3,549 matches
-
câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi: Dar vrem pământ! O coajă de mălai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci, Băieții tu-n război ni-i duci, Pe fete ni-le ceri. Flămânzi copiii-n drum ne mor Și ne sfârșim de mila lor, Dar toate le-am trăi ușor De-ar fi pământ! ......................... Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos Din case goi, în ger
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
pe tanc, deasupra Frumoasei, mănăstirea cea nouă cu ziduri albe a Cetățuii. Tot peste Bahlui, la asfințit, mănăstirea Galatei într-alte ziduri. Iar către miazănoapte viile din preajma cișmelii Păcurarului și dealul și pădurile Copoului " (Mihail Sadoveanu, Zodia Cancerului sau vremea Ducăi Vodă) Cerințe: 1. Scrieți o scrisoare unui prieten imaginar în care să-i povestiți tot ce-i mai frumos și interesant despre orașul Iași. 2. Găsiți cuvinte cu înțeles asemănător pentru: măreț, generos, preajma, ziduri. 3. Scrieți enunțuri în care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
făcuse rău, folosise batista mea. Takahashi încă mai răsufla când a fost urcat în mașină, dar mi-am dat seama că nu mai avea nici o șansă. Până în acel moment nu văzusem pe nimeni dându-și ultima suflare. Chiar dacă era pe ducă, trebuia să fac tot posibilul să-l salvez. Pur și simplu asta am simțit. Șoferul a insistat: — Domnișoară, veniți cu noi! — Nu, nu vin, am răspuns eu. Nu am știut niciodată la ce spital au fost transportați sau ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
puteam să inspir. Aerul se oprea undeva și nu puteam să-l trag în piept. Nu-mi pătrundea în plămâni. Din această cauză îmi era și mai rău. Asudasem tot. «Oare de ce nu pot să inspir? Probabil că sunt pe ducă», îmi ziceam. M-au transportat la spitalul Kyōbashi. Am fost primul pacient intoxicat cu sarin. Mi-au pus o mască de oxigen și trei perfuzii. Am continuat să vomit până spre seară. Noaptea am stat întins în pat, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sinceritatea: "De-aș muri odată, să mă odihnesc și eu!" Atâta a înțeles Dumitra: un loc de repaos. Și câți sunt oamenii mai deștepți decât ea care să înțeleagă măcar atîta? Cum a simțit Dumitra cea schiloadă că e pe ducă, s-a îmbrăcat cu haina ei de sărbătoare, și-a întins trupul mic cât a putut mai bine, fără să economisească din spațiu dintre cele patru scânduri. N-a renunțat nici la o părticică din dreptul ei, dar n-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o corabie, oprită o clipă din voiajul ei la capătul lumii, și m-ar chema și pe mine, n-aș avea nici o ezitare să mă urc și aș fi mai vindecat la fiecare kilometru de distanță. Am un dor de ducă, o frenezie după orizontul îndepărtat, care îmi îmbolnăvește toate fibrele și mă face să mă simt nenorocit, orice s-ar întîmpla cu mine. Dar ajuns departe, de unde pot să știu întrucît m-aș calma? Orgoliul meu e mai presus de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
serios. Dar cum aș putea - e Împotriva tuturor lucrurilor. Vorbești cu cine nu trebuie. Chiar și pentru tata ar fi prea cusut cu ață albă. Nu Îmi pot imagina așa ceva. — A fost dintotdeauna un om bun. Iar acum e pe ducă. Chiar nu poți să te gândești la ceva să-i spui? — Ce e de spus? Și dumneata nu te poți gândi la nimic altceva În afară de moarte? — Dar asta ne este pusă În față. — Și nu vrei să te oprești. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
până pe la primăvară. bate vântul frunzele, ploaia cântă la fereastră noaptea-și țese pânzele, plâng garoafele în glastră. inimă de putregai, cazi în toamna mea năucă, n-am un cuțit să te tai și să-ți fac pe veci de ducă. duminică, 16 septembrie 2012 oceane de frunze, oceane de vemuri vie îmi e pădurea încă, sub toamna asta blestemată, căprioarele încă mai fug pe coline, aramă bătură-n amurg e glasul frunzei pe cărări fără șir, izvoare răzlețite din munți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
