1,046 matches
-
Da, a spus tata. Muștiucul special. Tubul. Cuplarea. Jetul sub formă de evantai. Rar, cuvânt cu cuvânt. Era un cititor priceput Pettersson. Și ești sigur că a înțeles ce a citit? Când omul citește, a spus tata, înțelege. Eram pe dușumea, având în față cartea mea în legătură de marochin. Datorită imaginii lui Daniel în cuptorul în flăcări, am înțeles ce s-a întâmplat. Pentru mine cel mai înspăimântător, da, poate singurul lucru înspăimântător era citirea stăruitoare și repetată care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în care, după cum se vede, locuiești acum? Nu știam, i-am răspuns. Dar în copilărie auzisem vorbindu-se mult despre Elis din Lillåberg. Un arendaș care se numea Pettersson din Hugnaden obișnuia să-mi povestească despre el. Stăteam amândoi pe dușumea în vreme ce mama cânta la pian. Da, Elis din Lillåberg construise casa după planurile de la Consiliul Domeniilor. Le-aș putea permite să intre în casă, să cerceteze construcția? Eu nu m-am gândit niciodată la casa propriu-zisă, am spus eu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Norsjö. Acum, după mulți ani, m-am obișnuit într-un fel cu toamna pe muntele Ava. Când sosește cu toată asprimea ei violentă, eu mă fac mic, mă așez în pat, mă țin strâns de tăblii sau mă târăsc pe dușumea cu cartea adevărată, cea în legătură de piele roșie, care - ca printr-o minune - a ajuns din nou în posesia mea. Oriunde o deschid, regăsesc imediat suverana indiferență a artei. Imaginile sunt imune la toamna primitivă și brutală. Dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
personaj nu se potrivește cu timpul nostru. Dar măruntaiele, mecanismul interior, mai funcționează încă. Micul Manfred ni l-a arătat. A învârtit cheia ușor și îndemânatic. Atunci motorul sau mecanismul de ceas sau ce era a început să danseze pe dușumeaua bucătăriei în întreaga lui goliciune, de jur împrejurul roții dințate. A fost foarte nostim și am râs o grămadă. Chiar și Manfred a râs. Prin urmare, aici va fi tipărită scrisoarea de la tata. Plicul va fi deschis, iar hârtia va fi netezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
erai un debil incorigibil. Din punct de vedere natural erai, de bună seamă, imaginea mea, dar atât de crud deformată, încât tu, într-un sens mai profund mai adânc, nici nu îi aparțineai familiei mele. Când te vedeam stând pe dușumea și răsfoind banala colecție de gravuri mediocre ale lui Doré, întreaga mea ființă era străbătută de fiori. Eram nevoit să mă întorc cu spatele și găseam o consolare simplă, dar acceptabilă, doar atunci când îmi lăsam privirea să rătăcească peste mărețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de fiori. Eram nevoit să mă întorc cu spatele și găseam o consolare simplă, dar acceptabilă, doar atunci când îmi lăsam privirea să rătăcească peste mărețul teritoriu care-mi aparținea. Cu toate acestea, știam tot timpul că tu stăteai acolo, pe dușumea, și că reprezentai o stare și un stadiu pe care noi, în neamul nostru, le lăsaserăm de mult în urmă. Și necontenitele tale întrebări! Totuși îmi dădeam silința. Cei din neamul meu ne-am dat întotdeauna silința. Se întâmpla chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ea serios. El era avocat. —Grozav îl mai urăști! —Sunt atât de plină de ură încât nu încetez să o simt nici ziua, nici noaptea. E ca un miros urât de care nu poți scăpa când a putrezit ceva sub dușumele. Ai văzut că acum nu mă mai duc la biserică. Dar o duc pe mama până acolo și mă întorc. Ea m-a întrebat de ce și i-am spus că mi-am pierdut credința. Cred că ăsta e un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am grăbit să văd și m-am împiedicat. Drept urmare l-am împins pe R peste tablă, iar aceasta a ieșit, s-a desprins din perete și a alunecat. Am înțepenit! Disperarea și rușinea mi-au lipit cu plumb picioarele de dușumea. Cred că, dacă se deschidea, ajungeam pe partea opusă a Terrei. Am chemat tâmplarul și a fixat-o la loc. D-nei diriginte i-am spus simplu că „l-am împins”. Ce rost avea să mă justific, să isc discuții contradictorii
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
