1,087 matches
-
Teoreticienii mediului au remarcat că gândirea ecologistă, atât în dimensiunea ei științifică, dar și la nivel intuitiv, nu poate fi armonizată cu tradiții filosofice importante, așa cum ar fi umanismul vechilor greci, metafizica platoniciană, monoteismul iudaic și cel creștin, dar și dualismul cartesian. Desigur, pot fi elaborate și încercări de formulare a unor interpretări diferite, de exemplu, dacă îi considerăm pe vechii greci, conceptul lor de physis sau morala stoică. Oricum, sunt exemplare susțineri de felul următor: "Problemele ecologice cer o revizuire
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
inclusiv a unei viziuni instrumentaliste în care omul este văzut asemenea unui stăpân care controlează natura din exterior. Întrucât distincția dintre om și natură se bazează pe criteriul raționalității, omul fiind unica ființă capabilă să raționeze, critica distincției și a dualismului om-natură duce și la o critică a raționalității. Gândirea occidentală lucrează cu un set de distincții duale precum spirit-corp, rațiune-natură, cultură-natură, rațiune-emoție, masculin-feminin. Teoria feministă susține că modelul occidental de umanitate este bazat pe masculinitate, pe caracterizarea umanității în opoziție
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
rațiune-natură, cultură-natură, rațiune-emoție, masculin-feminin. Teoria feministă susține că modelul occidental de umanitate este bazat pe masculinitate, pe caracterizarea umanității în opoziție cu natura și cu feminitatea, iar o dată cu respingerea critică a acestui model se ajunge inevitabil și la critica celorlalte dualisme. Astfel, întrucât însăși dualismele se susțin unele pe altele, și critica unuia dintre ele devine o critică a celorlalte. Drept consecință, diversele critici devin solidare unele cu altele, iar ecologismul și feminismul își dau mâna în ecofeminism. În îndepărtarea omului
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Teoria feministă susține că modelul occidental de umanitate este bazat pe masculinitate, pe caracterizarea umanității în opoziție cu natura și cu feminitatea, iar o dată cu respingerea critică a acestui model se ajunge inevitabil și la critica celorlalte dualisme. Astfel, întrucât însăși dualismele se susțin unele pe altele, și critica unuia dintre ele devine o critică a celorlalte. Drept consecință, diversele critici devin solidare unele cu altele, iar ecologismul și feminismul își dau mâna în ecofeminism. În îndepărtarea omului față de natură se manifestă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
indiscernabilitatea, expansiunea sinelui și transcendența sinelui 353. Teza indiscernabilității, pe care o găsim bine formulată în "ecologia profundă", respinge trasarea unei frontiere de netrecut între sine și natură, dar nu lovește ținta. Distincția dintre umanitate și natură se bazează pe dualismul tradițional al filosofiei occidentale, pe când teza indiscernabilității este una unificaționistă, adică ea nu vizează dualismul, ci atomismul gândirii occidentale. Așadar, "ecologia profundă" se încurcă în ambiguitatea produsă de cuplul conceptual dualism-atomism și supune criticii doar unul dintre concepte, cel de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în "ecologia profundă", respinge trasarea unei frontiere de netrecut între sine și natură, dar nu lovește ținta. Distincția dintre umanitate și natură se bazează pe dualismul tradițional al filosofiei occidentale, pe când teza indiscernabilității este una unificaționistă, adică ea nu vizează dualismul, ci atomismul gândirii occidentale. Așadar, "ecologia profundă" se încurcă în ambiguitatea produsă de cuplul conceptual dualism-atomism și supune criticii doar unul dintre concepte, cel de atomism, pe când ținta era celălalt. Pe de altă parte, ideea că putem aboli absolut toate
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de cunoaștere ar viza descrierea cât mai completă a acestuia. Teza indiscernabilității poate reprezenta o tentație și pentru filosofia feministă în măsura în care duce la negarea unor distincții. Dar feminismul nu trebuie să ajungă la un asemenea rezultat doar pe temeiul că dualismul trebuie respins. O alternativă la holism este abordarea relațională a sinelui, caz în care nu ajungem la consecințe inacceptabile. Abordarea relațională asigură respingerea dualismului dintre umanitate și natură fără a nega independența sau caracterul distinct al celorlalți. Și cum feminismul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
unor distincții. Dar feminismul nu trebuie să ajungă la un asemenea rezultat doar pe temeiul că dualismul trebuie respins. O alternativă la holism este abordarea relațională a sinelui, caz în care nu ajungem la consecințe inacceptabile. Abordarea relațională asigură respingerea dualismului dintre umanitate și natură fără a nega independența sau caracterul distinct al celorlalți. Și cum feminismul a exersat deja abordarea relațională, rezultă că poate reprezenta în această privință o sursă de inspirație pentru ecologism. În al doilea rând, "ecologia profundă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de inspirație pentru ecologism. În al doilea rând, "ecologia profundă" oscilează între sinele holistic, conceput mistic și indiscernabil, și sinele expansiv. Această oscilare este generată din felul în care este concepută relația dintre sine și celălalt pornind de la confuzia dintre dualism și atomism. Dacă identificarea sinelui cu ceilalți înseamnă mai degrabă empatie decât identitate, atunci ea duce la expansiunea sinelui. Dar nu cumva această extindere a sinelui înseamnă o extindere egoistă, iar nu o depășire a egoismului? Tot ceea ce am realiza
