2,821 matches
-
parte, ci în privirea tuturor întrebărilor posibile de un anume soi, și toate acestea critica nu le presupune, ci le conclude din principii. Astfel scepticismul e numai un popas pentru rațiunea omenească, unde ea se reculege din (drumul) îmbletul ei dogmatic și-și poate face planul încunjurului în care se pomenește, spre a putea pe viitor să-și aleagă drumul cu mai multă siguranță, dar nu este o locuință în care s-ar putea așeza pentru totdeauna; căci această locuință nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putea determina cuprinsul și hotarele rațiunei noastre; înainte însă de a se fi întîmplat aceasta afirmările acestei din urmă sânt hazardate orbește. asigura, afirma, susținea; Și pretențiune astfel ar și fi întemeiată o îndoială prese tot față cu orice filozofie dogmatică, care merge de sine în drumul ei, fără ca mai întîi să fi încercat o critică a rațiunei; însă pentru aceasta totuși nu i se poate deroga rațiunei mersul ei, dacă acest mers ar fi pregătit și asigurat prin o întemeiere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gravitate, și aceasta numai spre a-l scoate din concept și a-l aduce la cunoștința de sine. Ca atare însă ea nu decide nimic nici în privința celor ce știm, nici în a celora ce nu putem ști. Toate încercările dogmatice greșite ale rațiunei sânt facte cari e oricând bine a le supune cenzurei. Asta însă nu poate decide asupra așteptărilor rațiunei de a spera un succes mai bun al ostenirilor ei viitoare și de a-și face asemenea pretenții; cenzura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întîmplă și lui ceva ce-i lovește întotdeauna scepticismul, că adică el însuși este dubitat, fiindcă reflectările lui se-ntemeiază numai pe facte cari sânt întîmplătoare, însă nu pe principie cari ar putea efectua o abdicare necesitată la dreptul aserțiunilor dogmatice. Fiind însă că el nu distinge între pretențiile fundate ale minții și arogările dialectice ale rațiunei, contra cărora este [sînt] principalminte îndreptat[e] atacurile [sale], de aceea rațiunea, al cărei avânt propriu nu se simte perturbat defel, ci numai împiedicat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prins asupra unei singure aserțiuni pe care n-o poate justifica, a cărei părere însă nici n-o poate dezvolta din principie, prepusul cade asupra tuturor, oricât de persuasive ar fi. {EminescuOpXIV 434} Astfel scepticul, acest dresator al rezonorului (raisonneur) dogmatic, ni conduce la o critică sănătoasă a minții și a însăși rațiunei. Ajuns acolo, el nu mai are să se teamă de nici un atac, căci, distingând proprietatea sa de ceea ce [stă] cu totul afară de hotarăle ei și asupra cărora nu face
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este despărțit de El prin păcat. Sf. Grigorie de Nazianz spune în acest sens: „În calitate de pământ sunt legat de viața pământească; însă eu fiind și o părticică dumnezeiască, port în mine dorința vieții veșnice”<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, VIII, PG., XXXVII, 452 48 Daniil Sandu-Tudor, Dumnezeu - Dragoste, Edit. Christiana, București, 2000, p. 160. footnote>. Recuperarea noastră, a celor care dorim să ne însușim roadele Jertfei Domnului Hristos de pe Cruce, se realizează prin lucrarea Lui, El Însuși fiind Cel
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
un „război” de acest tip nu ar fi fost recomandabil în Țările Române, pentru că rezultatele lui ar fi putut fi contrare celor așteptate, compromițând însăși doctrina creștină în ochii populației, care practica un soi de creștinism folcloric, cu slabe trăsături dogmatice și, în schimb, cu viguroase filoane magico-păgâne. Gesturile și practicile magice dublau efectiv toate acțiunile și evenimentele, fie ele individuale sau colective, sociale sau natu- rale etc. Iată, de pildă, ce scria învățatul bănățean Dimitrie Țichindeal, care a tradus („de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
le țin și le cred ca pe niște leji firești și dumnezeiești” (32, p. 341). S-ar putea crede că pasajul reprodus mai sus ar fi un simplu exercițiu de retorică și că autorul ar fi exagerat, scriind de pe pozițiile dogmatice ale iluminismului raționalist, dacă nu s-ar ști, din multe alte surse istorice sau folclorice, că tabloul prezentat este veridic. În acest context, vrăjitorul era privit de popor ca fiind un om superior, având putere nelimitată, care concura însăși puterea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
