1,270 matches
-
progresiste - muncitorești sau burgheze -, în scopul educării militanților și a orientării lor, la momentul oportun, spre acțiunea radicală, dacă nu chiar războiul civil*. Această confuzie întreținută de Marx între violența mântuitoare, compromisul ideologic și determinismul istoric explică existența unei puternice dualități între marxiștii revoluționari și marxiștii reformiști din zorii secolului XX. La moartea sa, în 1883, Marx nu mai crede cu adevărat în soluția radicală și le lasă urmașilor grija redefinirii condițiilor și a mijloacelor trecerii la comunism. „Farmecul universal al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
I.5.1. Modelele lui J. W. Forrester J.W. Forrester, specialist în hidraulică la bază, și-a inspirat din acest domeniu construcția teoretică a sistemului de întreprindere. În celebra sa lucrare “Industrial Dynamics” el pornește de la următoarele postulate: a) dualitatea stări-mișcare (static-dinamic); b) preeminența structurii statice asupra comportamentelor dinamice; c) continuitatea fluxurilor; d) discontinuitatea proceselor decizionale; e) independența deciziilor; f) repartizarea fluxurilor în șase rețele interconectate. Nivelul unei variabile de stare la un moment dat K este dată de nivelul
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
căutării părții potrivite. Marele Aristofan este cel care aduce în discuție conceptul atât de utilizat de multe generații, acela de “a-ți găsi jumătatea” sau “a-ți găsi perechea”. Conform teoriei “Big-Bang”-ului ajungem tot la două fațete ale întregului (dualitate); se cunoaște că informația creează extrasenzorial energia, materialul intrinsec, iar „Materia este energie condensată...” [Einstein, 1947]; astfel contactul sexual reprezintă în fond un schimb de informații. Înainte de a fi creată prima particulă de materie a existat un imens câmp informațional
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
numărul subordonaților poate fi mai mare, iar pe măsură ce urcăm spre vârful piramidei, numărul lor scade; stabilirea lungimii liniei ierarhice, știut fiind faptul că o linie lungă antrenează dificultăți de comunicare, de transmitere și receptare a informațiilor; asigurarea unității conducerii, deoarece dualitatea ei subminează disciplina și eficiența; delimitarea precisă a scării de autoritate centrate la vârful piramidei și scăzând spre baza ei; precizarea scării de competență care rezultă din diviziunea muncii și din specializarea lucrărilor; delimitarea și, mai ales, cunoașterea scării de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să anticipăm că fiecare dintre cele trei categorii de dificultăți este la fel de probabilă. 4.1. Dificultăți psihoindividualetc "1. Dificultăți psihoindividuale" Acestea, prin natura lor, țin de unele particularități individuale, diferențiale ale persoanei conducătorului. H. Schaffer (1971), spre exemplu, vorbește despre dualitatea comportamentului uman exprimată în faptul că există un permanent amestec între rațional și irațional, conștient și inconștient, logic și afectiv, între tendința omului de a evita situațiile care produc anxietate, amenințare, depresie sau pe cele în care se simte incompetent
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
continua să facă schimb de seringi infectate, nu ar exista locuințe rechiziționate pentru adăpostirea celor fără domiciliu ș.a.m.d. Câteva Întrebări Chiar dacă bilanțul este Încurajator, trebuie să rămânem lucizi și să gândim nu În termeni de dualism, ci de dualitate, ținând seama de coexistența sau de conjugarea factorilor economici și a valorilor legate de dezinteresare, a apolitismului și a implicării, a muncii benevole și a muncii salariate (Monnier și Thiry, coordonatori, 1997). Astfel Încât, În loc să ne agățăm de niște mituri, este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
timp calitatea celui considerat cetățean. Această ambiguitate trimite la dubla sa natură: aceea de construcție istorică și de creație filosofică. ν Întrucât ne-am propus aici să descriem starea cetățeniei În societățile contemporane, privilegind cazul Franței, vom neglija puțin această dualitate constitutivă. După ce vom trece În revistă diferențele dintre cetățenia antică și cea modernă, vom Încerca, bazându-ne În special pe resursele sociologiei și ale științei politice, să propunem o abordare din perspectiva definiției, fie și numai pentru a arăta că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ă și, În al treilea rând, cultura și o identitate națională sprijinită, În mod contradictoriu, pe ideile de progres economic și de deschidere și, În același timp, pe ideea de Închidere naționalistă” (Wievorka, coordonator, 1996, p. 33). Apoi, apariția unei dualități a lumii muncii, fenomen care, În fața lipsei de solidaritate națională constatate, antrenează o slăbire a loialității cetățenești