3,853 matches
-
împrăștie, și alții s-au aflat în situații asemănătoare și cu rezultate catastrofice, nu știu cine a fost cel care a spus că ridicolul de o clipă poate ruina cariera de o viața. Autoflagelarea necruțătoare îi făcu bine comisarului. Văzându-l zdrobit, doborât în noroi, reflexia rece luă cuvântul ca să-i demonstreze că ordinul nu fusese prostesc, ci dimpotrivă, Imaginează-ți că n-ai fi dat aceste instrucțiuni, că inspectorul și agentul s-ar duce acolo la ora la care ar avea chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
odată, și în zile mai fericite, dacă vor mai fi, După câte se vede, s-au pierdut pe drum, Cine, Zilele fericite, O să mă lăsați și mai descurajată decât eram, Sunt oameni care rămân în picioare chiar și când sunt doborâți, iar dumneavoastră sunteți unul dintre ei, Ei bine, în momentele astea aș vrea tare mult să fiu ajutată să mă ridic, Îmi pare rău că nu sunt în măsură să vă dau acest ajutor, Bănuiesc că ați ajutat mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în adâncul ființei sale. Îmi dădea senzația a ceva foarte puternic, copleșitor, care-l stăpânea împotriva voinței lui. Nu puteam să înțeleg. Mi se părea cu adevărat posedat de un demon, și simțeam că acesta ar putea deodată să-l doboare și să-l sfâșie. Și totuși nu părea decât un om obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini de curiozitate, asupra lui, nu-l tulburau deloc. Mă întrebam cum l-ar fi judecat un străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de Stroeve. Am zâmbit, căci înfățișarea lui atât de rotundă și totuși atât de speriată era imposibil să nu-ți stârnească un zâmbet. Dar apoi, când m-am apropiat am observat că are un aer ciudat: jalnic și deznădăjduit. Părea doborât de tristețe și totuși ridicol, ca un om care a căzut în apă așa îmbrăcat cum era și fiind salvat de la moarte, măcar că e groaznic de speriat, simte că s-a făcut de râs, că e obiectul de batjocură al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe chipul lui Dante. Făcu un semn cu mâna, scuturându-și capul de parcă ar fi vrut să alunge acele cuvinte. Între timp, Își continuau drumul, ocolind mulțimea de oameni și de animale care, din când În când, amenința să Îi doboare. Cecco păru să se distragă, ca și când gândurile sale s-ar fi Întors la ceva Îndepărtat. Ajuns la baza treptelor, Dante se opri, strângându-și prietenul de braț. - Cecco, eu sunt aici pentru o treabă tare tristă. Inspectez cadavrul unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iritația prafului și, fără să mai stea pe gânduri, o apucă spre mijlocul străzii, ca să ajungă Într-o zonă de umbră din partea cealaltă. Un strigăt din spate Îl făcu să sară ca ars, chiar la timp pentru a nu fi doborât de o căruță care apăruse pe neașteptate. Se lipi de perete, blestemându-l pe vizitiul care, fără să-i pese de el, continua să mâne caii. - La o parte, prostule! Îl auzi răcnind. Făcu un pas ca să se ia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vadă de viața lui amărâtă, n-ar purta ea vina pentru pierzania lui? Maica Tereza ce-ar fi făcut? Deprimată de această dilemă, Contesa se întinse în pat. Maică Tereza, luminează-mă cu un vis bun! * Globul de staniol căzuse, doborât de zborul halterelor. Semn rău, își spuse Mișu, și cu toată nebunia asta cu mortu din America și halterele care zboară... Oricum, nu era timpul să-și facă scrupule, Mișu învățase de când era la școală și se lăsase ademenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care apropierea în timp îl conferă inevitabil. Toate sunt autentice, s-au petrecut și au însemnat, fiecare în parte și toate la un loc, un soroc de viață și credință într-o profesie care te devoră, te înalță și te doboară după cum meriți, singura consolare fiind doar aceea că, dacă i te-ai dedicat, nu mai ai scăpare, oricât de mult ai încerca. Praful scenei nu are asemănare, este cel mai perfid drog cu putință, pentru că dă dependență imediată și asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