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
diferen?ierea �n raport cu al?îi constituie resortul care ne provoac? ?i ne condi?ioneaz?�� [Nivelul social ?i nivelul individual (1917), �n Sociologie et epistemologie, Presse Universitaires de France, 1981, p. 111] Aceast? con?tiin?? ascu?it? a unui dualism insurmontabil al naturii umane, chiar dac? nu �i este proprie, �l face s? perceap? cultură � mai bine dec�ț al?îi � că pe o constr�ngere �insuportabil?� pentru via?a care refuz? s? se replieze asupra ei �ns??i. Dar
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
incontestabil dar inacceptabil ca finalitate în sine. "Profitul pentru companie este la fel ca respirația pentru om", spune Arie de Geus, în cartea sa "The Living Company" (1997). Din fericire, scopul omului pe pământ nu este acela de a respira. Dualismul radical iscat de utilitarismul afacerii acționariat sau societate este soluționat de facultatea ei vizionară. Viziunea depășește limitele concentric înguste de autopoziționare a organizației; este excentrică și face trimitere de "la patul lui Procust", la pământeni și Pământ. Viziunea este transsituațională
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
între 12-15 ani. Racordându-ne la situația demografică a mediului rural bănățean, la nivelul anului 1910 această obligativitate a echivalat cu cuprinderea a peste 18,5% din totalul locuitorilor în sfera unei activități organizate de instruire școlară. În toată perioada dualismului austro-ungar, majoritatea etnică din provincie o forma populația românească. În consecință, școlile comunale și confesionale cu limba română de predare, susținute material numai de locuitorii români din așezările bănățene, ocupau un loc însemnat în structura generală a învățământului poporal elementar
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cu SM se observă alături de zone de demielinizare și zone de mielinizare. Pentru a încuraja apariția zonelor de remielinizare trebuie să se țină cont de tipurile de demielinizare și de mecanismele celulare de remielinizare. În remielinizare se pune în evidență dualismul acțiunii macrofagelor și citochinelor astrocitare, și acțiunea factorilor de creștere și diferențiere, în a căror sinteză axonul demielinizat este implicat. Factorii de creștere stimulează transformarea, proliferarea, maturarea și diferențierea celulelor precursoare ale oligo-dendrocitelor spre oligodendrocite care să sintetizeze mielina. Tecile
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
of European History. A political and cultural Survey, Oxford University Press, London, Oxford, New Zork, 1970, p. 10. 12 Vezi Mihai Ralea, Scrieri din trecut. III. În literatură și filozofie, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958, eseul Dualismul culturii europene și concepția omului total, p. 7-25. 13 Vezi Jacques Attali, Scurtă istorie a viitorului, Polirom, Iași, 2007, p. 28-35. 14 Ferdinand Braudel, Gramatica civilizațiilor, Editura Meridiane, București, 1994, vol. II, p. 227-277. 15 Vezi John Bowle, op. cit., p.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu majoritate simplă sunt legate între ele. În general, pentru a demonstra ipoteza că gradul influenței sistemelor electorale asupra sistemelor de partide este mare, s-a susținut (de către Duverger) că există o tendință normală a deplasării formelor de guvernare către dualism dacă nu sunt "împiedicate" de sistemul electoral (Duverger, 1954: 1915). Totuși, nu a fost adusă nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații. De fapt, dimpotrivă, nu se poate detecta nicio mișcare vizibilă spre sistemul bipartidist de-a lungul timpului; într-adevăr
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
semi-democratice care au apărut în orașele-state, în primul rând în Roma. Conceptul de guvern se leagă fără îndoială de ideea unei ierarhii sau a unei piramide. Așa s-ar putea explica de ce ideea că în vârf ar trebui să existe "dualism" este străină noțiunii de guvern. Astfel, vechile state republicane erau conduse de oficialități alese separat pentru a îndeplini anumite sarcini. Roma avea consuli (război și afaceri externe), pretori (justiție) și edili (lucrări publice). Acești oficiali erau numiți doar pe perioade
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
