turnirului, pentru a executa o reverență gratuită. Percepută astfel, deplasarea ironică relevă ispita abordării ludic-creative a lumii, așadar latura
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
opera publicistică a scriitorilor în genere. Încă din 1938, Pompiliu Constantinescu remarcase, de pildă, complementaritatea spirituală și afectivă dintre Eminescu, "geniu critic la temperaturi înalte", și Caragiale, "geniu critic la rece", ambii însă "puteri diferite ale aceluiași spirit"248. Astăzi, distanțarea temporală i-a permis unui observator antrenat al spațiului cultural românesc o diagnosticare și mai nuanțată a binomului publicistic (dar nu numai) Eminescu-Caragiale, focalizând pe o duală simptomatologie a recuperării: "Din Eminescu s-au luat eroicul, fabulosul etnocratic, cultul trecutului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vedea" etc. Aici, distanța dintre interlocutori (polemist și public) se reduce semnificativ, în sensul unei abordări directe, ca expresie a unei complicități solicitate fără echivoc. Prin plasarea pe un palier comun cu lectorul său, polemistul execută simultan o mișcare de distanțare în raport cu adversarul perceput, în această situație, ca un terț descalificabil dintr-o dublă perspectivă. Comunicația, ca figură a dialogismului inerent oricărei polemici publicistice, în genere, accentuează, în plus, dorința polemistului de a-și persuada lectorul, etalând, față de acesta, o atitudine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
căutat să formeze structuri represive după model sovietic. În 1948 s-a creat Direcția Generală a Securității. Securitatea a folosit teroarea Împotriva opozanților regimului. După 1953 se Încearcă o cale proprie de construire a comunismului. Aceasta duce la o relativă distanțare față de Moscova. În 1964 România respinge planul Valev care urmărea transformarea teritoriului țării noastre Împreună cu Bulgaria și sudul U.R.S.S. Într-un spațiu interstatal axat pe dezvoltarea agriculturii. În aprilie a fost publicată Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român În
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
U.R.S.S. Astfel, România a condamnat revoluția din 1956 din Ungaria care Încercase reformarea sistemului comunist iar relațiile cu Iugoslavia au fost Încordate, Întrucât Moscova condamnase politica lui Tito de a se opune dominației sovietice. După 1958 se constată o distanțare față de Moscova. România a Încheiat unele acorduri economice cu statele occidentale iar după 1960 a avut o atitudine diferită față de U.R.S.S. Spre o politică de independență În 1964 România a respins planul Valev ce urmărea transformarea țării noastre Într-
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]