munca grea. O mână care‑ar trebui să țină un burghiu, o pilă sau ceva de genul ăsta mai degrabă decât o pușcă și să‑și ia salariul pentru asta, nu să‑mi ia mie viața. Cel care m‑a doborât pe mine ca pe un copac nu știe că și el e deja cosit și pus deoparte de oameni pe care nici măcar nu‑i cunoaștem, fiindcă își fac veacul pe Riviera sau la cabanele de vânătoare din vârful muntelui. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Penal Central stăteau față în față într-o confruntare deloc ușoară: conducerea administrativă a puterii judecătorești împotriva justiției. Era ca și cum doi luptători de categorie grea s-ar fi aflat umăr la umăr la începutul unei lupte, fiecare încercând să-l doboare pe celălalt doar fixându-l cu privirea. Dintre cele două instituții, Alex, cunoscută și sub numele de „Tristețea Cenușie“, avea o înfățișare mai brutală, dată fiind arhitectura de fortăreață gotică, la fiecare colț cu câte un turn în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pentru intersecții, la traversat în orele aglomerate. Când au venit piesele noi și n-au mai avut ce face cu ei, i-au mutat în spațiu. Adevărul e că, datorită programării foarte simple, rezistă la orice. Nici meteoriții nu-i doboară. Sunt mereu la datorie. Episodul 7 Ca de obicei, lucrurile se complică Trecuseră o zi și o noapte-lumină și nici urmă de satelitul natural „Veac Nou”. În nava spațială „Bourul” era zăpușeală, dar, la drept vorbind, nimeni n-avea chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a-i prescrie un anume cadru. Astfel, pe Alexandru îl evocăm la confinele lumii antice, căzând sub săgeata spartă. Hamlet, pe terasa de la Elseneur, întrebînd apele Sundului. Cum trebuie să ni-l zugrăvim pe Gauss? La masa lui de lucru, doborând cu o energie fără exemplu dificultățile teoretice sau numerice? Nopțile, lipit de luneta în care se încadrează, rând pe rând, micile planete: Ceres sau Palas, descoperite de el prin calcul și zărite, mai apoi, de astronomii săi? Tablourile sunt veridice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
viețile noastre. Ușor de zis! Mereu și mereu se repetă „povestea cu capra vecinului" și a devenit chiar un fenomen care îngroașă rândurile celor fără niciun fel de pricipiu și ideal. Din păcate, comparația nedreaptă este o falsă pasiune care doboară mințile nelăsându-le să se ridice de la nivelul acela de gândire din junglă care trebuie să supraviețuiască, dar nu oricum... Numai el! Ceilalți sunt lipsiți de importanță. Ce eroare! Câtă deșertăciune! Nu sunt împotriva celor care au bogății, dar... mare
DESPRE COMPARAŢIE ŞI COMPETIŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364318_a_365647]
-
din 12 martie 2011 Toate Articolele Autorului S-a stins un mare ierarh, un mare român și un mare scriitor! La cei 90 de ani ai săi era lucid, foarte activ, creativ, plin de vigoare. O boală nemiloasă l-a doborât, pe el, care toată viața se luptase cu greutățile, pericolele și nedreptățile. S-a născut la 18 martie 1921, în Glăvile-Piteșteana, jud. Vâlcea. Studii a făcut la Seminarul ,,Central"(1933-1941), cu bacalaureat la Liceul „Mihai Viteazull"din București; studii superioare
MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364442_a_365771]
-
suflet, cu oțet. Înfiptă-i crucea în pământ Și-mi sapă vremea un mormânt; Flori, din gândurile mele, Cresc, în ceruri, printre stele... Adânc se-nfige crucea-n carne Și diavolul mă poartă-n coarne, Când mă ridic, el mă doboară Și inima mi-o strânge-n gheară. Când mă rog, la mine zbiară Și te face de ocară; Se preface în fecioară, Cum s-o dau, Doamne, afară?! Doar știi că sunt un amorez Și nu mi-e greu ca să
ÎNFIPTĂ-I CRUCEA ÎN DURERE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364544_a_365873]
-
13 noiembrie 2009 s-a împlinit un centenar de la nașterea celebrului dramaturg româno-francez, Eugen Ionescu, iar cu puțin timp înainte, M. Blecher .a împlinit și el aceeași „vârstă. Din păcate , Blecher nu a apucat să trăiască nici 30 de ani, doborât de o tuberculoză a sistemului osos, după ce aproape un deceniu a fost semiparalizat și s-a tratat în diverse sanatorii. Ce este comun între cei doi creatori? Mama lui Eugen Ionescu era de origine sefardă, tatăl, tot Eugen Ionescu era
BLECHER ŞI EUGEN IONESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364557_a_365886]
-
coboară statuia mă-nfioară în dorul mut ce crește văpaie peste munte nici nu mai știu vreo veste... lumi de lumini se cern. văd depărtări prin ziduri ce le ridic agale... doar aripi să-mi mai crească și-atunci pot... le dobor... clepsidrei sparg conturul. las curgerea să-i fie, un ultim drum bătut. în trup simt încă abur, de gânduri răscolite, de bulgării de humă ce îi aruncă vii... acele-oglinzi din praguri ce le-am trecut odată, se-ntorc cu trenul
