2,759 matches
-
Într-o zi a coborât Într-o subterană la Provins și că tocmai scriu un studiu istoric despre zona aceea. Ea cade ca din nori, n-a auzit niciodată ca tatăl ei să se fi dus la Provins. Fusese la dragoni, sigur, dar lăsase serviciul În ’95, Înainte ca ea să se fi născut. Cumpărase căsuța aceea la Auxerre, iar În ’98 se căsătorise cu o fată din partea locului, care avea ceva zestre. Mama murise În 1915, când ea avea cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îți jur că așa se intitula, monas Înseamnă «monadă».” „Ce, am zis ceva?” „Medicul lui Rudolf al II-lea este acel Michael Maier care scrie o carte de embleme vizuale și muzicale, Atalanta fugiens, un banchet de ouă filosofale, de dragoni care-și mușcă coada, sfincși, nimic nu-i atât de luminos precum cifra secretă, totul e hieroglifa unui alt lucru. Îți dai seama, Galileu aruncă pietre din Turnul din Pisa, Richelieu joacă țintar cu o jumătate din Europa și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
furnicând pline de Nibelungi. Am simțit că mă ia cu frig. Tocmai mă depărtam, când am auzit o voce: „Veniți. Suntem gata să-ncepem. În sala secretă. Chemați-i pe ceilalți”. 61 Această Lână de Aur este păzită de un Dragon cu trei capete, al cărui prim cap iese din ape, al doilea din pământ și al treilea din aer. E nevoie neapărat ca aceste trei capete să sfârșească Într-un singur Dragon, foarte puternic, care-i va devora pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Această Lână de Aur este păzită de un Dragon cu trei capete, al cărui prim cap iese din ape, al doilea din pământ și al treilea din aer. E nevoie neapărat ca aceste trei capete să sfârșească Într-un singur Dragon, foarte puternic, care-i va devora pe toți ceilalți Dragoni. (Jean d’Espagnet, Arcanum Hermeticae Philosophiae, Opus, 1923, 138) Mi-am regăsit grupul. I-am spus lui Agliè că am auzit pe careva pomenind de o Întrunire. „Ah”, spuse Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trei capete, al cărui prim cap iese din ape, al doilea din pământ și al treilea din aer. E nevoie neapărat ca aceste trei capete să sfârșească Într-un singur Dragon, foarte puternic, care-i va devora pe toți ceilalți Dragoni. (Jean d’Espagnet, Arcanum Hermeticae Philosophiae, Opus, 1923, 138) Mi-am regăsit grupul. I-am spus lui Agliè că am auzit pe careva pomenind de o Întrunire. „Ah”, spuse Agliè, „suntem curioși! Dar te Înțeleg. Dacă intri mai adânc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cavaleri, oșteni, prelați, neguțători, criminali, visători, clarvăzători, ba chiar și niște savanți paranoici, dacă nu mă-nșel... Și nu l-au găsit! Eroare, dragă domnule, eroare! ripostează Bursucul. Meschinărie disimulată și mercantilism. Venerarea creației, nu a Creatorului. Vânătoare perpetuă de dragoni, de grifoni și de cai verzi pe pereți. Oamenii nu trebuie să caute Pocalul lui Hristos, ci Gloria Lui! Nu o să vă deslușesc acum detalii despre cum și de unde a apărut Potirul. Este o istorie mai veche și ceva mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
textile. Acestei cârpe reușite numai dacă prin ea nu se vede nimic. Nu vreau s-o țes la infinit, nici să destram noaptea ce lucrez ziua, dimpotrivă, mă apuc chiar acum să duc lucrurile mai departe, să intru în vizuina dragonului, sau gânganiei lui Kafka, sau îngerului cumplit al lui Rilke (sigur că el, într-un fel sau altul, mă va avea). Dar să scriu, în fine, că după despărțirea de Gina, după scena aceea urâtă din Grădina Icoanei, n-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
militar sportiv; balaur de uscat - trăiește prin prăpăstii prin "țara armenească" și făurește "piatra scumpă"; de văzduh - alăturați norilor de furtună și controlați de câte un solomonar/ antrenor și de aceea orice sportiv este un Făt Frumos. Publicul este balaur dragon (drákon "cel ce te fixează cu privirea") o ființă imaginară un amestec de șarpe, crocodil și leu, o ființă cu unul sau mai multe capete, care scuipă foc și privește și poate fi adversarul sau publicul. Un fragment dintr-un
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
