2,407 matches
-
modernă, el fiind unul dintre primii critici de artă care îi remarcă pe Brâncuși, Iser, Dărăscu și, în genere, pe artiștii de avangardă ai vremii. În comentariile sale a căutat să promoveze teatrul modern european (de la Oscar Wilde la Pirandello), dramaturgia română originală (Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Octavian Goga, Al. Davila, Zaharia Bârsan, Liviu Rebreanu, N. Iorga) și, mai ales, să afirme mereu valoarea și importanța lui I.L. Caragiale. Ion Minulescu (de fapt Minculescu) a fost de la început primit ca exponentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
2101, 1975) sau se inspiră din lumea sportului (Ultima repriză, 1989). În afara unor scenarii radiofonice, confecționează și scenarii pentru televiziune, Prescripția (1969) fiind primul serial polițist românesc. În conflictul permanent dintre „oameni” și „neoameni”, între apărătorii legii și răufăcători, din dramaturgia lui B., nu prea e loc pentru variații de scriitură, chiar dacă autorul încearcă pe alocuri să încurce ițele ( Cine a ucis?, Oameni și umbre, Acuzarea apără, Hipnoza sau Contraspionaj, Insula spionilor, Șantaj, Regele pungașilor, Cercul morții, Pisica sălbatică, Halucinația și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
1991; Traficanți de carne vie, București, 1992; Capcană pentru dublură, București, 1998; Hipnoza, București, 2001. Repere bibliografice: Valentin Silvestru, Piesa-proces, CNT, 1963, 23; Constantin Cubleșan, Teatru polițist?, TR, 1970, 5; Dinu Săraru, Al treilea gong, București, 1973, 150-154; Adriana Popescu, Dramaturgia română contemporană de la A la Z, TTR, 1984, 5, 6; Mirodan, Dicționar, I, 149-150; Ștefan Berciu, DRI, I, 201-206; Florin Faifer, Ștefan Berciu, dramaturg, CRC, 1999, 12; Nicolae Rotaru, Nea Fane, „Amurg sentimental”, 2000, 7. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
doilea volum abordează proza, care se diversifică enorm, pornind de la realismul picaresc baroc și ajungând uneori la forme clasice, embrionar prefigurându-se acum și aproape toate formele de discurs romanesc. În sfârșit, ultimul volum cuprinde analitic fabula, poemul eroic și dramaturgia, încheindu-se cu un excurs teoretic legat de cele două sisteme estetice fundamentale care se confruntă în epocă, clasicismul și barocul. Într-un cuvânt, o vastă interpretare în care M. urmărește contrastele și asemănările dintre clasicism, baroc și manierism. Toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
Sturzu, Haralambie Țugui, Florin Mihai Petrescu, Ion Hurjui și alții. George Lesnea e prezent în paginile revistei până la sfârșitul vieții sale, fiind un fel de simbol al publicației. În proză, colaborările de prestigiu sunt mai puțin numeroase, la fel în dramaturgie, dar deloc neînsemnate: Corneliu Ștefanache, George Bălăiță, Mircea Radu Iacoban, Ștefan Oprea, Ion Țăranu, Stelian Baboi, Andi Andrieș, Ion Istrati. Sectorul de critică este în toți anii de apariție susținut cu seriozitate de cronicari literari ca Al. Andriescu, Liviu Leonte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286532_a_287861]
-
a Universității „Ferdinand I” din același oraș, absolvind-o în 1938. A lucrat ca ziarist la cotidianul clujean „Keleti Újsag” (1938-1944), redactor al publicațiilor „Világosság” (1944-1948), „Falvak Dolgozó Nèpe” (1948-1950), „Müvelödesi Útmatató” (1950-1952). A tradus în maghiară din proza și dramaturgia română clasică și contemporană. De remarcat este versiunea din 1949 a comediei O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, preluată în mai toate edițiile maghiare din operele dramaturgului. Traduceri: I.L. Caragiale, Elveszett levél [O scrisoare pierdută], București, 1949, Ket sorsjegy [Două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288079_a_289408]
-
