2,584 matches
-
Colțea, ctitorită de el. Afară ploaia se oprise și prindea să bată un vânt cald dinspre miazăzi. Vodă porunci căpitanului de dorobanți să o ia înainte călare spre Curtea domnească și să orânduiască să fie însoțit spre Mogoșoaia de zece dorobanți călări, cu făclii înmuiate în păcură. În întunericul trăsurii, doamna Marica își netezea bordura de blană de samur a dulămii de serasir. Se împlinise și la față și la trup, dar deși era nepoata lui Antonie Vodă din Popești, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Taică, nu te mai gândi, așteaptă ca să mă dezlege sfinția sa Theodosie. — Bine, bine. Ne-am înțeles. Mijlocesc eu pentru domnia ta, încheie vodă, tocmai când caleașca se oprea în fața bisericii Mitropoliei. Vodă așteptă ca să se dea jos ceilalți și coborî în vreme ce dorobanții dădeau onorul. Își îndreptă trupul, îi numără pe toți ai lui. Lipsea doar Mateiaș, mânca l-ar tata, că-i prea micuț. Oftă, lipsea și doamna Maria a Moldovei, Dumnezeu s-o odihnească în pace. În pridvor chiar sfinția sa îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan, care urmărise scena, răsuflă ușurat, cu un oftat care-i stinse lumânarea deniei din Vinerea Mare a anului 1703. Vodă se urcă primul în rădvan, dar așteptă până sui și doamna alături de dânsul și porniră în trap spre curțile brâncovenești. Dorobanți călări cu făclii înmuiate în rășină de brad luminau calea. La destinație, cele trei calești au intrat în curtea largă pavată cu lespezi de piatră de Albești și, în urma lor, porțile grele s-au închis. Cu un gest, vodă concedie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pleacă la Târgoviște să prăznuiască Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos la Mitropolia de acolo, ctitoria domniilor lor. Cu domniile lor pleacă și fiica noastră, doamna Ilinca, văduva lui Scarlat Mavrocordat. Rădvanul să fie însoțit de o gardă de doisprezece dorobanți în haine de sărbătoare, călări pe cai pursânge arăbesc. Doamnei Marica nu-i venea să-și creadă auzului. E ceasul zece din noapte, măria ta, încercă ea să tempereze ordinul domnitorului. Asta este porunca noastră, mâine la ceasurile trei! — Să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grămăticii cât și marii dregători îi spuneau toți într-un singur fel, spătăria cu stele. Duminică la ora aceea nu era nimeni înăuntru. Cei trei bărbați se opriră la câțiva metri de ușa în spatele căreia în grabă se așeză un dorobanț din gardă. — Ștefane, marele logofăt Diicu Rudeanu ce hram poartă? — Tușa Mihna, nevastă-sa, toată ziua stă cu măria sa doamna. Atent, beizadea Constantin preluă firul. — Și dânsul? — Marele logofăt Diicu nu știe nimic din cele ce le pune la cale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jilțul domnesc, simțea că nu poate să se ridice și totuși trebuia să fie energic și necruțător. Trebuia să acționeze, să-i despartă pe cei care cu această ocazie eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți intrară grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis un diacon să-l aducă pe preasfințitul Theodosie. Cu rădvanul domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a spătăriei, pe mica ușă ce dădea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți intrară grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis un diacon să-l aducă pe preasfințitul Theodosie. Cu rădvanul domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a spătăriei, pe mica ușă ce dădea în iatacul domnului intra doamna Marica însoțită de fiica ei, doamna Stanca. — În noaptea asta, cu rădvanul, însoțiți de o escortă călare pleacă spre Adrianopol vel logofătul Diicu, vel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doctorului încă nu le trecuse efectul. În grecește, abia auzit, îi cerea nașului și unchiului său stolnicului Constantin să-l consulte pe astrolog și să-i comunice ce anume poate aștepta de la viitor. Ușa se deschise cu zgomot și șase dorobanți din gardă, în uniforme de paradă, intrară și dădură onorul la voievod, după ei marele vornic anunță că trimisul padișahului cere să fie primit de domnitor. Brâncoveanu făcu din jilțul său un semn discret cu bastonul scurt ce-l avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din cap. Pylarino începu din nou să facă plecăciuni în fața domnului, a imbrohorului, a stolnicului și, văicărindu-se turcește, ceru permisiunea să ducă