se poate gusta un vin pe cinste". Din centru, au pornit-o spre partea vestică a orașului. Undeva, pe o stradă mai dosnică, doctorul s-a oprit în dreptul unei firme spălăcite pe care abia se mai putea desluși un cuvînt: "Dragonul...", restul numelui nu se mai distingea. "Aici e", zise el. Au coborât câteva trepte, toate tocite, ultima spartă, au trecut de o ușă în spatele căreia era un coridor, au pătruns, apoi, într-o sală lungă, slab luminată, cu un ușor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
A cu pălărie, Multe face, multe știe. Î a intrat mai pe furiș, Pe cap cu-n acoperiș. B două bucle are-n față, Și ușor el se învață. C ca un ou pe jumătate, Puțin aplecat de spate. D dragon răsucit el este, Personaj dintr-o poveste. E ca o trompă încurcată, Elefant rezultă-n dată. F frunză verde cu furnici, E și el de pe aici. G el este zâmbăreț, E frumos și e isteț. H din trei linii e
Alfabetul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83645_a_84970]
-
în acea tabără a fost minunat, în afară de faptul că marele nostru experiment a eșuat lamen tabil și fără drept de apel. Ziua de lucru ne începea foarte devreme, mereu cu priveliș tea maestrului Sincu, în kimono albastru cu model de dragoni și crizanteme, făcându-și gim nastica de-nviorare. De fapt, întâm pinând soarele cu un fel de dans lent, semi-yoghin, semi-inventat de el însuși. Ne hlizeam la el ca la o arătare bizară. Era din alt film. Cu toate astea, toți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
smocul de liță de aur, deasupra păsăricii rase grijuliu, arunca o lu mină razantă pe pântec, precum capacul stilourilor din copi lărie. Iar când se-ntorcea, peste fese, vălu rindu-se pe pernița triun ghiulară a șalelor, ivea un tatuaj cu dragoni. Am stat zece zile, zi de zi, în apropierea trupului ei mare și greu, a pielii ei care-n loc de bronz se aco perea tot mai mult cu o atmosferă volatilă de fero moni. În camisola asta de fero
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
întâmplări din perioada studiilor liceale. Revine în memoria mea, mai ales, entuziasta noastră trupă de teatru. Avem și-un nume, precum formațiile de muzică rock, ne numeam chiar “Entuziaștii”. (De fapt, am cântat o vreme și-ntr-o formație rock, “Dragonii” - evident preferam varianta englezească a numelui acesta. Așa m-am apucat să învăț englezește, căci, fiind solistul vocal al grupului, mi-am dat seama că trebuia neaparat să cunosc, cât de cât, și această limbă. Nu puteai apărea pe scenă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
societate? Se uită în jos la asfaltul îmbibat de ulei, de parcă ar fi meditat. Din profil, cu fața încadrată de părul nisipiu lung până la umeri, semăna și mai mult cu un arcaș elf scăpat dintr-un joc cu cavaleri și dragoni. Cum reușise să crească în Nebraska rurală fără ca prietenii fratelui ei să-l omoare în bătaie? Îl prinse de brațul subțire și-l trase înapoi pe șosea, spre mașină. Daniel, clătină ea din cap, tu n-ai știi să joci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Din Așteptîndu-l pe Godot de Beckett CUPRINS CARTEA A TREIA CAPITOLUL 1: Elita CAPITOLUL 2: Zori și camere CAPITOLUL 3: Manuscrisul CAPITOLUL 4: O petrecere CAPITOLUL 5: Rima CAPITOLUL 6: Guri CAPITOLUL 7: Institutul CAPITOLUL 8: Doctorii CAPITOLUL 9: Un dragon CAPITOLUL 10: Explozii CAPITOLUL 11: Dietă și oracol PROLOG unde se vorbește despre cum se creează o nonentitate care devine oracol datorită unui geniu financiar care își descoperă copilăria senzuală CARTEA îNTÎI CAPITOLUL 12: începe războiul CAPITOLUL 13: Un cămin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
schimbau forma, trecînd de la o expresie gînditoare la una de uluială sau nefericire profundă. — Pe Lanark îl plictisesc toate aspectele astea tehnice, spuse el. O să-i arăt mai mulți pacienți. Vorbi în microfon, și pe ecran apăru un cadru cu dragoni pe mese metalice. Unii aveau pielea lucioasă, unii aveau carapace asemenea țestoaselor, unii aveau solzi ca peștii și crocodilii. Majoritatea aveau ghimpi, spini sau țepușe, unii aveau coarne uriașe ca de cerb, dar toți erau monstruoși prin prezența unui detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un mod limitat. — Bun, am o pacientă pentru el. Tot încăpățînată, suspicioasă, cu o inteligență care nu face decît să întărească o disperare profundă și nemăsurată. Arată camera unu, spuse Ozenfant în microfon, și prezintă pacientul de sus. Un dragon argintiu și scînteietor apăru încadrat de o pereche de aripi din bronz strînse. Un braț masiv, terminat în șapte gheare de bronz zăcea lîngă o aripă, și un braț subțire de om lîngă cealaltă. — Vezi aripile? Doar cei neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