Ștefan C. Michăilescu, D.A. Laurian ș.a. Totodată, a editat operele unor scriitori clasici, îngrijind astfel primul volum din ediția critică Opere de B.P. Hasdeu (1986), consacrat poeziei, și, în colaborare cu I. Oprișan, următoarele trei volume (1996-2003), consacrate prozei și dramaturgiei. În colaborare cu Rodica Florea, I. a alcătuit lucrarea I.L. Caragiale în conștiința contemporanilor săi (1990), în care au fost reunite articolele despre dramaturg apărute în presa românească între anii 1879 și 1912. O contribuție importantă a avut la realizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
astfel, spre deosebire de Tudor Mocanu, o aură calpă, ideologizată. În virtutea mentalității liniar-creștine, scriitorul încearcă să împace normele etice milenare cu formele noi de viață, ceea ce generează o notă de falsitate evidentă. Deficitul epic este compensat prin darul povestirii, iar dialogul, în dramaturgie, cedează adesea locul narării unor evenimente și situații de către personaje. Pentru rezolvarea tuturor conflictelor se propune o unică soluție: cea creștină, ceea ce simplifică lucrurile. Artistul D. este, în unele lucrări ale sale, grav subminat de moralist. El a țintit să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
deschidere amplă și către alte arte , către știință și filosofie etc. (după cum se poate deduce și din titlurile unor rubrici). Un principiu, care o particularizează față de alte reviste literar-culturale, e respectat: nu publică beletristică propriu-zisă (proză „de ficțiune”, poezie sau dramaturgie), ci doar critică literară, publicistică, eseu, studii istorice sau teoretice, filosofie, documente (acestea pot fi scrieri beletristice inedite ale unor scriitori dispăruți, dar și pagini de jurnal, de corespondență etc.), eventual proză memorialistică și eseistic-confesivă. În contextul de după 1990, revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
ș.a. și, constant, de Sebastian-Vlad Popa și Călin Căliman. Revista publică, mai ales în primii ani ’90, transcrieri ale înregistrărilor unor dezbateri organizate de Grupul Interdisciplinar de Reflecție, pe diferite teme (Șansele teatrului românesc în lume, Limba română actuală, Starea dramaturgiei românești contemporane, Starea istoriografiei, Dreapta și stânga-azi, Generația ’80, o generație pierdută ? ș.a.) și organizează frecvent anchete, mai ales pe teme literare. În general, dă seama de evoluția literaturii române în peisajul în plină mișcare din perioada postdecembristă ori aduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
cu intuirea adevărului sufletesc al personajelor, dar tiradele rămân pedante și greoaie. Despot Vodă este considerată de autor doar o introducere la drama Alexandru Lăpușneanu, care s-a pierdut. Conflictul din Despot Vodă este cel care va deveni clasic în dramaturgia istorică românească: ciocnirea dintre domnitorul străin și boierii susținători ai tradiției, considerată factorul de rezistență al neamului. Poziția scriitorului este exprimată de țăranii comentatori ai evenimentelor: neîncredere în voievodul venetic, fără aderență la obiceiurile țării, pe care urmărește, cu dibăcie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
dramatic cu o activitate îndelungată, B. este mai interesant în această ipostază decât în aceea de dramaturg. Situându-se pe o poziție cu tradiție în critica de la noi, el este preocupat de nivelul calitativ al repertoriului teatral și de situația dramaturgiei originale. Există însă în cronicile sale și alte idei demne de a fi semnalate. B. cere dramaturgilor texte scrise sub incitația evenimentelor contemporane. Totodată, el combate excesul de reprezentații cu piese străine, precum și mania localizărilor. Cronicile sale îmbrățișează spectacolul teatral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285520_a_286849]