corespuns îndeaproape și diviziunii funcționale dintre "concepere" și "implementare", evidențiată mai înainte. Complexitatea din ce în ce mai mare a însărcinărilor guvernamentale (în special în statele comuniste și alte state centralizate, dar și în sistemele vestice) a părut să justifice o astfel de formulă. Dualismul a fost de asemenea afectat, cel puțin într-o anumită măsură, de alte evoluții. De exemplu, creșterea aparatului președinției americane începând cu anii '30 sugerează în practică o diviziune a guvernului Statelor Unite în două straturi (Blondel, 1982: 154-8). În plus
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
omul. Ce încredere ne dă ființa omenească? Gândirea omului este un scandal. Răsfoiți un text din Istoria filozofiei. Să vedem: sistemele filozofice sunt nenumărate. Ele sunt numite mai ales după principiile pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
8. dinamism = concepție filozofică idealistă pentru care factorul primordial este mișcarea, forța pură și nicidecum materia 9. dogma = parte a teologiei creștine care cuprinde expunerea sistematică a credinței; are o valoare necontestată în orice condiții și în orice împrejurare 10. dualism = concepție filozofico-religioasă: lumea a fost formată și dăinuie prin prezența a două principii opuse și coeterne, unul bun și celălalt rău (ex.: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul) 11. eclectism = curent de gândire neunitar, care preia elemente
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lui Stig Wikander într-o carte cu un titlu destul de exotic: Zaman i Ohrmazd a lui Ugo Bianchi. În octombrie 1971 aveam 20 de ani și trebuia să susțin primul meu examen de istorie a religiilor în cadrul unui program intitulat „Dualismul religios”. Numele lui Wikander, spre deosebire de cele ale lui Benveniste, Duchesne-Guillemin, Nyberg, Schaeder, Widengren și Zaehner, citate aproape la fiecare pagină, apărea doar de șase ori, dar întotdeauna în puncte cruciale. Iar numele său era asociat cu titlul unei cărți nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
continuare tributară, din punct de vedere religios, comunităților rămase în Iran, care, în ciuda persecuțiilor, conservaseră mai bine limba textelor religioase. Prin urmare, fondează instituții pentru instruirea tinerilor preoți (precum, la 1854 - Mulla Firoz Madressa, Bombay)1. Nu recunosc acuzele de dualism aduse religiei lor, dar un proces de colonizare creștină va avea în cele din urmă loc, nu prin dispute teologice, ci pe mai sigure filiere filologice. La interfața acestor polemici, un filolog german ca Martin Haug, istoric al zoroastrismului și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vechile cânturi G³th³s, integrându-le epistemologiei noii științe a religiilor prin aceeași categorie de monoteism, prestigiu teologic pe care preoții parsi l-au asimilat 3. Vremea tensiunilor misionare va urma un alt traseu, iar miza teologic-creștină a criticii acestei religii, dualismul, va deveni una dintre principalele categorii pozitive prin care zoroastrismul va fi clasat în cadrul istoriei religiilor 4. Abia mult mai recent, o dată cu decizia explicită de separare a premiselor metodologice ale istoriei religiilor față de coordonatele teologice creștine 5, s-a încercat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aici acest elogiu, care la rândul său nu rezumă decât parțial multitudinea categoriilor morfologice înspre care Eliade filtrează conținutul textelor acestei tradiții religioase, în care distinge, după o paradigmă impusă deja de Nyberg, ortodoxia zoroastriană de ereziile zurvanite, și anume: dualismul (fără a fi tematizat ca atare, preluat ca dualism mai degrabă ontologic decât moral) bine/rău; lumină/întuneric, mistica luminii și consubstanțialitatea lumină-sămânță-spirit3, unitatea contrariilor în motivul androginului primordial, etiologia metalelor 1 sau plantelor 2 prin sacrificiul trupului omului primordial
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
decât parțial multitudinea categoriilor morfologice înspre care Eliade filtrează conținutul textelor acestei tradiții religioase, în care distinge, după o paradigmă impusă deja de Nyberg, ortodoxia zoroastriană de ereziile zurvanite, și anume: dualismul (fără a fi tematizat ca atare, preluat ca dualism mai degrabă ontologic decât moral) bine/rău; lumină/întuneric, mistica luminii și consubstanțialitatea lumină-sămânță-spirit3, unitatea contrariilor în motivul androginului primordial, etiologia metalelor 1 sau plantelor 2 prin sacrificiul trupului omului primordial, Gayomart 3, funcția renovatoare a sărbătorilor Anului Nou iranian
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a lui acasă sub puterea solidarității. La Berlin va trebui să trăiască Entzauberung der Welt dezvrăjirea lumii [...]. La Berlin era în exil, într-o singurătate pe care a descoperit-o cu mânie". Cu eseul Subconștientul imperial, Cornel Ungureanu abordează chestiunea dualismului austro-maghiar, luat în dezbatere de Eminescu încă din chiar primele sale intervenții publiciste, din Federațiunea, descifrând aici, cu drept cuvânt "profetismul eminescian" subtextualizat unei "neliniștite demonstrații". Importante sunt aceste articole de început pentru "înțelegerea vremurilor" și a strategiilor unui "program
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]