1,250 matches
-
la poetul Gabriel Chifu omul complet, armonios, capabil să celebreze și orașul și natura și dragostea și singurătatea și măreția insignifianței, ne reîntâlnim cu Gheorghe Grigurcu observând în aceeași lirică prezența atât a îngerilor, cât și a demonilor. Adică, o dualitate mai mult. Identic, Al. Cistelecan salută "o poetică care regăsește sacralitatea nu doar în splendoarea și grandoarea ei, ci și în intimitatea melancolică". în toate aceste feluri și în altele ce se vor formula, vom recunoaște în poetul dunărean un
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
pot fi surprinse decât pe micul ecran al unui televizor. Se joacă amănunt cu amănunt, episod cu episod. Decorul: două bănci roșii, un covor negru. Costumele: bărbații în alb (Don Giovanni poartă și pantofi albi ceea ce...), femeile în negru. Simbolul dualității contrastante. Două fulare. Unul roșu, schimbul viață-moarte între Seducătorul ucigaș care îl smulge Comandorului răpus, și îl pierde la sfârșit, când acesta îl duce în infern. Celălalt fular negru, conviețuire bună-rea cu Leporello. Ca în orice clasă de cânt vocile
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
suflet, între pământ și cer. Kristeva numește acest statut "bisexualitatea psihică." Un cuvânt ca oricare altul (spunem noi). O dovadă de construcție și deconstrucție simultană, din perspectiva altor sfere epistemologice. Naturalul și supranaturalul ca extensii ale lui 0 și 1, dualitatea lingvistică intrinsecă în cuvântul "supranatural", masculinul e ceva "copt", transcendent, principiu al ordinii, femininul e contraordinea, natura, ceea ce e "crud". Lévi-Strauss poate zâmbi mulțumit. Oricum, cartea aceasta poate figura cu succes și la capitolul filosofiilor asupra genului (gender /vs/ sex
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
printr-o lege misterioasă a istoriei, frumusețea evanescentă a Simonettei Vespucci este evocată de fiecare dată când se intonează imnul american” (p. 377). O altă expresie a râsului, sardonică de această dată, privește interpretarea ambiguă a finalului fericit: în virtutea principiului dualității (fiecare creație își evocă simultan contrariul, pentru ca Dumnezeu să nu fie văduvit de exprimarea virtualității sale, practic infinită), viitoarea epocă luminoasă, căreia i se face drum liber prin salvarea tabloului, are un facies saturnian. Este ca și când ritul diabolic inițiat de
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
-se de alte creații. Mai mult, la nivel subatomic, materia nu exisă cu certitudine, ci tinde mai degrabă să apară ca o posibilitate. Nu putem niciodată prevedea cu siguranță un eveniment atomic; putem doar aprecia gradul său de probabilitate. Această dualitate undă-particulă, împreună cu posibilitățile sale interioare, îi face pe fizicieni să vadă universul ca pe o pânză dinamică, cu tipare energetice multiple, dar suprapuse, de neseparat. În mod asemănător, în cadrul domeniului intratextual, operele literare încetează de a mai fi obiecte statice
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
devine cu adevărat o problemă doar dacă cineva nu face din această imposibilitate, din acest vid, din această absență, o preocupare estetică și morală esențială, care anulează evenimentul original, Enormitatea de Neiertat a Holocaustului." (Ciclul Federman) Aparent, principiile cuantice ale dualității particulă-undă din câmpul intratextual conferă libertate scriitorului. În realitate însă, Federman se simte prizonierul debaralei, al locului de unde a auzit pentru ultima oară vocea părinților săi. Precum multe alte victime ale războiului, se simte vinovat că a supraviețuit și preferă
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
scurt armistițiu, de fructificat. Mai puteți alege calea normandului, în fața ofițerului stării civile, la căsătorie, emițând un ,nu zic nu", salvator. Din păcate abundă împrejurările când trebuie să riști doar cele două sunete indicând starea pozitivă sau negativă în acea dualitate care dă bătaie de cap filosofilor de bune milenii... N-ai terminat de apăsat pe clapele celor două litere și te-ai și trezit într-o tabără. Iar aceasta poate fi tocmai cea perdantă, pe punctul de a fi, spre
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
dacă omul reprezintă o ființă predispusă la seducție este fiindcă structura ființei lui face posibilă o asemenea predispoziție. Stă scris în alcătuirea noastră să fim ființe apte de a fi seduse, și asta fiindcă suntem scindați lăuntric sub forma unei dualități constitutive: cuplul carne-spirit. Fiecare om este rupt într-o parte numită "carne" și o parte numită "spirit", iar din coliziunea lor se poate isca dezastrul vieții sale sau, dimpotrivă, apoteoza ei. Așadar, din balansul mai mult sau mai puțin echilibrat
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
obiect în parte, așezîn-du-l fie în plină tensiune opacitate/transparență - cazul lucrărilor din ciclul Radar, Poartă, Turn etc. -, fie în aceea, la fel de puternică, născută la intersecția exteriorului cu interiorul - cazul Containerelor, al Sarcofagelor, al Arcului de triumf etc. Iar acestă dualitate merge și mai departe, regăsindu-se în fiecare obiect în funcție de natura acestuia, sub forma distribuirii egale a interesului între volum și suprafață. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi socotit unul dintre cei mai puternici creatori de volume, alături de George