de acolo bolnavul pentru a-i aplica tratamentul necesar. Prințul Constantin dădu un ordin scurt și un dorobanț din gardă dispăru pe ușa rămasă deschisă pentru a se întoarce cu doi călugări pe care Pylarino îi declară ajutoarele lui și, într-o atmosferă conspirativă, luându-l pe domnitor de subsuori, dispărură prin mica ușă laterală a spătăriei cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Turculeț care, așa plin de praf și de sudoare cum era, intră în spătăria cu stele căutându-și stăpânul. În spătărie erau doar grămăticii care-l priviră mirați pe grăjdarul mirosind a bălegar de cal. Turculeț se rugă de un dorobanț din gardă să-l ducă la prinț, dar i se comunică sec: — Beizadea Ștefan este la vodă. — Moare Smardalac, e musai să-i spun... — Smardalac? — Smardalac, armăsarul arăbesc, ce faci pe prostul? Doi ani m-am căznit cu el să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan este la vodă. — Moare Smardalac, e musai să-i spun... — Smardalac? — Smardalac, armăsarul arăbesc, ce faci pe prostul? Doi ani m-am căznit cu el să-l fac buiestraș. Turculeț puțea atât de tare a sudoare de cal încât dorobanțul îl crezu. Fără să-și dea seama ce face, intră în spătăria mare în care se ținea divanul, dădu onorul la voievod și ceru să-i spună ceva beizadelei Ștefan, ieșind apoi grăbit pe sală. Marii boieri și voievodul erau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beizadelei Ștefan, ieșind apoi grăbit pe sală. Marii boieri și voievodul erau consternați de atâta îndrăzneală. Chiar și Ștefan era stupefiat, dar se ridică de la locul lui și, scuzându-se, ieși pe sală. — Ce-i, mă? Nu mai așteptă răspunsul dorobanțului, îl zărise pe Turculeț și, după cum arăta acesta, înțelese că a galopat zi și noapte până la București. — Moare Smardalac, strigă Turculeț și arătă spre buzunarul de la piept al scurteicii. — Hai, și Ștefan îl trase în odaia de lângă spătărie. După ce se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trimis de Dumnezeu! Omul țipa, bătea mătănii în podea și se ridica din nou în genunchi cu brațele în sus și cu privirile în tavan. Dormitorul spațios se umpluse de oameni. Intrase doctorul, marele stolnic, beizadea Constantin, căpitanul și toți dorobanții din gardă. Se uitau la vodă și nu le venea să creadă că este adevărat ce văd. Selin salută protocolar. Pylarino se furișă pe lângă el, se apropie de pat și-l examină pe domn. — Ce-ai făcut, măria ta? întrebă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atunci când sosise la București, a întrebat un slujitor de ce este totul atât de alb. Omul s-a făcut roșu la față, s-a codit un timp și i-a spus șoptit: — Se spune că atunci când s-au răsculat seimenii și dorobanții în vremea lui Constantin Vodă Cârnul, de l-au ucis pe Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Voievod, au vrut să-l omoare pe vodă care era prunc pe atunci. Dar i-au potolit pe ticăloși, dându-le pruncul unei țigănci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pastelate, așezată pe culme, se profila pe cerul albastru mai sus decât turlele frumoase ale Mitropoliei; de după ea, pe amândouă părțile, se forma un fel de procesiune nemaivăzută. Seimenii cu dulame roșii și pălării albe de paradă, călări și pedeștri, dorobanți sârbi în haine negre, apoi peste o sută de comișei cu cai de călărie înșeuați mergând la pas ținuți de căpestre. Pe drum se făcea un spațiu liber după care veneau mulțime de preoți în odăjdii strălucitoare, cu cruci sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridicând din ierburi și din bălți un abur înmiresmat. Kuciuk Selin nu putea să se odihnească. Căută din ochi, de la înălțimea calului pe care încălecase, să vadă care este cortul în care ar putea fi Toma Cantacuzino, întrebă chiar un dorobanț din gardă unde îl poate găsi. Acesta îi arătă un cort aproape tot atât de arătos ca și cel al voievodului, dar imbrohorul renunță să-l caute. Considera că nu este de demnitatea sa. Așa că descălecă și se retrase în umbra cortului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
