2,442 matches
-
În școli se studiau intens limbile clasice, se comentau scriitorii Antichității grecești și latine, precum și clasici și neoclasici francezi și italieni, cu deosebire Fénelon, se preda retorică de îndrumare clasică. Nu doar în timpul domniilor fanariote, ci și în următoarea perioadă, dramaturgia clasică a constituit principala sursă a repertoriilor teatrale din Principate. De proveniență clasică erau piesele jucate, în casele boierești, de către diletanți. În 1816, Gh. Asachi organizează, la Iași, prima reprezentație teatrală românească din Moldova, cu pastorala Mirtil și Hloe, tradusă
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
a exprimat plenar în clasicele prin compoziție pasteluri, că proza sa procură delicii de felul celor oferite de literatura clasică memorialistică, iar teatrul său comic include personaje și situații de tip molieresc, în timp ce Fântâna Blanduziei construiește o viziune vrednică de dramaturgia clasică. O natură prin excelență clasică este C. Negruzzi. El debutează în proză cu două nuvele romantice, însă nuvela care impune această specie în literatura română, Alexandru Lăpușneanul, romantică prin sursa istorică de inspirație, devine clasică prin exemplaritatea construcției și
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Conul Leonida, el însuși, nu ar mișca la o adică nici un deget, temându-se și tremurând de „furia poporului”. Nu e de mirare că ia zgomotul unui zaiafet de Lăsata Secului drept o zaveră. O scrisoare pierdută (1884) rămâne capodopera dramaturgiei românești. Acțiunea piesei se desfășoară într-un târgușor de munte, în preajma noilor alegeri necesitate de revizuirea Constituției, revizuire propusă de guvernul liberal. Strașnică ocazie pentru C. de a lua în cătare, punând exploziv în sarcasme, parșivul mecanism electoral, cu manevrele
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
biet om, biruit de dificultățile atingerii adevărului și de cele ale asigurării unei viețuiri decente, dar pentru posteritate devine sfânt și mucenic. Textele dramatice scrise de C. sunt producții notabile, care, fără să impresioneze prin originalitate, se înscriu în peisajul dramaturgiei contemporane. Dezvelirea (scrisă în 1983) se subsumează unui filon productiv al teatrului modern și utilizează parabola, aluzia, limbajul ambiguu și sugestiv, pentru a dezbate chestiuni moral-civice ale culpabilității, responsabilității, angoasei, pentru a dezvălui instalarea represiunii arbitrare și a totalitarismului, consimțite
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
altui „filon”, de altfel înrudit, al teatrului secolului al XX-lea: cel al revizitării temelor mitologice ale Antichității și al investirii lor cu înțelesuri contemporane. Într-o Cronică electorală (1990) e abordată în tonuri grotești tema - atât de productivă în dramaturgia tuturor epocilor și atât de „fierbinte”, la noi, în primii ani de după 1989 - a luptei pentru puterea politică. În general, dramaturgia scriitoarei nu e lipsită de o dinamică a dialogului și de un umor de bună calitate, cu toate că uneori apar
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
lor cu înțelesuri contemporane. Într-o Cronică electorală (1990) e abordată în tonuri grotești tema - atât de productivă în dramaturgia tuturor epocilor și atât de „fierbinte”, la noi, în primii ani de după 1989 - a luptei pentru puterea politică. În general, dramaturgia scriitoarei nu e lipsită de o dinamică a dialogului și de un umor de bună calitate, cu toate că uneori apar derapaje spre excese ludice și grotești ori secvențe prolixe. Serialul radiofonic Piața rotundă, la care C. a fost coscenaristă, s-a
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