acasă că nu avea cine da de mâncare la vacă, și vaca e mai importantă, că toți trăim de pe urma ei. E o selecție necruțătoare a copiilor cu zile în raport cu cei fără zile, cei despre care se spune că sunt pe ducă, numai când îi vezi. M-a distrat de-a dreptul locul pe care îl ocupă în carte problema lui evil eye. A deochiului. De mică știu de la străbunica descântecul de deochi, cu tot ritualul său. Prietenele mele mă sunau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
las moștenire nici numele meu, nici modestul meu avut, ci doar grijile, greșelile și vanele mele ambiții. Întâia recomandare din diata sa a fost pentru caravană. Resursele îi sunt pe sfârșite, drumul ei este încă lung, căpetenia ei e pe ducă, așa că spre tine se vor întoarce oamenii, și de la tine vor aștepta ei în fiece clipă porunca cea mai dreaptă și părerea cea mai cuminte, ca să-i scoți la liman. Va trebui să jertfești totul pentru ca această călătorie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
O să văd ce pot face. Acum spuneți-mi unde o găsesc pe Jacinta Coronado. 31 — Ce i-ai promis matusalemului ăluia? — Ai auzit și dumneata. — Oi fi zis-o În glumă, sper. — Eu nu mint un moșneguț care-i pe ducă. — Iar asta te Înnobilează, Daniel, Însă cum ai de gînd să strecori o individă În această casă respectabilă? — Plătind triplu, bănuiesc. Detaliile specifice le las În seama dumitale. Fermín ridică din umeri, resemnat. În fine, tîrgu-i tîrg. O să ne gîndim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ocolea de la distanță aceste obiecte, uneori se Întâmpla Însă ca, meditând la cele sfinte, șireturile lungi și Înnodate ale pictorului să se Încurce cu tocurile cui. Revelațiile sale privind adevărul ultim din om, Lawrence le propovădui câtva timp la Schitu Duca, unde se deplasa În fiecare sâmbătă cu autobuzul, revenind luni Înapoi În Iași, călugării Însă deveneau la fiecare descindere a sa din ce În ce mai suspicioși, pentru ca În cele din urmă să-l afurisească, interzicându-i pentru totdeauna să mai calce pragul lăcașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea de zăpadă Ce frântă-n lujer, a-nceput să cadă, Când sunt, pe drumul vieții, la răscruce...
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
cu acest citat din cartea Pentru Legionari și nu mai încape nici un comentariu. Aceea este linia creștină. Noi nu am declanșat violențe, ci doar am răspuns la câteva violențe și suntem acuzați veșnic. Dar nimeni nu arată că I. Gh. Duca, prim ministru liberal, împotriva constituției, împotriva practicii democrate, împotriva dreptului la opinie și la cuvânt, în mod abuziv și criminal, ne dizolvă, arestează 18.000 de legionari, bătăi și anchete, arestează pe Ion Z. Codreanu, pe părintele Ion Moța, mulți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la fântâna hanului... Un muc de lumânare ardea la geamul bucătăriei. Asta însemna că hangița îl așteaptă. Ca semn că a ajuns, a aprins un chibrit doar cât ai clipi... Ușa bucătăriei s-a deschis încet și hangița, îmbrăcată de ducă, a ieșit cu grijă, să nu facă zgomot... Au ajuns repede la bordei. Lotrul a întețit focul. Apoi, la lumina și căldura lui, s-au iubit cu dor și nesaț... Când cocoșii cântau a doua oară, Irinuța „dormea deja dusă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de pume rănite în timpul împerecherii și care au fost atacte de wolverine. Sar pe ele din spate, apoi o iau la fugă, revin, mușcă odată aici, odată dincolo, până când puma ajunge să sângereze de moarte. Când săraca ființă e pe ducă, glutonul atacă frontal, îi smulge ochii din cap și îi papă ca pe niște găluște. Danny tresări, vizualizând imaginea: Marty Goines, EL, creatura pe care o privea. — Va trebui să ne uităm prin registrele pe care le aveți. Să verificăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lităților de care aveam parte acolo. — Trebuie să te fi simțit destul de singură, mi-am dat cu părerea. 