părea stranie purtarea imbrohorului și se întreba dacă nu o fi luat brânca de la vodă, dar nu era treaba lui să-și facă griji cu asta. Trebuia doar să-l însoțească peste tot și să răspundă cerințelor lui. Făcuse bine dorobanțul că-i spusese că turcul îl căutase. Slab de tot se auzi primul dangăt grav de clopot. Selin își îmboldi calul care o porni prin lăstăriș într-un galop imprudent. Doamne ferește, își spuse Toma străfulgerat de un gând, îi este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu era grija ca domnitorul să nu fugă, ci pur și simplu prietenia pentru el. Traversarea Dunării la Giurgiu a durat trei zile. Treceau în barje căruțele cu provizii și cu corturi, caii, apoi comișii, argații și boierii din alai, dorobanții gărzii, cei doi doctori, astrologul, secretarii, tălmacii, bucătarii. Se aliniau pe înălțimea celuilalt mal în șir de-a lungul drumului, până când îi înghițea orizontul. În port, Kuciuk Selin, Toma Cantacuzino și marele spătar Mihai au supravegheat îmbarcările, iar dincolo, marele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
departe, se aud și lăutari. — Lăutari? Eh, Doamne, cum am uitat? Sunt călușarii! Repede terminați răvașele, îngrijiți-vă să plece repede. Apoi, către slugi: Să-mi pună un tron spre cortul domniei sale marelui spătar. În cortul nostru să aștepte zece dorobanți odihniți. Se lasă de pe dealuri cetele de călușari. Ia! Auziți? Vodă vorbise românește și Selin nu înțelesese nimic, așa că făcu un semn a nedumerire spre Ștefan, care cu mâna îi arată că trebuie să aștepte puțin. Când prima ceată de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dezmorți după ceasuri întregi de mers în caleașcă. Înainte de a sări în șa, Ștefan și-a privit întrebător tatăl, și-a mușcat până la sânge buza de jos și s-a avântat pe cal. A pornit primul în galop potolit, printre dorobanții și ienicerii călări care formau avangarda convoiului. Când i-a depășit pe toți și a ajuns la drum deschis, și-a înfipt pintenii în burta armăsarului, care a reacționat imediat pornind într-un galop nebunesc. Vodă și imbrohorul abia se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apunea. De la Adri-anopol sosiră negustori fel de fel ca să l vadă pe voievod. Caleașca deschisă, foarte luxoasă, având steme de aur cu vulturul bicefal prinse pe fiecare ușă, trasă de patru armăsari negri, era încadrată între două șiruri compacte de dorobanți chipeși. În ea, trei bărbați eleganți, de o frumusețe desăvârșită: beizadea Ștefan, cu puritatea celor optsprezece ani reflectată de îmbujorarea obrajilor, Io Constantin Basarab Voievod la cei cincizeci de ani ai lui, arborând un zâmbet îngăduitor și care ridicase în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
conac, urmat de principalii boieri și se retrase singur cu doctorul în odaia care fusese destinată pentru a-i servi drept dormitor. Gărzile formate din ienicerii lui Kuciuk Selin își ocupară locurile în curte. În fața ușii dormitorului, se instalară doi dorobanți care încă mai erau prăfuiți de drum. Pylarino intră grăbit la domn, cu un aer speriat. Îl învălui cu o privire cercetătoare și întrebă nedumerit: — Vă este rău, măria voastră? — Întotdeauna, doftore, când vin prin părțile acestea, la ceasul apusului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aducă apă multă lui vodă, ca să se spele, pentru că are dureri mari și nu poate primi pe nimeni. Apoi se îndepărtă, șușotind ceva beizadelei Ștefan. A doua zi, prințul se trezi foarte devreme. Auzea din holul mare al conacului sforăiturile dorobanților care făcuseră de pază. Încetineala cu care fusese parcurs drumul îi obosise pe toți, iar întâmplarea cu căderea de pe cal a lui Panait Cioranu le pusese capac la toate. Ștefan se ridică din pat și se uită pe fereastră; încă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa de ziuă. Își trase caftanul pe el și ieși pe sală să trezească dorobanții și să dea porunci. Azi venea marele dragoman Alexandru Mavrocordat, exaporitul cum i se spunea, adică cel de mare încredere, să-l vadă pe Io Constantin Basarab, voievodul valahilor. Ce să-i spună taicăi despre cele citite în calendare pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
umbră pe ușă în timp ce medicul se pregătea de scris. A doua zi după înmormântarea Stancăi, când încă nu se luminase bine de ziuă, beizadea Ștefan fu trezit din somn de un argat care speriat îi spuse că au sosit doi dorobanți de la curte. Ștefan simțea acea sfârșeală pe care o avea întotdeauna când după o noapte de insomnie adormea în zori și se trezea grăbit de treburile domniei. Fără să-și controleze ținuta, aruncându-și pe el repede doar un caftan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]