1,848 matches
-
erau oameni „buni și bătrâni” de prin preajmă. Ba erau, părinte, și aceștia spun că „Pentru mai mare credință, noi, toți acești orășeni, am pus pecețile și iscăliturile ca să fie dumisale ocină și cumpărătură...și să aibă a-și faci drese domnești pe acestu zapis,...ca să să știe”. Ar mai fi ceva de adăugat, fiule. Aici m-ai lăsat fără răspuns, părinte. Nu prea mă duce capul la ce te-ai gândit sfinția ta. Apoi n-ai băgat de seamă că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
s-au făcut milă...și ne-au dat casăle și viile și ne-au dat și o sută de lei bătuți pentru dughene. Deci noi,...vîndutu i-am dughenele dreptu o sută de lei...Pentru aceea, ca să-și facă dumnealui drese domnești de pre acest zapis al nostru”. E mare lucru să întâlnești și un om al lui Dumnezeu... Mergem încet și bag de seamă că bătrânul privește cu mare luare aminte la niște case mai retrase și, din când în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
un „Uric sîrbăscu” - la 14 aprilie 1652 (7160) „Rugătorii noștri călugării de la sfînta mănăstire ce ...iaste făcută și zidită den temelie de răpăosatul Miron Barnovschie vodă...s-au jeluit înaintea noastră,...dzicând așe: cum întărituri ce au avut și alte drese de danie și de miluire...de la ctitorul său...Miron Barnovschie vodă, și de întărire de la alți domni,...toate au arsu în taina (tainița) sfintei mănăstiri și cu multă avere și îmbrăcăminte a sfintei mănăstiri, când au vinit Galga soltan cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
7142 (1634), dat de „Moisei Movila vodă”, prin care „i au rămas pe călugări pentru acel loc de casă”. Nenorocirea lui Toader Vârnav și a neamurilor lui, care au venit în fața lui vodă, a fost că „le-au perit alte drese din mîna părinților lor la dzilele lui Gheorgi Ștefan vodă. Și neavînd cu ce răspunde, să fie împresurat călugării de iznoavă acel loc de casă”. „Iar rugătorii noștri călugării de la Barnovschi”, spune vodă, „așea au dat seama...cum că ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că: „dresele lor ce-au avut să le fie perit cînd (cu) prada tătarilor”, iar lui Vârnav nu i se ia în seamă un ispisoc din „vălet 7142 (1634)” de la Moise Movila vodă și faptul că „le-au perit alte drese din mîna părinților lor la dzilele lui Gheorghi Ștefan vodă”. Asta încă nu-i nimic, fiule. Se poate muri cu dreptatea în mână. Adu-ți aminte doar de moartea vel logofătului Miron Costin. Așa este, părinte. Despre acest caz, va
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
câte-o damă, când iată, colac peste pupăză, mai apar publicate, precum mersul trenurilor și telegramele acestea, cică ultrasecrete, ale Ministerului de Externe. A pus pe bărbat-su, să-i cânte marșul la saxofon, ca să plece în lume și să dreagă ce a stricat (vorba vine...) cei care trebuiau să păzească, bine rahatul încuiat sub șapte lacăte, ca să nu iasă la iveală și să miroase. Și nici măcar nu este vorba de miros, fiindcă și parfumul miroase, ci afacerea aceasta care pute
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
intrat în NATO? Hâc, am intrat. Am intrat în UE? Am intrat, hâc. Am intrat în spațiul Schengen? Am, hâc, pardon, un moment, la dumneavoastră cât mai e ora, că p-al meu l-am dat lui Boc să-l dreagă. Ia nu mă mai bateți la cap, nu aveți decât să vă mai băgați și voi, hâc, unii pe alții în Schengen sau în aia a mamelor voastre, la modul, hâc, democratic, bineînțeles”. Ne-a fixat marinarul direcția, încă din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dacă apucasem să mă uit În meniu. ― Eu vreau frigărui de porc, zise Adi. Și o bere. ― Cordon bleu și o apă plată? făcu Maria, evident mândră de alegerea ei. Chelnerița aprobă veselă, apoi se uită la mine. Mi-am dres glasul. Nu prea Îmi era foame. ― O salată mixă, am spus În cele din urmă, conștientă de alegerea complet lipsită de originalitate. Și un fresh de portocale. Chelnerița plecă și m-am uitat involuntar la Adi și Maria, care se