radio făcu pling-plong. Ozenfant luă aparatul din buzunarul vestei și apăsă pe buton. O voce anunța că pacientul doisprezece se transforma în salamandră. — Repede! zise Ozenfant. Camera doisprezece. Camera doisprezece era încețoșată din cauza vaporilor care se încolăceau ieșind din ciocul dragonului, care se închise brusc. Din calotele ochilor izvorau raze strălucitoare, iar silueta părea cuprinsă de convulsii. Ozenfant strigă: — Fără lumină, vă rog! Vom examina doar căldura. Imediat se lăsă un întuneric pătrunzător, iar ochii amețiți ai lui Lanark proiectară stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se tem de frig și încearcă să păstreze mai multă căldură decît oferă, blochează emanarea căldurii printr-un organ sau membru, iar căldura blocată transformă suprafața într-o armură dură și izolantă. Ce parte a ta s-a transformat în dragon? — O mînă și un braț. — Le-ai atins vreodată cu mîna sănătoasă? — Da. Erau reci. — Exact. Nu emanau căldură. Dar nici nu primeau căldură! Și pentru că oamenii simt mai mult căldura pe care o primesc decît pe aceea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici un debușeu, crește în interior pînă... uită-te, o să vezi. întunericul în care stăteau era dens și deplin, dar curînd apăru un firicel strîmb de lumină stacojie. Acesta se contractă și crescu la ambele capete pînă cînd desenă forma unui dragon ridicat, cu picioarele rășchirate, brațele întinse, mîinile împungînd întunericul și capul imens clătinîndu-se într-o parte și alta. Lanark avea ciudatul sentiment că fiara stătea în fața lui în încăpere. Nu puteai s-o compari decît cu întunericul, și acesta părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
etichetată drept Correctio Conversio, care stătea în picioare pe un tînăr purtînd coroană, întins pe jos, sub care scria Tarquinius. într-un final, trase tapseria la o parte, ieși pe ușă și merse pe coridorul din spatele ei. CAPITOLUL 9. Un dragon Lanark nu era înalt, dar a trebuit să-și îndoaie genunchii și gîtul pentru a traversa comod coridorul. Aici, diferențele între luminos și întunecos, cald și rece erau insesizabile, iar vocile erau asemena unui susur într-o scoică: „Liliac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
capătul coridorului, o draperie roșie îi permise să intre într-o zonă de trecere dintre o fereastră imensă și un șir de arcade. Cu un sentiment de familiaritate, recunoscu cele cinci paturi din salonul lui. I se părea ciudat că dragonul de argint fusese atît de aproape de el încă de cînd ajunsese aici. Se duse la dulap, scoase cărțile și se grăbi să ajungă la draperie. Din cealaltă parte, glisase la atingerea degetului; știa că e o membrană de grosimea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că a ajuns să mă disprețuiască foarte mult. își ridică bărbia și vorbi aproape tare. Știi, mie îmi datorează poziția pe care o are. Eu l-am vindecat. Ozenfant a fost un caz foarte dificil, pe jumătate lipitoare, pe jumătate dragon. îAcum pretinde că era sută la sută dragon. Eu știu altceva.) Credeam că mesa l-a vindecat, rugăciunile și predicile mele, dar a fost, de fapt, muzica. Ah, ce muzică aveam pe-atunci! Cînd mi-am dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își ridică bărbia și vorbi aproape tare. Știi, mie îmi datorează poziția pe care o are. Eu l-am vindecat. Ozenfant a fost un caz foarte dificil, pe jumătate lipitoare, pe jumătate dragon. îAcum pretinde că era sută la sută dragon. Eu știu altceva.) Credeam că mesa l-a vindecat, rugăciunile și predicile mele, dar a fost, de fapt, muzica. Ah, ce muzică aveam pe-atunci! Cînd mi-am dat seama că nu are simțul sacrului în afară de muzică, l-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe cuvertură și încercă să o vadă numai pe fata care stătea întinsă pe un morman de perne, urmărindu-l. — îți place? întrebă ea cu timiditate. El clătină din cap. — Crezi, atunci, că sînt dură și obraznică? Se gîndi la dragonul de argint și fu cuprins de un val de simpatie pentru fata asta pe care n-o proteja nimic în afara manierelor ei bruște și cîtorva gesturi sfidătoare. — Știu că nu ești, spuse el. Cum te cheamă? — Hai să fim intimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]