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
se pot transforma într-un index de adevăruri general-admise despre Europa de Mijloc. Intrat în desuetudine după dispariția Imperiului habsburgic și decăderea Vienei din drepturile sale de metropolă, conceptul de "a treia Europă" a reintrat în actualitate ca alternativă la dualitatea Est-Vest, țările comuniste din această zonă revendicând un specific regional care le îndepărta de Estul sovietic apropriindu-le de Vestul inaccesibil de dincolo de zidul Berlinului. Noi suntem evreii Europei", spune Milan Kundera în ceea ce pare a fi textul fundamental al central-europenității
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
dotați, se sufocă în carapacea izolării, simte nevoia să încheie o treabă apăsătoare, predarea ștafetei. Reapare astfel releul caracteristic în epica lui Nicolae Breban, maestrul și ucenicul în raport de atracție și respingere, raport pe care alteori îl transgresează în dualitatea stăpân-slugă sau călău- - victimă. E domeniul prin excelență al difuzării iraționalului. În toate segmentele narațiunii se perindă eroi care se zbat să dibuie sensul unor apeluri lăuntrice. Enigma lor? Ei sunt torturați de ceea ce le comunică propriul instinct în pragul
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
încă nenăscutelor generații poetice). Această exultanță supradimensionată, această bonomie urieșească are negreșit substraturi amare. Elocvent, e marcată deseori de o dureroasă ambiguitate: "vis visat de-adevăratelea curgeau mierea și fierea din versurile mele precum apele rebele din munții înzăpeziți" (ibidem). Dualitățile "vis și adevăr", "miere și fiere" califică astfel întregul discurs în discuție. Dăm mereu în textele lui Nicolae Tzone de probele unei exaltări a ipostazei de poet, a aprecierii la superlativ adresate creației proprii. Pentru omologarea unui atare statut genialoid
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
luni, 3 săptămâni și 2 zile», chiar dacă îi lipsește același magnetism“, scrie publicația, citată de Mediafax Deși prima jumătate de oră este relativ monotonă, „Eu când vreau să fluier, fluier“ are destulă „muniție dramatică“ pentru a ține spectatorul pe scaun. „Dualitatea lui Silviu nu ajunge niciodată la potențialul său întreg, dar se potrivește cu estetica filmului românesc modern - nuanțele întunecate“, mai scrie Indie Wire, care subliniază că regizorul Florin Șerban „îi oferă personajului principal, Silviu, angoasa psihologică, subliniind mai mult tăcerile
„Eu când vreau să fluier, fluier“ cucereşte America. Indie Wire: un film de debut puternic () [Corola-journal/Journalistic/70814_a_72139]
-
fi purtat și G. Topîrceanu. N-am știut pînă la moartea lui Victor Felea că scriitorul a ținut un jurnal. Prezent, mai întîi, fragmentar, în reviste și acum publicat în volum (deși, din păcate, incomplet), Jurnalul unui poet leneș divulgă dualitatea acestei ciudate personalități. Pe de o parte, avem datele laturii sale devitalizate, stigmatizate de anodin. Neaspirînd la un loc "mai în frunte", Felea e încercat de sentimentul ratării: "Mereu umil, mereu neluat în seamă, mereu la "și alții". Dacă nu
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
swedenborgian din romanul lui Balzac Séraphîta, în care Seraphitüs și Seraphîta (animus și anima în termenii psihologiei analitice a lui C.G. Jung) nu sunt decît una și aceeași ființă spirituală, Seraphîtüs-Seraphîta, natură dublă. Dar în cazul nuvelei Remember, în loc de o dualitate de tipul "și/și", a împlinirii în unitate, avem de a face cu una negativă, de tipul "nici/nici". Bărbat care nu e bărbat și femeie care nu e femeie, Aubrey îi evocă totuși pentru o clipă naratorului o natură
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
face să privească În față cea mai dureroasă parte a trecutului său. Și atunci Felix face ce a făcut Întotdeauna: reînvie, reușește să Înece trecutul În fericirea revederii - de data acesta fără să mai fie nevoie de Încă o moarte. Dualitățile viață-moarte (privită ca elementul de tranziție către o nouă viață), identitate adevărată-identitate falsă, Întâmplare realăpoveste propuse de Jan Koneffke În romanul său trimit la dualitatea real-imaginar (nu neapărat În această ordine) care definește complexitatea unui număr În matematică. În acest
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
În fericirea revederii - de data acesta fără să mai fie nevoie de Încă o moarte. Dualitățile viață-moarte (privită ca elementul de tranziție către o nouă viață), identitate adevărată-identitate falsă, Întâmplare realăpoveste propuse de Jan Koneffke În romanul său trimit la dualitatea real-imaginar (nu neapărat În această ordine) care definește complexitatea unui număr În matematică. În acest context nu ne surprinde subtila componentă imaginară a numărului real șapte (prezent În titlu), anume ales pentru semnificațiile pe care le are.