și, adesea, chiar procese de „descetățenire” (Procacci, 1993), sărăcia făcând aproape imposibilă participarea la viața comunității. Acest fenomen nu este străin de procesul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe care o pretindea această antropologie era respinsă În favoarea unui dualism care Își avea rădăcinile În filosofia platoniciană. Așa cum constată Georges Gusdorf, omul lui Descartes și al lui Malebranche este de fapt mai aproape de Îngeri decât de oamenii reali, pentru că dualitatea sa ireductibilă ne Împiedică să-l cercetăm ca totalitate, nici una dintre cele două componente neavând statutul necesar pentru a-l putea reprezenta (Gusdorf, 1969, p. 185). La granița dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Edward Tyson se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de rasă”, În vreme ce descendenții Învinșilor, galoromanii, erau reprezentați de plebe); această doctrină implică o obsesie a „mezalianțelor” care ar face ca sângele „curat și pur”, propriu gentilomilor, să fie alterat de sângele „josnic și abject” al plebei (această teoretizare a dualității naționale constituie, În plus, un mod de legitimare a dominației exercitate de nobilime, În virtutea dreptului obținut prin cucerire); 3) apariția, În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a imaginarului mixofob În Antile și În cele două Americi, focalizat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu despărțim aceste secvențe separabile de istorie, ci le păstram într-o suspensie complexă și enigmatică. Aceste cerințe ar merita să fie amintite cînd ajungem să analizăm discursul indirect liber în Capitolul 5, deoarece se pare că acolo funcționează o dualitate asemănătoare, care nu poate fi îmbinată, și care se împotrivește disecției analitice. Prin urmare, paragrafele de mai sus pot fi văzute ca avînd legătură cu prezentul subiect precum și, la modul anticipator, cu reproducerea vorbirii și a gîndurilor - inserarea vocii unui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Principala distincție se face între focalizarea externă și cea internă. Prima are loc atunci cînd focalizarea se face dintr-o orientare din afara povestirii (orientarea nu se identifică cu cea a unui personaj din text). În astfel de cazuri este neutralizată dualitatea narator-focalizator, astfel încît focalizarea nu mai prezintă un interes anume, independent de narațiune. Focalizarea internă are în schimb loc înlăuntrul evenimentelor localizate în timp și spațiu, și presupune aproape întotdeauna un personaj focalizator, deși o poziție ori o instanță neînsuflețită
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la alta și mai ales opoziția dintre materialiști și postmaterialiști privește atitudinile, nu clivajele. Acestea nu se situează pe aceeași scară macro-analitică cu cele ale lui Rokkan. Ar fi mai potrivit să fie dialectizate decât să rămână închise într-o dualitate statică: "materialiștii" cărora sondajele le semnalează avântul sunt de fapt post-post-materialiști... 26 Asupra acestor autori și asupra istoriei studiilor referitoare la partidele politice, vezi: H. Daalder, "The Comparative Study of European Parties and Party Systems: An Overview", in H. Daalder
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
într-o anumită masură, contradictorii, permite fiecăruia din cele două câmpuri să pretindă accederea la statutul de "mai buni" reprezentanți ai europenilor "autentici". În același timp, ceea ce este foarte important din punctul de vedere al acestei analize este faptul că dualitatea viziunii asupra Europei creează o situație în care conflictul asupra atitudinii față de Europa Occidentală ar putea diviza în același timp electoratul tradițional de stânga și cel de dreapta. De fapt, acest conflict ar putea să nu aibă un impact major
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
poetice din volumul Poezii, publicat în 1905, îl anunța, într-un fel, pe omul politic din perioada următoare. Cum el însuși mărturisea: „dacă aș face o disecare a stării mele sufletești, ar trebui să mă întreb care e cauza acelei dualități care, ca o fatalitate, m-a urmărit o viață? Literatura de o parte și de alta chemarea către trebile publice; pe de o parte, abstracțiunea, pe de alta, locul realităților?“ <footnote Idem, Fragmente autobiografice. Mărturisiri literare, București, 1934, p. 27
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
buzele (prin tact și gust), apoi îi vede și realizează că sunt doi. Într-un târziu aude cuvântul "doi" și înțelege noțiunea de număr (dezvoltă cunoașterea aritmetică). Există un joc în simultaneitate a cunoașterii-conștiinței în primii 6 ani, ceea ce explică dualitatea subiectiv-obiectiv, procese ce rămân simultane în ciuda înmulțirii legăturilor sinaptice ale creierului. Simultaneitatea cunoașterii și conștiinței este prezentă atât în starea de veghe, cât și în somn. Din moment ce omul își amintește visele și le poate reda în cuvinte, la trezire, înseamnă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