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Maria, care se țineau de mână. Deveneam cu o viteză amețitoare a cincea roată la căruță. Mi-am coborât privirea În ecranul mobilului, Încercând să par interesată de ceva. Adi cuprinsese talia Mariei și acum se sărutau. Groaznic! Mi-am dres din nou glasul. Trebuia să fac puțină conversație. ― Deci, Adi, am Început cu o voce mică. La ce liceu ești? ― Am terminat deja liceul, zâmbi el. Sunt student În anul Întâi la Facultatea de Fizică. M-am uitat cu admirație
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sigură. Era prima oară În viață când cea mai mare dorință a mea era ca Maria să aibă dreptate. ― Dă-mi jurnalul! Te rog! ― Nu! E fascinant! ― Scorpie! am murmurat. Ea râse și mai dădu câteva pagini din jurnal. Își drese glasul. Luni, 25 aprilie Au trecut nouăsprezece zile. Nouăsprezece zile rupte dintr-un vis cum n-am mai trăit niciodată. Iar azi am făcut ceva ce nu credeam că am să fac vreodată: i-am spus că o iubesc. Pentru
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
obșteasca datorie morții, la vârsta tinerețelor sale, fiind încă holtei, neînsurat”. Vodă a dat mănăstirii Barnovschi „Satul łușca, ce este în ținutul Cernăuților”. Și mai spune vodă că oricine din rudeniile decedatului sau altcineva ar veni cu scrisori sau alte drese domnești pe hotarele acestui sat să nu le ia nimeni în seamă „căci știut lucru este că aceste drese s-au jăfuit de cazaci, în vreme ce au venit oștile moschicești aici, în pământul Moldovii, de au prădat țara”. Of! Iar oștile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de la Sfântul Munte - așteptau să le cadă para mălăiață în gură făra a ridica un deget pentru asta! Strașnică treabă!!! O vacă de muls pe gratis! Ba aveau și pretenții, din câte îmi amintesc, părinte. Cum o dai, cum o dregi, dar iar ai dreptate, fiule. Ca să shimbăm însă vorba, dă-mi voie să spun că Mănăstirea Trei Ierarhi a stat mereu în atenția voievozilor și pentru faptul că acolo, începând din 1641 - s-a aflat darul Patriarhiei ecumenice de Constantinopol
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cum e... — Nu, John Joe, nu știu, a răspuns Josephine cu răceală. Nu uita că nu eu sunt internată într-un centru de tratament pentru alcoolism cronic! Doamne, ce rea era! —Ăăăă, păi, știți, a încercat John Joe s-o dreagă. într-o seară, te simți singur și bei un pahar... Cine? a sărit Josephine. John Joe a zâmbit doar cu aceeași inocență. — Cine bea un pahar? a insistat Josephine. Eu am băut, a spus John Joe. Se vedea clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
crezut că glumește, așa că am intrat și eu în joc și am început să mă mămăiesc și eu. Asta până când mi-am dat seama că tipu’ nu glumea deloc și că eram proastă făcută grămadă. M-am ridicat, mi-am dres glasul și am încercat să-l fac să revină cu picioarele pe pământ, dar omu’ nici nu mă mai auzea, nici nu mă mai vedea. Soarele răsărise deja. Am rămas în picioare, în apartamentul superb, aerisit, cu pereți albi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
După care s-a întors și a început să se zguduie de râs. — Asta o să-l învețe minte pe cretin! —îmi dai voie și mie? am întrebat-o nerăbdătoare. Ești invitata mea. Brigit se prăbușea de râs. —Hmmm, mi-am dres eu glasul. OK, încep. DA, DU-TE-N PIZDA MĂ-TII! După asta, am căzut una în brațele celeilalte, râzând cu lacrimi. Soneria s-a auzit din nou. Lung și pătrunzător, reducându-ne pentru o clipă la tăcere. Ignoră-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi făcut conversație de salon. —Cu toate astea s-a descurcat foarte bine și fără o diplomă, are o slujbă de mare responsabilitate. Ceea ce e mai mult decât se poate spune despre unii dintre cei cu diplome... Josephine și-a dres zgomotos glasul. —Rachel, a zâmbit ea cu grație, la ea ne referim. A, da, așa e, au dat din cap mama și tata. Josephine a tăcut până când tata a scăpat-o: —Mediocră! Rachel e mediocră. Nu e tâmpită, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și m-am simțit un pic mai bine. Dumnezeu nu mă abandonase. Era doar puțin cam surd. Spre groaza mea, Josephine a scos la iveală un teanc de hârtii. Se părea că Luke scrisese un roman. —Așa, a zis Josephine dregându-și glasul. Prima întrebare este „Ce droguri știi că folosește Rachel?“, iar Luke a răspuns „Cocaină, cocaină pură, ecstasy...