M-AM REGĂSIT ÎN TINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361294_a_362623]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CÂND PRINCIPIILE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Când principiile lovesc în oameni, Prefer oamenii, Uneori îngerii pot deveni scorpioni, Un copac poate doborî un orfelinat, Bombardierele au și ele aripi, Zâmbetul celui ce pune-n funcțiune Scaunul electric, Rama tabloului poate sparge multe capete, Plecarea cuiva seamănă cu un asasinat, Întinzi mâna și primești un găinaț de porumbel, De aceea îmi plac mie
CÂND PRINCIPIILE de BORIS MEHR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361352_a_362681]
-
lumina. Nu au împușcat nici un „rinocer” Cu care să împodobească vitrina. La drept vorbind, vânatul era interzis - Să ucizi metafore, seri adormite, Nimicul, uitarea și chiar vreun proscris, Ori alte fantezii indefinite. Amintirile sunt ceva mai sus, Nu le pot doborî pietrele. Cu marea Lui blândețe, Iisus Aliniază planetele. De la Nord și Sud până la Est și Vest Se făcea o strictă numărătoare; Dacă mai rămâne cumva un rest, Îl vom socoti data viitoare. Vin cete de îngeri de dimineață Cu trâmbițe
TRÂMBIŢE DE ROUĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361400_a_362729]
-
de reculegere Vreme rece ... în curând va ninge soarele un bec uzat - se stinge se zgâiesc avizi pe bulevarde ochii indiscretelor mansarde vânturile haite hămesite stele timorate-n nori pitite luna a plecat în croazieră două portocale-n frapieră te doboară magistral plictisul la final nici nu apare bisul crede-mă minciuna e enormă oastea nu mai are uniformă înfrumusețezi un vechi arhanghel azi la prânz avem precis sparanghel Marea Roșie tot apă udă intri alb și roșu ieși de ciudă racii
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
larma ce se auzea din burțile lor. Se mișcară greu, pregătindu-se de un atac contra celorlalți. Săriră unii la alții, lovindu-se cu capetele și împroșcându-se cu venin. Dar primii veniți nu rezistară atacului prea mult și fură doborâți la pământ, unii din ei fiind răniți. Îngerii care rămăseră neputincioși în Țara Lalelelor, suspinau de durere. Unii aveau răni pe aripi, alții pe față. Lacrimile lor se transformau în mărgăritare și când ajungeau jos pe pământ, acestea deveneau zambile
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
sunetul fin cu glasul lui întoarce fila nu vreau să văd să mai aud gemutul pas de dimineață mă doare cânt mă doare râd din șale-s sub topor de vremuri ajunge zilei primul fir restul îl țes când mai dobor un șir de întrebări. e viață. și vin răspunsuri rând pe rând când îmi iau lupa-n fond de ceață caut un punct caut un punct e-al bucuriei gând eliberat de-un fir de ață ajunge zilei primul fir
ŞIR DE ÎNTREBĂRI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363831_a_365160]
-
viață. și vin răspunsuri rând pe rând când îmi iau lupa-n fond de ceață caut un punct caut un punct e-al bucuriei gând eliberat de-un fir de ață ajunge zilei primul fir restul îl țes când mai dobor un șir de întrebări. e viață. Referință Bibliografică: șir de întrebări / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ŞIR DE ÎNTREBĂRI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363831_a_365160]
-
mă salvezi. Nu știu ce mă făceam fără matale. Dar ce făceam cu celelalte fete atâtea zâli? - Ce-ai făcut și acum, le trimeteai la sora ta. Nu ai soț? - Ba am, păcatele mele, n-aș mai avea. Lucrează pe șantierul forestier, doboară și încarcă copaci în camioane. Când termină și nu mai lucră, cine știe pân’ ce bodegă se oprește. Pân’ nu se îmbată, nu ajunge acasă. Un coșmar este cu el, dar și fără el ar fi la fel. Din ce
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
Câmpina și făcea naveta cu rata. Era strungar și câștiga bine, însă l-au prins într-o zi băut la serviciu și l-au dat afară. De atunci nu a mai găsit de muncă în meseria lui, așa că doar la doborât copaci sau construit drumuri forestiere a mai găsit și matale știi cum este când nu mai faci ce ai învățat și ce-ți place. A mai lucrat și prin carieră... - Da, te înțeleg. Uite că se întunecă și eu trebuia
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]