-
București, 1899; De la oaste, București, 1904; Teatrul Național din București, București, 1912. Repere bibliografice: Caragiale, Opere, IV, 251-255; Chendi, Foiletoane, 122-126; Anca Costa-Foru, Ion C. Bacalbașa și teatrul, SCIA, 1956, 3-4; Dicț. lit. 1900, 70-71; Brădățeanu, Istoria, II, 67-68; Modola, Dramaturgia, 263-264. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285520_a_286849]
-
cât și în „Literatorul” (Despre declamațiune), „Atheneul român” (Despre teatru) sau în conferințele de la Ateneu, V. are o concepție limpede și consecventă. Teatrul fiind antrenat într-un proces de decadență, regenerarea lui ar trebui să înceapă cu primenirea repertoriului. În locul dramaturgiei frivole, a piesei comerciale, de ieftin divertisment, el propune o dramaturgie realistă, subordonată unor scopuri morale și unor interese sociale. Arta fiind chemată să înfrumusețeze natura, iar nu să o denatureze, trebuie să se ferească „de a poetiza viciul”, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
în conferințele de la Ateneu, V. are o concepție limpede și consecventă. Teatrul fiind antrenat într-un proces de decadență, regenerarea lui ar trebui să înceapă cu primenirea repertoriului. În locul dramaturgiei frivole, a piesei comerciale, de ieftin divertisment, el propune o dramaturgie realistă, subordonată unor scopuri morale și unor interese sociale. Arta fiind chemată să înfrumusețeze natura, iar nu să o denatureze, trebuie să se ferească „de a poetiza viciul”, de a exploata fapte nesemnificative, născocite de o „imaginațiune bolnavă”. Opțiunea este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
naționale și naționaliste, esențial patriotică, în versuri de evidentă factură romantică, prin care se vede bine că a trecut mai ales Victor Hugo și poate chiar și Edmond Rostand. [...] Modelul creat în Vlaicu Vodă a fost apoi urmat de toată dramaturgia noastră istorică - a lui Delavrancea, Mihail Sorbul, N. Iorga, Mircea Dem. Rădulescu, Victor Eftimiu, A. de Herz etc. - centrată pe un identic conflict între Vodă și zavistnicii lui sfetnici. E. LOVINESCU SCRIERI: Le Cotillon, București, 1900; Vlaicu Vodă, București, 1902
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
69-72, 196-203, 387-393, 489-491; Piru, Varia, II, 208-213; Brădățeanu, Istoria, II, 32-39, 150-156; Vicu Mîndra, Istoria literaturii române, București, 1977, 209-212; Piru, Ist. lit., 222-223; Alexandru Davila interpretat de..., îngr. și pref. Suzana-Carmen Dumitrescu, București, 1982; Vartic, Modelul, 299-301; Modola, Dramaturgia, 42-54, 307-308; Cioculescu, Itinerar, V, 494-500; Alexandru Davila, DRI, II, 20-52; Alexandru Davila și teatrul, îngr. și pref. Marin Manu Bădescu, București, 1996; Florin Faifer, Cordonul de argint, pref. Liviu Leonte, Iași, 1997, 55-80; Dicț. esențial, 238-240; Ghițulescu, Istoria, 30-34
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
Florea Ghiță, Gib I. Mihăescu, București, 1984; P. Petria, Gib I. Mihăescu. Bibliografie selectivă, Râmnicu Vâlcea, 1985; Craia, Fețele, 96-104; Negoițescu, Ist. lit., I, 250-254; Dicț. analitic, I, 324-325, II, 331-334, IV, 63-67, 253-255, 354-356; Dicț. esențial, 519-521; Doina Modola, Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. V.F.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
consacrate literaturii române apar în limba franceză în periodicele „Preuve”, „L’Alternative”, „Les Cahiers de l’Est”, „Témoignages”, „La France catholique”, iar în limba rusă, în revista „Kontinent”. Colaborează, de asemenea, la revista „East Europe” din Statele Unite. Redactează capitolul despre dramaturgia românească din volumul L’Histoire du spectacle, în seria „Encyclopédies de la Pléïade” (1965). Revistele românești din exil o numără printre colaboratorii consecvenți („Luceafărul”, „Limite”, „Caete de dor”, „Ethos”, „Cuvântul românesc”, „Ființa românească”, „Dialog”, „Agora”, „Lumea liberă”, „Contrapunct” ș.a.). A mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