Constant, I. Gr. Periețeanu, Constantin Barcaroiu, Al. Iacobescu, Vlaicu Bârna, Mircea Florentin), eseuri (Eugen Constant, la rubrica „Însemnări în rama bibliotecii”) și rareori traduceri (Villon, R. M. Foerster, Shelley). Colaborează cu proză Ștefan Roll, Aurel Tita, Dem. Bassarabeanu, Tiberiu Iliescu. Dramaturgia însă lipsește, în schimb e apreciabil numărul contribuțiilor critice și de istorie literară: Florin Stănescu-Gighera (Destinul lui Panait Istrati), I. P. Șugulescu (I. G. Periețeanu), I. C. Popescu-Polyclet (Cincinat Pavelescu), Petre Bellu (Panait Istrati), I. Gr. Periețeanu (Corneliu Moldovanu), Sergiu Cristian (D
CONDEIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286358_a_287687]
-
lui Epicur), din Marguerite Audoux (Maria Clara, 1912), Pierre Louys (Afrodita), Panait Istrati (Pe malurile Dunării, în „Facla”, 1925). Traducea, în 1919, și un act din piesa Seara cea mare de Leopold Kampf. Probabil aceasta îl va fi îndrumat spre dramaturgie, căci anunța în 1922 terminarea piesei Canalia, iar în 1924 intrarea în repetiții a comediei Pe când era bunica fată mare. La Craiova, se pare, a scris drama Sub coasa morții. Reintrarea în literatură se produce totuși printr-o amplă nuvelă
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
și-o face amantă pe prințesa Isolda Ghica e romanescă. Bine motivată psihologic, devine motorul unor peripeții tragicomice, însă predispoziția spre caricatură, spre comentariul direct și spre scenele nu o dată scabroase diminuează considerabil efectul. Între aceiași poli se mișcă și dramaturgia lui C. Singura piesă pusă în scenă, Canalia, amintind mult de producția unui H. Bataille, dezvoltă un episod din Fecior de slugă, în care „boierul” Mirel Azan îi propune soției lui să se vândă bancherului Schwartz. Caracterele nu au cu
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
sau Europa, pref. Anton Rauscher, postfața trad., Iași, 1996; Ludwig Tieck, Heinrich von Kleist, Hanswurst emigrant. Despre teatrul de marionete, Iași, 1997; Henning Krauss, Amnezia, Iași, 1998 (în colaborare cu Viorica S. Constantinescu). Repere bibliografice: Ileana Berlogea, Caragiale în contextul dramaturgiei universale, CNT, 1974, 32; Mircea Ghițulescu, I. Constantinescu, „Caragiale și începuturile teatrului european modern”, ST, 1974, 12; Corina Popescu, „Caragiale și începuturile teatrului european modern”, „Syntesis”, 1974, 1; Al. Călinescu, Lectura modernității și modernitatea lecturii, CRC, 1975, 37; Mircea Mancaș
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
remarcă înainte de toate prin fervoarea sa negativistă: „Jos arta, căci s-a prostituat! Poezia nu e decât un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vârstă; Teatrul, o rețetă pentru melancolia negustorilor de conserve; Literatura, un clistir răsuflat; Dramaturgia, un borcan de fetuși fardați” etc. În locul vechii arte, constructiviștii propun, după principiile artei abstracte, „minunea cuvântului nou și plin de sine, expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”, așadar sincronizarea artei, într-o expresie concentrată, intelectualizată, dinamică, în
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
se bucură de o atenție deosebită prin prezentările semnate de G. Ciprian. Scrieri în proză semnează Ion Călugăru, Claudia Millian, Romulus Dianu și, sporadic, Mircea Eliade. Aceeași orientare novatoare, uneori cu elemente umoristico-parodice, prezentă în proză, e sesizabilă și în dramaturgie, fiind ilustrată de Scarlat Callimachi, Sergiu Dan și Romulus Dianu. Modernismul moderat pe care îl afirmă în fapt gruparea de la C. apare limpede, de asemenea, în comentariile critice publicate îndeosebi în primii ani de activitate a revistei. În cadrul unei rubrici
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
poezii (1939), în care sunt evocate principalele momente din construcția social-economică și culturală a Transnistriei din deceniul ’20-’30. Nota distinctivă a poeziei lui o constituie tematica așa-numitului „realism socialist”. În anii postbelici, C. se consacră aproape în întregime dramaturgiei, scriind și montând pe scena teatrelor din Chișinău comediile muzicale Fericirea Mărioarei (1951, în colaborare cu E. Gherken) și Covorul Ilenei (1953), piesele Peste Dunărea albastră și Izvorul frăției (1956), comedia Umbra dragostei (1957), în care colportează slogane bolșevice. O
CORNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286423_a_287752]
-
între 1875 și 1884, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Moș Nichifor Coțcariul, Povestea lui Stan Pățitul, Povestea unui om leneș, Popa Duhu și cea mai importantă scriere a sa, Amintiri din copilărie. Se poate spune că dramaturgia românească a celei de-a doua jumătăți a secolului al XlX-lea se regăsește, în ceea ce are ea mai reprezentativ, în C.l. Așa sunt, de pildă, capodoperele lui I. L. Caragiale: O noapte furtunoasă (1879), O scrisoare pierdută (1884), D-ale
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
contrapunctului o poate auzi” (Dan Grigorescu). A fost de mai multe ori distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor: în 1971 pentru W. C. Williams, Poeme și C. Alvaro, Întâlniri în dragoste; în 1975 pentru Tirso de Molina, Teatru; în 1983 pentru dramaturgia lui Pierre Corneille și Lope de Vega. C. „reprezintă un exemplu poate unic pe plan mondial. Cunoscător perfect al mai multor limbi romanice, germanice și slave, [...] a tradus aproape congenial cinci epopei sau poeme epice de mari proporții, fiecare din
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
text, Arcul de triumf). În 1978 adresează o scrisoare-mărturisire Colocviului național de literatură dramatică, în care își reneagă o parte a operei, recunoscând a fi fost supusă clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea căpătată de B. imediat după 1944 în „noua dramaturgie” se datorează nu numai obedienței față de ceea ce se cerea în epocă, ci și talentului de bun meșteșugar în tehnica teatrală, dar și unei certe înzestrări de moralist, sensibil la tipologia umană în rapidă schimbare. Urmând exemplul lui I. L. Caragiale, din
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
-și fericirea personală. Din peste douăzeci de piese, plus altele mai scurte și mult prea schematice, concepute pentru „teatrul de amatori”, autorul însuși, într-un bilanț din 1978, considera că au rămas valabile mai puțin de jumătate, și, în fața reînnoirii dramaturgiei, înfăptuită de Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu ș.a., afirma într-o profesiune de credință ambiguă, realist-clasică și artificial-estetică: „Acum, când în întreaga lume se practică un antiteatru furios, nutresc ambiția să realizez un pro-teatru alcătuit din limpezimi, dintr-o geometrie
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
însă real, iar capacitatea de a îngloba tehnici, truvaiuri, tradiții ale comicului, de la satira caragialiană la comedia lirică și/sau tragică a lui G. M. Zamfirescu, Mihail Sebastian, Tudor Mușatescu ș.a., practic inepuizabilă. Aurel Baranga a descoperit și a impus dramaturgiei contemporane câteva tipuri de teme, situații și personaje satirice proprii noii societăți românești. Traficul de influență, ridicolul jocului ierarhiilor administrative, birocrația cronică și confortul incompetenței, toate acestea, înscrise în perimetrul mai larg a ceea ce am numit ipoteza unei conspirații a
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
acestea, înscrise în perimetrul mai larg a ceea ce am numit ipoteza unei conspirații a mediocrității, sunt câteva din descoperirile satirice ale lui Aurel Baranga. Servite de o pricepere rară a meșteșugului comediei, ele îi asigură autorului o prezență emblematică în dramaturgia contemporană. MIRCEA GHIȚULESCU SCRIERI: Poeme cu orbi, București, 1933; Ninge peste Ucraina, București, 1945; Bal în Făgădău, București, 1946; Marea furtună, București, 1946; Sufletu’ arendășoaiei, București, 1949; Vocea Americii, București, 1949; Viața învinge (în colaborare cu Dinu Negreanu), București, 1950