64 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Ba nicidecum, mă contrazise vioaie Ioana. Cam în acea vreme l-am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi plăcea muzica și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să vrei cu adevărat.“ La puchinosul hotel unde stăteam la Paris, pe rue de Buci, sună într-o zi telefonul: „Vino imediat la Viena, la teatru!“ Crezi că am așteptat al doilea telefon? — Nu te-ai mai întors la Nicolae Duca... — Era un bărbat extraordinar, care m-a adorat, dar eu n-am putut face altfel, mi-a fost imposibil să nu-l părăsesc. Sergiu era destinul meu. Iubirile de până atunci mă ținuseră captivă în vremelnic. Cu Sergiu am avut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să fii... DARUL PRIETENIEI Prin lumea largă Nu știu dacă dorul de ducă îl moștenim de la păsările migratoare ale căror stoluri pe cerul toamnei ne umplu privirea de nostalgie. Pe mine drumurile gândului mă purtau spre mătușa de poveste. În jocul de-a v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
locul raporturi tainice, de la care nimic nu o putea întoarce. Un ac la o busolă a sufletului ei singular le cârmuia. Nory cunoștea obiceiul lui Mini. Știa că nimic și nimeni nu o mai putea interesa când îi abătea de ducă. Era atunci ca și plecată, j Voința covârșea așa de mult energiile fizice, încît vocea, mersul, nu mai funcționau, și cele câteva minute cât mai întîrzia era lovită de un fel de anestezie. Nory profită de plecarea lui Mini pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
era încordată din pricina geloziilor și a riva lităților de care aveam parte acolo. — Trebuie să te fi simțit destul de singură, mi-am dat cu părerea. — Ba nicidecum, mă contrazise vioaie Ioana. Cam în acea vreme l-am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi plăcea muzica și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să vrei cu adevărat.“ La puchinosul hotel unde stăteam la Paris, pe rue de Buci, sună într-o zi telefonul: „Vino imediat la Viena, la teatru!“ Crezi că am așteptat al doilea telefon? — Nu te-ai mai întors la Nicolae Duca... — Era un bărbat extraordinar, care m-a adorat, dar eu n-am putut face altfel, mi-a fost imposibil să nu-l părăsesc. Sergiu era destinul meu. Iubirile de până atunci mă ținuseră captivă în vremelnic. Cu Sergiu am avut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să fii... Prin lumea largă Nu știu dacă dorul de ducă îl moștenim de la păsările migratoare ale căror stoluri pe cerul toamnei ne umplu privirea de nostalgie. Pe mine drumurile gândului mă purtau spre mătușa de poveste. În jocul de-a v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mie! Vai, cât vouă! Ne-au cântat în palme greieri; pacea orelor arzânde... cel mai dulce vis de rouă. Și nu-i capăt sa ne-ajungă... din pământ o mână lungă sparge nourii de ceară, bate Sha, la dor de ducă... un nebun de plin amor zburdă-n cercul stării albe căzând pradă vorbelor, din prea dus spre zări deșarte și, ... s-au speriat Jugarii, curgând vise-n chip de șoapte, iar în scrum de clipe moarte, adormirii se dezic, trec
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu te miri cine găsit pe acolo. Mă duc. Nu știu Încă dacă o să pun ori nu scrisoarea asta la poștă. S-ar putea s-o păstrez (de lene, ca să nu scriu alta când m-o apuca iară dorul de ducă pe Ailaltă Lume!). Deocamdată mă duc să demontez spânzurătoarea. Încet, binefacerile democrației au Început să pătrundă și la noi, până acum numai sub forma presei libere, care Încearcă, În modul cel mai obiectiv cu putință, să informeze corect opinia publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]