“ îmi venea să mor. Așa de cruntă îmi era dezamăgirea. N-aveam să fiu cruțată deloc. Luke, Luke al meu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să te duc acasă și să te fut la greu, a zis el gânditor. Dar, a continuat zâmbind, ca să-și destindă trăsăturile încordate, n-avem voie să facem asta. Și nici în baruri nu putem să mergem, am spus eu dregându-mi glasul bărbătește, ca să-i dau de înțeles că nu-l luasem în serios și că n-aveam de gând să fac pe fetița care se agață de pulpana bărbatului, bosumflată și bătând din picior în mijlocul drumului, zbierând „Dar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu ostilitate. A trebuit să mă țin tare. Avea să fie mai greu decât crezusem. Când a venit chelnerița, Luke a comandat o bere, iar eu am spus că eram mulțumită cu apa mea, deși nu ăsta era adevărul. Apoi, dregându-mi glasul, m-am lansat în discursul prin care îmi ceream iertare și pe care îl exersasem îndelung. —Luke, îți mulțumesc că ai venit. N-o să te rețin prea mult, am spus repede. A trecut foarte mult timp, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-l văd realmente pe el, pe vechiul Luke, pe vechiul meu Luke. Ne-am uitat așa, unul la celălalt, mult timp. Iar eu eram foarte confuză fiindcă tot uitam că totul se întâmpla acum, nu atunci. Păi...! a zis Luke dregându-și glasul și stricând atmosfera. îți mulțumesc pentru scuze. Am reușit să arborez un zâmbet anemic și tremurător. Știi, a continuat Luke lărgind cadrul, am crezut că vrei să ne întâlnim ca să-mi faci morală pentru ceea ce am zis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scaun gol. — Vivian o să vină la tine în câteva minute. Vrei să-ți aduc niște apă sau altceva? — Nu, sunt în regulă. Mulțumesc. Eu - Înainte s-apuc să-mi termin propoziția, Milton o și pornise înapoi, pe hol. Mi-am dres glasul și mi-am pus CV-ul pe masă, aliniind colțurile paginilor după marginea mesei. Apoi m-am uitat pe lista de cărți la care lucrasem, ca să-mi fie proaspătă în minte la interviu. Sala de conferință de la Grant Books
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
săptămână în urmă. — Sunt pe cale să clachez, a continuat Vivian să se lamenteze. Incompetenții ăștia nenorociți... Ei, o să te convingi singură, în curând, Claire. Sunt ușurată că acum am măcar un editor capabil alături de mine! Bărbatul de lângă mine și-a dres glasul. Spre enormul meu disconfort, doi dintre așa-zișii incompetenți - un bărbat și o femeie, amândoi cam în jur de treizeci și cinci de ani - se aflau și ei la masa de conferințe, răsfoind dosare și scriind note. Nu păreau deloc surprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tine. Nu era deloc mulțumită. Karen a oftat din rărunchi. — Da, da, știu. Lucrez la ea. Când ai nevoie de copertă pentru catalog? — Joia trecută, i-a răspuns Dawn, consultându-și lista. Graham, care stătea în capul mesei, și-a dres glasul cu o atitudine oficială. Cine se ocupă de propunerea, care tocmai a sosit, despre povestea din spatele realizării filmelor pentru adulți? Privind întregul grup, am putut să răspund la întrebarea lui judecând după cine se înroșise cel mai tare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ai fost cumva student la teatru? — A, ba da... la Oberlin! mi-a răspuns el, sincer surprins. — N-a fost decât o bănuială, am râs eu. OK, scuze, care sunt cele cinci reguli inviolabile de la Grant Books? Phil și-a dres glasul și a ridicat degetul arătător. — Numărul unu: sub nici o formă nu trebuie să-i dai ei, sau oricui altcuiva din firmă, numărul tău de telefon de-acasă. Pentru nici un motiv. N-o să mai ai nici o clipă de liniște. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Liniștea nu era de bun augur. Nici când era vorba de atacurile rechinilor, nici atunci când era vorba de atacurile lui Vivian. — Îm, da, Vivian, le-am văzut. Cred că Karen a făcut o treabă excelentă. Sunt vibrante, captivante - mi-am dres glasul și mi-am stors creierii ca să mai găsesc niște adejective pozitive. Învățasem încă de la începutul carierei că industria cărții se dădea în vânt după adjectivele simandicoase. Un manuscris nu era bun sau rău, era exploziv / pătrunzător / unic sau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]