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Pipa comunardului, București, 1965 (în colaborare cu Dragoș Vacariuc). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 292-297; Piru, Panorama, 458-460; Râpeanu, Interferențe, 197-208; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 139-145; Barbu, O ist., 68-70; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 117-139; Ștefănescu, Preludiu, 221-226; Raicu, Practica scrisului, 296-299; Ștefănescu, Jurnal, 169-170; Felea, Aspecte, II, 47-50; Aurel Baranga, interpretat de..., îngr. și pref. Mihaela Cristea, București, 1981; Brădățeanu, Istoria, III, 200-208; Vartic, Modelul, 266-275; Cocora, Privitor, III, 56-62
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Ștefănescu, Preludiu, 221-226; Raicu, Practica scrisului, 296-299; Ștefănescu, Jurnal, 169-170; Felea, Aspecte, II, 47-50; Aurel Baranga, interpretat de..., îngr. și pref. Mihaela Cristea, București, 1981; Brădățeanu, Istoria, III, 200-208; Vartic, Modelul, 266-275; Cocora, Privitor, III, 56-62; Diaconescu, Dramaturgi, 18-44; Faifer, Dramaturgia, 14-18; Râpeanu, Memoria, 88-92; Ghițulescu, O panoramă, 32-48; Silvestru, Un deceniu, 263-264; Mirodan, Dicționar, I, 116-120; Lovinescu, Unde scurte, III, 46-52; Dicț. scriit. rom., I, 177-180; Aurel Baranga, DRI, I, 78-141; Ghițulescu, Istoria, 200-208; Popa, Ist. lit., I, 1051-1053, passim
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Muzică și Teatru, clasa profesoarei Lucia Sturdza-Bulandra. Debutează, cu poezie, în „Viața Românească” (1938), scrie la „Însemnări ieșene” (cronică teatrală), „Opinia”, „Front literar”, „Bis”, „Arta liberă” ș.a. Actor de mare prestigiu, interpret de roluri memorabile în spectacole cu piese din dramaturgia română și universală, inimitabil în Miroiu din Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Rică Venturiano din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale (și în filmul din 1943 al lui Jean Georgescu), de o mare subtilitate în Hlestakov din Revizorul de
BELIGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
Cultura”), a publicat reportaje, schițe, recenzii și cronici teatrale în reviste și ziare din Chișinău („Cultura”, „Nistru”, „Femeia Moldovei”, „Moldova socialistă”, „Învățătorul sovietic”, „Tinerimea Moldovei”). Cunoscător temeinic al limbilor greacă, latină, franceză, germană și rusă, B. a tradus proză, poezie, dramaturgie din literatura Greciei antice (Lisistrata de Aristofan, Medeea și Ifigenia în Aulida de Euripide), din literatura clasică latină (comedii de Plaut), din cea rusă (Neisprăvitul de D. I. Fonvizin, Balade de V. Jukovski, Oaspetele de piatră de A. Pușkin, Spaniolii de
BELISTOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285691_a_287020]
-
îi facilitează contacte profesionale la Viena și la Berlin, după care, în stagiunea 1905-1906, va practica o scurtă asistență pe lângă actorul Ermete Novelli, la Florența. Între 1906 și 1913, reia turneele în Trasilvania, incluzând în repertoriul trupei sale fragmente din dramaturgia și din lirica românească, precum și traduceri sau localizări proprii. Până în anul 1919 mai apare, deseori cu succes, pe scenele bucureștene sau, în perioada refugiului din 1917-1918, la Iași. B. era un actor cu temperament puternic, ținută impunătoare, distincție scenică, frazare
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
proiectează imaginea unei activități de pionierat teatral și ocupă un loc distinct între scrierile sale epice. B. mai publică, în periodice, reportaje, cronici și comentarii teatrale, portrete, evocări, interviuri, articole diverse. Îl preocupă condiția morală și materială a actorului, starea dramaturgiei originale, rolul teatrului în promovarea ideii de unitate națională, istoria teatrului românesc. În contextul dramaturgiei românești de la începutul secolului, ca și în ansamblul operei literare proprii, teatrul ocupă un loc notabil. Încă din 1904, B. exersează câteva localizări „din italienește
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]