Cridim), Ada Umbră, poeme în proză de Const. Rîuleț și, bineînțeles, mult teatru sau comentarii despre teatru. Al. Bran și Ion Minulescu emit considerații despre „teatrul de mâine”, sunt analizate piesele Răzbunarea și Patima roșie de Mihail Sorbul, e comentată dramaturgia lui Henrik Ibsen (Const. Rîuleț), Maurice Maeterlinck (Al. T. Stamatiad), G. B. Shaw. Sunt incluse și însemnări despre Marioara Ventura, Al. Davila, G. Ciprian ș.a., se publică un interviu cu George Enescu, e discutată relația oamenilor politici cu literatura ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290109_a_291438]
-
Omisiunea elocventă, cu subtitlul Preliminarii la o retorică a elipsei, la Editura Enciclopedică Română, București, 1973. Ceea ce i-a stîrnit interesul pentru a aborda un asemenea subiect a fost evoluția unei părți a literaturii occidentale, În special a prozei și dramaturgiei, spre un stil pe care-l numește eliptic, Întrebîndu-se dacă a recurge la el este doar o frondă și o Încercare de subminare a codului retoric anterior sau este deja o Întemeiere a unui nou cod retoric. Observațiile pe care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ei impune un stil inconfundabil, analizele și interpretările sale sunt profunde, originale, nervoase, inventive, viu colorate. După 1990 a editat revista „Lumea femeilor”. Din 1992 până în 2002 a făcut parte din Consiliul Național al Audiovizualului. A primit Premiul Academiei Române pentru dramaturgie (1978) și Premiul ACIN pentru critică de film (1977, 1982). Piesa Nu sunt Turnul Eiffel (1978), „pseudocomedie în două părți”, a avut premiera în 1964 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Ulterior a fost jucată la București și pe scene din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
1972; 3 ¥ 8 plus infinitul, București, 1975; Nu sunt Turnul Eiffel, București, 1978; Cerul înstelat deasupra noastră, București, 1986. Traduceri: Mathilde Niel, Drama eliberării femeii, București, 1974. Repere bibliografice: Valeriu Râpeanu, „Nu sunt Turnul Eiffel”, TTR, 1965, 6; Valentin Silvestru, Dramaturgia originală pe scenă, CNT, 1965, 26; Mihai Nadin, „Nu sunt Turnul Eiffel”, CNT, 1965, 45; Dumitru Chirilă, „Nu sunt Turnul Eiffel”, F, 1974, 12; Carol Isac, „3 ¥ 8 plus infinitul”, CRC, 1976, 3; Dan Mutașcu, Misiunea interviului, SPM, 1976, 269
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
3; Dan Mutașcu, Misiunea interviului, SPM, 1976, 269; Margareta Bărbuță, „Condiția femeii” în ipostază scenică, CNT, 1977,1; Florian Potra, Interviu cu Ecaterina Oproiu, TTR, 1978, 2; Ioan Lazăr, Iluzia dramatică, LCF, 1978, 16; Valentin Silvestru, Premiile Academiei Române pentru literatură. Dramaturgie, FLC, 1978, 29; Radu Popescu, De la scenă la tipar, RMB, 1978, 10 434; Bogár András, A riporter minősége, HT, 1980, 24; Dayana Frățilă, Piese românești contemporane, ECH, 1982, 3-4; Faifer, Dramaturgia, 88-93; Alexandru Bălan, „Nu sunt Turnul Eiffel”, AST, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
LCF, 1978, 16; Valentin Silvestru, Premiile Academiei Române pentru literatură. Dramaturgie, FLC, 1978, 29; Radu Popescu, De la scenă la tipar, RMB, 1978, 10 434; Bogár András, A riporter minősége, HT, 1980, 24; Dayana Frățilă, Piese românești contemporane, ECH, 1982, 3-4; Faifer, Dramaturgia, 88-93; Alexandru Bălan, „Nu sunt Turnul Eiffel”, AST, 1984, 3; Ileana Lucaciu, O nouă versiune, SPM, 1984, 29; Valentin Silvestru, Solitudine în doi, RL, 1985, 2; Ileana Lucaciu, Eternul cuplu, SPM, 1985, 2; Ion Cocora, „Cerul înstelat deasupra noastră”, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]