sta ea destulă vreme închingată - și-a spus părerea profesorul... Omul cu fluierul nu a așteptat să fie rugat de două ori. A pornit să cânte o „bătută” înfocată. În acest timp, s-au auzit chiar și câteva tropote pe dușumeaua vagonului și un chiuit scurt. Când cântecul a încetat, a pornit glas din celălalt capăt al vagonului: ― Ar fi cazul să mergem la culcare, fraților, fiindcă au cam cântat cocoșii a doua oară și când om ajunge la destinație ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și celălalt obraz, să lingă cu deferență unde l-a scuipat străinul, să dea Cezarului ce-i a Cezarului, adică banii câștigați cu sudoare, și să bată mătănii în fața bunului Dumnezeu până li s-o crăpa naibii ori fruntea, ori dușumeaua casei, îndobitocindu-se atât de tare încât să devină o turmă anonimă, ușor de muls și de condus. Unde dracu’ este comunismul în poliloghiile acestea, muritor profan, mă dau bătut și-mi umblă mintea numai pe calea bătătorită și sigură
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
despre ierburile lui Baudelaire sau Caligramele lui Apollinaire, sau îmi ilustra obiceiul ei de a-și aroga orice spațiu în care i se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară în fața ușii, dănțuind în picioarele goale pe covorul moale sau pe dușumeaua cretoasă, ritual pe care l-a repetat de zeci de ori în camera mea, cu felinarul roz din bulevard iluminându-i luciul unghiilor mari de la picioare, cum sta în dreptul geamului înalt, așteptând să ies și eu de sub duș. Tanger a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru domnișoarele-pisici.) Eu încep să-i amintesc ce i-am povestit despre Zina, aia care stătea-n vecini de gazda mea din Babadag, aia care-a fugit cu artiștii... Ușa s-a închis, tranșant ca un punct. Pe fata de pe dușumea, romanul lui Nabokov pare s-o fi absorbit atât de tare, că uită să întoarcă pagina (plictisită, l-a și abandonat cu cotoru-n sus, înainte de pagina zece). Are și scrisul ăla mic de parcă-i tăiat în bucăți, scris de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fălos pe-o filă albă un titlu ori în cel mai bun caz o propoziție simplă de început al unei opere ori chiar și numai propriul nume, după care smulgeau barbar foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe dușumeaua biroului și hârtia suporta orice. (Mașina care acum o dormi prin beciul unchiului Tony aduce, de cum mă destind în pat, o amintire de sub nenumărate straturi ale cortexului meu. Trebuie să plonjez în conul vulcanic al timpului până spre clasa III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
arteră, și în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai avea chef de dans, iar ea cădea pe sofaua atât de veche și moale că ne afundam în ea ca într-o barcă până simțeam prin tapițerie dușumeaua - pe sofaua asta, ea se lăsa cu picioarele pe brațetă și capul în poalele lui. Amicul, proprietarul casei, i-arunca un pui-de-pernă din mătase, pe care trebuia să-l țină în poală sub capul ei. Globul cu cioburi de oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
albituri peste salteaua în echilibru precar, ca o barcă pe râu. La un moment în noapte, sar din somn, invadat de o luminație ca la Auschwitz: Zina aprinsese toate cele opt brațe ale lampadarului din plafon. Sorry, chicotește, țopăind pe dușumea cu picioarele ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-aduce un Bob Marley, mi-l pune în față, între cutele cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie-mi place. OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
n-o scoți la capăt. Îți faci singur rău și numai tu o să ai de suferit... Hai să mergem acolo unde ne trimite! E noapte și poate că e supărată că nimeni nu vrea s-o aibă în pat. Pe dușumea, am replicat, fiindcă patul nu poate s-o țină la un frecuș. Am chicotit cu Marius până am ajuns în camera noastră și am adormit cu zâmbetul pe buze. Nu era așa de rău pe cât mi se păruse la început
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