său de sentimentul de frică pe care îl simțea venind dinspre bărbatul masiv, care stătea aplecat asupra cărții de rugăciuni. Radoslav se ruga întotdeauna după ce făceau dragoste. O făcea din obișnuință, deși știa că Aloim poate să-i străpungă zidul dogmatic al meditației aparente și să pătrundă până la natura fundamental laică a celor mai intime resorturi ale gândirii sale. De multe ori, îl mustra și îl conjura să se roage și el. Aloim, la adăpostul chiliei Starețului, prefera însă să răspundă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de Lumile Agricole tocmai pentru a nu păți cu întreaga Galaxie ceea ce am pățit pe Terra înaintea primelor colonizări. Dar fiindcă știa că la conducerea Imperiului vor veni și oameni ca tine, a preferat să dea planului său un aspect dogmatic, de regulă care trebuie numai urmată, fără prea multă judecată. Dacă omenirea vrea să se extindă, o poate face și fără distrugerea Abației. Ce vrei tu, Bella, e cu totul altceva. Uimiți de spusele bătrânului Kasser, reprezentanții familiilor ducale își
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
victoria ei fusese norocoasă și incompletă. Stin aproape că se îndoise de natura sa strict umană, intuind într-un fel faptul că era clonă. Dar acest lucru nu era nimic în comparație cu faptul că fusese cât pe ce să descâlcească firul dogmatic al caracterului său ales. Maria se întreba cât va mai dura până când Stin va pune semnul egal între Abate și Dumnezeu, de vreme ce amândoi îl aleseseră pentru ceea ce avea să urmeze. Și cum va reacționa atunci oare? Plutim în necunoscut. Vremurile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
În rest toate clonele îl știu de Regulament canonic. Se pare că Oksana Bint Laesia e un personaj mai popular decât tine. Sau, mă rog, cu ceva mai multă putere de convingere. - Resping denumirea asta! Ea face apel la caracterul dogmatic al Regulamentului, fapt care nu e adevărat... - Ba seamănă exact cu preceptele mănăstirești de acum vreo patru milenii! Durdrin închise ochii și privi în tavanul înalt, încercînd să nu se enerveze. - Regulamentul nu face decât să legifereze o parte din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
știe că însăși Abația a prăsit și ocrotește această stranietate. Încercând inconștient să ne ferim de această greșeală, am inventat Regulamentul canonic, a cărui menire esențială este aceea de a numi și de a arăta, cu exactitate și în chip dogmatic, ceea ce suntem și ceea ce vom deveni. Să fie rigoarea noastră mai bună decât delăsarea călugărilor? Răspunsul meu îl știți deja." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 4. BELLA AVEA O SENZAȚIE de bine absolut inexplicabilă. Dacă punea cap
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
manipulați de Abație, că Ordinul augustinian ne-a jucat o festă crudă. Nimeni nu pare dispus însă să se gândească la eventualitatea în care Abația a fost și ea doar o unealtă pentru instanțe infinit superioare. Și tocmai această orbire dogmatică, refuzul de a accepta acest lucru, mă face să spun că Regulamentul nu e decât o altă formă de religie, care substituie în mințile celor mai slabi dintre noi amintirea timpurilor liniștite în care ne veneram zeii." Oksana Bint Laesia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ar fi dorit să cuprindă întreaga Terră. Deșertul care ne înconjoară este expresia a două milenii și ceva în care creștinismul și-a uniformizat geniile și a otrăvit diversitatea umana și, mai ales, a subordonat toate acțiunile sale unei morale dogmatice, absolute, creând un surplus scârbos de bunătate și o avalanșă de vieți fără vreo valoare intrinsecă. Și, chiar dacă am fi oarecum creștini, avem o scuză! Când lucrezi cu asemenea scârbavnice materiale, uneori, e greu să te ferești de o ușoară
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
personalizat 59. În 1970, Bernard Bergonzi a preluat această nemulțumire, probabil nu întru totul întîmplător, într-un capitol intitulat The Ideology of Being English, pentru a susține cauza naraiunii personalizate. Bergonzi rezumă ulterior situația aceasta după cum urmează: Reacția împotriva exilării dogmatice a autorului [Bergonzi se referă la narator] era inevitabilă și pare să fi început independent prin intermediul diferiților critici de la sfîrșitul anilor '60; notabile sînt prelegerea inaugurală a lui Kathleen Tillotson la Universitatea din Londra, The Teller and the Tale și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un singur și același individ; și înseamnă o reunire. În ce ordine și după ce criterii? În ce fel doi pot face unul? Această problemă logică va găsi mai tîrziu, în sînul Bisericii, o soluție politică prin decizie majoritară și promulgare dogmatică. Este necesar, în concluzie, un proces multisecular pentru a reuși această delicată manevră conceptuală care permite Eternului să intervină în istorie, Cuvîntului să fie născut de o Fecioară și Spiritului să ajungă trup. Căutarea terminologică se va opri la expresia
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