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
un raft din Magazinul Universal.// Doar trecem, lichid vîscos, fără grabă/ Și cumva indiferent,/ Dintr-un recipient în alt recipient" (În loc de postfață). Optînd pentru acest stil ambiguu, în "două ape", poetul se concentrează asupra procedeelor antitetice, care-i pot etala dualitatea. Astfel iau naștere imaginile în care, deși declinant, compromis, fabulosul e prezent ca un factor ce transfigurează universul în sens vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi răspunde rodnicia irepresibilă a ficțiunii, chiar dacă relativizată prin interogație: "Să spun că inima gîlgîia
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
În care doarme un șarlatan,/ Închircit în sine ca un copil, dulce copil dormind/ Cu doi cîini albaștri și slabi în orbite" (Chist de lumină, taxă inversă). Sub coaja aspră, se descoperă germenele dezarmant al basmului. Să specificăm însă că dualitatea poeziei de care ne ocupăm nu e doar formală, ci și, pînă la urmă, structurală, întrucît masca ajunge a se lipi de chip în mod definitiv, simularea voluptuoasă a degradării și asprimea lexicală făurind o a doua natură. Ar fi
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
un semn al vieții sale din trecut, și nu realitatea prezentă. Sfântul Grigorie zice: „Deși am fost înnegriți prin păcat, Dumnezeu ne-a făcut strălucitori (φωτοειδεῖς) și iubitori prin slava Sa strălucitoare”<footnote Ibidem, 61. footnote>. Aici, Sfântul Părinte aplică dualitatea întuneric lumină la transformarea soteriologică. Întunecimea nopții (adică a păcatului) ne-a întunecat sufletele - deși ele sunt „lumină prin natura lor” (λαμρα κατα φύσιν) - și au nevoie de iluminare spirituală. Mântuirea înseamnă procesul prin care sufletul devine frumos interiorizând slava
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
din oboseală". În schimb, "oboseala" este frumos tradusă prin "sfinimento" (mai aproape decât uzualul "stanchezza" de sensul din vers, acela de "sfârșeală"). În același poem, iată un alt exemplu de profundă interpretare a sensului poetic: cum îngerii căzuți trăiesc drama dualității cer-pământ, antologatorii italieni au introdus-o chiar în traducerea sintagmei "îngeri cu aripile-atârnând", anume "angeli con le ali a terra". Fără îndoială, analiza atentă a echivalențelor în traducerea oferită de Biancamaria Frabotta și Bruno Mazzoni - și mă refer în primul
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
care să depășească realismul ca oglindire fidelă și romantismul ca subiectivism; dar totodată să nu fie doar o schemă perfectă și originală - neatacabilă. Să conțină realitatea trăită - însă în stare de transcendență, ștergînd urmele a tot ce poate fi neinteresant. Dualitate (de neîmpăcat!?): O imensă sete și necesitate de contingență pe de altă parte, dorința puternică de cercetare a unor "structuri" obiective (matematice,cristale etc.). Voi reuși să înțeleg sau să creez o sinteză? Cercetare de structuri (quasi-speculativă cu sublimarea contingenței
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
nume public, predestinat să existe și să-și asume răspunderile într-un veac ostil." Cu toate că autorul se scutură cu grijă de riscul de a fi socotit un istoric, prezentându-se drept "scriitorul care depune mărturie", caracterul istoric al sintezei țintind dualitatea atât a Europei, cât și a țării noastre este evident, servit de o compactă, largă, uimitoare în straturile ei, masă de informații, de o inestimabilă valoare, venind de la un martor - și anume al vieții social-culturale, politice, din România pe eșichierul
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
lexical, adică superficial. În altă ordine de idei, perpetuarea clișeului cu "homo duplex", pe urmele lui Șerban Cioculescu, riscă, și ea, să ne împingă mult în urmă spre un romantism remaniat sau un post-baudelairianism demodat. Din această pricină, a persistenței dualității în înțelegerea universului interior, lui Arghezi i se atribuie o modernitate primară, de imediată derivație din romantism. Dar Arghezi poate fi conectat, cu mari câștiguri de adecvare și interpretare, la o altă modernitate decât aceea, mult prea restrânsă, care i-
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
avântă în feeria spectacolelor, identificându-se până la delir cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar ce altceva reprezintă "mămica", decât componenta feminină a autorului însuși obsedat - după cum s-a văzut și în prozele lui precedente - de dualitatea lui androgină? Imaginația scriitorului este pe cât de delirantă pe atât de contagioasă. Autorul și cititorul se întâlnesc probabil undeva pe teritoriul stărilor secunde sau al inconștientului. Numai așa se explică faptul că atmosfera, culorile, străzile sau locuințele descrise ne apar
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]