colaborează cu Giulio Tononi: Bright Air, Brilliant Fire (1992), A Universe of Consciousness (2001), Wider than the Sky (2004) și Second Nature: Brain Science and Human Knowledge (2007). El consideră mintea și conștiința ca fiind două fenomene pur biologice, respingând dualitatea apartenenței lor; interpretează selecția naturală ca o alegere a celei mai adaptate soluții; traduce noțiunea de darwinism natural în procesele cerebrale ca "darwinism neural" și neuroplasticitatea ca un rezultat al factorilor genetici, specific fiecărui individ ca amprentele digitale, de pildă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
rotunjite expuse vederii, cu pantofi roșii, cizme înalte, plete răsucite în sus și expresii alăturând extazul sexual și rugăciunea, definesc tot atâtea ipostaze ale potențialului ce-și caută împlinirea. Un văl ca de mătase flutură spre înalt, semnal al inevitabilei dualități dintre tot ce e vizibil și suprafață și contrapartea lor ireală, fantastică, imaginată. Interior with Sudden Joy/ Interior cu bucurie subită (1951) dezbracă din nou trupuri incerte, de tinere fete abia ieșite din copilărie. Două eleve insomniace, în desuuri răvășite
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în concept absolut (în-sinele); 2) din-sine, generator de lume; 3) este el însuși lumea materială" (p. 30). Unitatea conceptuală a arheului nu derivă din constituția lui, ci din disponibilitatea lui antitetică; el nu este nici spirit, nici materie, transgresează obsedanta dualitate și alcătuiește "cea mai bună dovadă că există o substanță imaterială în Univers". Arheul este locul geometric din care poate fi recuperată ființa în plinătatea sensurilor ei originare, când nu era încă surpată de atâtea friguri antitetice, de atâtea disjuncții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este omul sfâșiat, adică intelectualul "blestemat" să țină de două arheități în același timp, să învețe două limbi, să respire în două culturi etc. Dacă înțeleg bine teoria lui Theodor Codreanu, această "sfâșiere" lăuntrică și conștientă ar însemna resemnarea în dualitate și de aici vine drama: formele statale impun acest intelectual dublu ca model de existență a statului însuși. Nu mai e loc de alegere, de dedublare temporară, ci individul este obligat să fie simultan atras de către cele două arheități și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea, enigma dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității ontologice a caragialismului, ea trebuie investigată prin poetica oglinzilor sferice a "teoreticianului" Caragiale. Nu intru în amânunte. Reamintesc doar că, punând problema "stilului" în înțeles estetic, Caragiale consideră că acesta, "stilul potrivit", există numai în funcție de talent. În sprijinul demonstrației sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oroare de "strâmb". Adăugăm însă că râsul provocat de strâmbătură ascunde în el plânsul. Toate aceste argumente îl fac pe eseist să afirme: "Caragiale face parte din aceeași familie rarisimă de spirite deopotrivă de vizuale și de auditive", așa numita "dualitate ontologică", de "poetica oglinzilor sferice". Acest motiv constituie substanța capitolului al cincilea, unde descoperim un Caragiale teoretician al literaturii, chiar dacă părerile lui au fost considerate "rudimentare"; ne aflăm în fața unui întemeietor de "poetică modernă", dacă avem în vedere Câteva păreri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
orizont platonician. Așadar, o grilă inedită de lectură, referințe înalte și o metabolizare a temei Într-un context care îl scoate pe autorul Odei în metru antic din balcanism, ignorând mizeriile criticii anecdotice. Sau cehul Milan Kundera, invitând la o dualitate interpretativă, elogiind "splendoarea ușurătății". Pensând gospodărește coincidențe, Theodor Codreanu rămâne ferm: deplânge antimetafizica postmodernismului (privat de sacru) și e convins că scrierile lui Kundera ating "ethosul transmodernității" (vezi De ce Kundera nu e postmodernist). Cercetând zelos un copleșitor evantai problematic și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumea-în-deschis" a lui Heidegger ("luminișul Ființei"). În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, nimicul care produce lumi, Dumnezeu a creat lumea din nimic, Dumnezeul-Nimic cum zice Basarab Nicolescu. Taoismul îi zice Dao, unului primordial care însuflețește dualitatea yin-yang logică triadică generând ființa. Lao Tzî: "Ceea ce Este dă folosul; ceea ce Nu-i, folosința" (plinul și golul). François Cheng teoretizează armonia unui al treilea termen, Vidul mediu. Vidul plin de transparență ne duce cu gândul spre lumea ca lumen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]