atenția asupra amestecurilor, a regulilor de deplasare și de mutare a unui ordin al realității în altul. De la zis la făcut, de exemplu. Primele erezii au avut ca miză divinitatea persoanei lui Hristos, care a fost ea însăși prima formulare dogmatică a Bisericii. Elaborarea sa este în același timp exclusivă și instituantă. Ea marchează de mai multe secole constituirea Bisericii într-un aparat de autoritate unic și centralizat. Ca și ordonarea dogmelor, de-a lungul primelor șapte sinoade, proprii autorității clericale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spontan "partidul nicean", "extrema stîngă ariană", "o largă coaliție majoritară anti-Arie". Episcopii și șefii de școală ai diferitelor regiuni ale creștinătății în fașă își încep campania sub formă epistolară, dar o termină cu forța militară. În acest interval, un tratat dogmatic; o profesie de credință, în chip de notă diplomatică; un singur calificativ, "asemănător" sau "consubstanțial", cu valoare de ultimatum. N-au fost sinoade care să nu fi prilejuit răscoale, sechestrări, lupte de stradă, înfruntări în cîmp deschis. De ce această fixație
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fiindcă fiecare soluție extremă pune în pericol bazele instituțiilor, fără ca cineva să-și dea întotdeauna seama la fața locului. Logica operațiilor care se succed constituie un soi de inconștient politic pe care dezvoltarea ereziilor care vor urma pornind de la miezul dogmatic îl vor scoate la iveală puțin cîte puțin. Dacă Dumnezeu (sau Verbul) există în întregime în Hristos, credința populară va face confuzie între Tată și Fiu și îl va servi pe primul sub chipul imaginat al celui de-al doilea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
creștină propriu-zisă, "care să implice o tablă de valori intelectuale profund originală și diferită de cele ale gînditorilor păgînismului". De fapt, raționalizarea credinței care începe cu apologeții secolului al II-lea se produce în cadrul și cu instrumentele filosofilor eleniști. Teologia dogmatică, am spune noi, a "pompat" informație pentru toți descendenții lui Platon; dar la vremea aceea, creștinismul apostolic era în raport cu neoplatonismul, care avea o situație priveligiată, ceea ce este astăzi banda desenată în raport cu eseul filosofic (un album cu Tintin lîngă o teză
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
întunecarea celor din urmă. Transformarea umanistului în fanatic, al persecutatului în polițist. De la individualismul reînnoit, la conformismul reînnoit. Secolul al XVI-lea și secolul XX încep de "la stînga" și se încheie "la dreapta". Examenul critic eliberator recade în doctrina dogmatică tradițională, raționalismul este cernut de "reîntoarcerea sacrului", modernitatea îi întinde mîna arhaicului. Fie prin Noaptea Sfîntului Bartolomeu, fie prin rugul lui Michel Servet, atît efracția reformată, cît și cea revoluționară sfîrșesc în îngrădiri sporite, teritoriale și morale. Fostele disidențe creează
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
feluri de a te sustrage istoriei (în sensul tradițional al cuvîntului): prin Sfînta Scriptură și prin news. Buna-Vestire și știrile de ultimă oră marchează cele două stadii, inițial și suprem, ale imediatității. Pe drept cuvînt, orice imediatitate este infailibilă, deci dogmatică, fie că ia forma unei Revelații religioase sau a unei bănci de date, iar tirania sa aici și acum (toată promovarea anecdoticului, a instantaneului și a localizatului) trimite, printr-o nouă izbucnire malițioasă, la imobilizarea oamenilor de către un Dumnezeu etern
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este despărțit de El prin păcat. Sf. Grigorie de Nazianz spune în acest sens: „În calitate de pământ sunt legat de viața pământească; însă eu fiind și o părticică dumnezeiască, port în mine dorința vieții veșnice”<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, VIII, PG., XXXVII, 452 48 Daniil Sandu-Tudor, Dumnezeu - Dragoste, Edit. Christiana, București, 2000, p. 160. footnote>. Recuperarea noastră, a celor care dorim să ne însușim roadele Jertfei Domnului Hristos de pe Cruce, se realizează prin lucrarea Lui, El Însuși fiind Cel
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
este despărțit de El prin păcat. Sf. Grigorie de Nazianz spune în acest sens: „În calitate de pământ sunt legat de viața pământească; însă eu fiind și o părticică dumnezeiască, port în mine dorința vieții veșnice”<footnote Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, VIII, PG., XXXVII, 452 48 Daniil Sandu-Tudor, Dumnezeu - Dragoste, Edit. Christiana, București, 2000, p. 160. footnote>. Recuperarea noastră, a celor care dorim să ne însușim roadele Jertfei Domnului Hristos de pe Cruce, se realizează prin lucrarea Lui, El Însuși fiind Cel
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]