începu să-i bată, repede căci ghici imediat că e pictat de Strickland. Îl trânti furios de perete. — Cum naiba și-a permis să-l lase acolo? își zisese. Dar mișcarea îl făcu să cadă cu fața în jos pe dușumea. Indiferent al cui va fi fost, nu-l putea lăsa acolo în praf, așa că-l ridică. Dar apoi curiozitatea îl învinse, se gândi că ar vrea să-l privească, așa că-l trase de-o parte și-l așeză pe șevalet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru marinari și era o huidumă de mulatru cu un pumn zdravăn care oferea matrozilor rămași fără angajament hrană și adăpost până se angajau din nou. Au stat la el o lună, dormind câte doisprezece-paisprezece laolaltă - suedezi, negri, brazilieni -, pe dușumeaua celor două încăperi goale din casa lui, pe care el le repartizase acestor musafiri. Și în fiecare zi mergeau cu el până la Piața Victor Gélu unde se întâlneau căpitani de vapoare în căutarea unor matrozi. Mulatrul Bill Ghioagă era însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
leșine și trebui să-și aprindă un trabuc. Ochii i se deprinseră cu întunericul, și acum îl cuprinse o senzație copleșitoare privind pereții pictați. Nu se pricepea deloc la picturi, dar în astea era ceva care-l impresionă extraordinar. Din dușumea până-n tavan pereții erau acoperiți cu o compoziție stranie și foarte complicată. Era indescriptibil de minunată și de misterioasă. Îi tăia pur și simplu respirația. Îi provocă o emoție pe care n-o putea înțelege ori analiza. Simți spaima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să privăm omenirea de ea. Însă Ata n-a vrut să mă asculte. Îi făgăduise. N-am vrut să rămân să asist la fapta aceea barbară și abia mai târziu am auzit ce a făcut. A turnat gaz lampant pe dușumelele uscate și pe rogojinile de pandan și apoi i-a dat foc. Peste puțin timp n-a mai rămas nimic din casă decât niște tăciuni care ardeau mocnit. O mare capodoperă încetase să mai existe. — Eu zic că Strickland știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pervazul unei ferestre mai mult lungi decât înalte, împărțită în ochiuri, se afla un ghioc. Pervazul nici nu era prea prăfuit. Nestor apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea, moale pe pernițe moi. Șșșșșșșșș se auzea egal și adânc în interiorul ghiocului. Pisica trecu se furișă prin spatele unui manechin culcat, abandonat pe o rână lângă perete, cu o mână ridicată aiurea în aer și se ivi pe partea cealaltă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
între cei patru pereți ai odăii unde se petrecea lansarea. O singură dată în viață mi-a reușit un aeroplan de hârtie care a planat îndelung, rotindu-se pe o spirală descendentă perfectă și s-a așezat glisând ușor pe dușumea c-un fâșâit satisfăcut. Și mai exista o regulă nescrisă, pe care o respectam cu strictețe: nu foloseam pentru plăsmuirile mele de hârtie foi scrise. Nu știu dacă toți simțeau la fel, dar pentru mine o coală scrisă era una
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
veste, alte pulovere. Numai că mama nu se hotăra prea ușor să purceadă la un nou tricotat. Ghemele de lână se înmulțeau în casă, fiecare de altă culoare, mai mari și mai mici, rostogolindu-se de colo până colo pe dușumeaua de lemn albit de atâta frecat cu peria cea aspră. "Lasă-ți ceva de dorit!": poate că ăsta era preceptul după care se călăuzea mama, alături de criza veșnică de timp, amânând crearea lucrului nou. Poate că și pentru mine fiecare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Tata a auzit de la cineva. Zice că-i sigur. Ție îți place religia? Dar n-aștepta răspunsul și adăuga imediat: mie puțin îmi pasă că n-o să mai facem religie. Cătălin își amintea cum îngenunchease între catedră și fereastră, pe dușumeaua de scândură, la picioarele preotului sosit la școală, în ziua de spovedanie. Și atunci fusese o zi însorită. Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
hârșâitul asurzitor și rău-prevestitor pe care îl scotea foarfeca mânuită de femeie. Bull fremăta sub Alan. Iar Alan simți cum penisul alunecă afară din scobitura genunchiului lui Bull cu ușurința dată de lubrifiere. Bull se luptă să se rostogolească pe dușumeaua îngustă și acoperită cu ghemotoace de praf a vestibulului pentru a privi cu ochi sinceri și palizi, ce trădau o înțelegere deplină, în ochii seducătorului său, în care se citea siguranța. Încercau din greu să se privească afectuos. Ce simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]