KorAP: Find »[drukola/base=duce & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...264 >

6,588 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

i se îngăduise să se retragă la Monza într-o mănăstire, își dăduse obștescul sfârșit. După o audiență generală, Arioald a coborât de pe tron și mi-a spus: - La Cividale nu e o atmosferă bună, drept care ducele Grasulf și nepoții ducelui Gisulf sunt la cuțite. Te învestesc cu puterile unui judecător regal. Du-te acolo și fă tot ce-ți stă în putere pentru a normaliza lucrurile. Mare parte din orașul Cividale se construise din nou. Grasulf, deși strâmbând din nas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
el considera ca fiind strict de competența lui. Pot chiar să afirm că, după trei ani, între noi exista un fel de prietenie respectuoasă. Nu pot să trec sub tăcere faptul că l-a ajutat pe Rotari să fie un duce iscusit, învățându-l șiretlicurile politicii. Longobarzii din ducat, după ce vreme de peste un an s-au ferit de mine, au început să mă considere un arbitru al modei și al bunului-gust, încât mi s-a părut că sunt pentru Brescia ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
tu ai mers cam departe și că ai un anumit plan. Întorcându-mi spatele ca să nu-i citesc gândurile pe față, a răspuns: - Regele nu mai are mult de trăit și nu are fii legitimi. Rotari are șansele oricărui alt duce de a-i lua locul. Vorbele ei erau în răspăr, aproape frivole. Am rămas uluit și mi-am adus aminte de ce spusesem cu mulți ani înainte; am repetat fără să-mi dau seama: - Dacă o să trăiască, ar putea să devină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
De ce te frămânți ca un amant gelos? Mi-am zis că eram un nerod și n-am reușit să spun decât atât: - Iartă-mă. Sunt obișnuit să te aud spunându-mi totul și uit că acum îl am dinainte pe ducele de Brescia, nu pe Rotari cel de la moșie. M-a luat pe după umeri ca pe un frate. - Bunul meu Stiliano, în ziua în care vei sta lângă mine nu fiindcă sunt Rotari cel de la domeniul Ariberti, ci ducele de Brescia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
dinainte pe ducele de Brescia, nu pe Rotari cel de la moșie. M-a luat pe după umeri ca pe un frate. - Bunul meu Stiliano, în ziua în care vei sta lângă mine nu fiindcă sunt Rotari cel de la domeniul Ariberti, ci ducele de Brescia, prietenia noastră nu va mai exista. Implor zeii ca acest lucru să nu se întâmple niciodată. Mi-am preluat funcția, și doi ani din viața mea n-am făcut decât asta. Dacă politica îmi plăcea, în schimb nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
care s-ar fi remarcat printr-un meșteșug sau să fie răscumpărat. Firește, toate aceste reforme au stârnit la Pavia proteste, în special în rândul tradiționaliștilor. Dar tot la Pavia exista o problemă mult mai serioasă decât înrâurirea mea asupra ducelui de Brescia: regele se simțea din ce în ce mai rău. Durerile de stomac se întețiseră, junghiuri care, după perioade de constipație, îi provocau dizenterii puternice. Suferea și de artrită care-i chinuia mai cu seamă un braț, împiedicându-l să-și miște degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
pus următoarea întrebare: „La cine vă gândiți să fie noul rege? “ Fiecare din ei și-a rostit propriul nume, ceea ce nu e bine deloc. Nimeni nu ți-a rostit numele, dar eu de fiecare dată am întrebat: „Ce credeți despre ducele de Brescia?“. Răspunsul a fost mereu același: „E tânăr, puternic și bine sfătuit“. Drept care te poftesc să ai în vedere succesiunea la tron, Rotari. Prietenul meu s-a înroșit, privindu-mă pe furiș, iar eu am tăcut. - Tu ce crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
pachetul și, privind rochia de purpură brodată, s-a întunecat și mai tare. Ținând-o ca și cum ar fi fost un șarpe, i-a întins tunica lui Rotari. - Nu o vreau. Acesta este un veșmânt de regină, nu de soție de duce de Brescia. Fă ce crezi cu ea, dar eu așa ceva nu port. Rotari era nedumerit. Mie mi se închirciseră măruntaiele. Gaila percepuse ceea ce nu știa, doar atingând și privind rochia ce-i fusese trimisă de Gundeperga. Rotari a azvârlit rochia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
țăranilor și a servitorilor, pe care i-am putut liniști cu ceva argint. A trebuit atunci să-i despărțim. Rodoald, care a început, deși nu-i venise vremea, să se pregătească pentru meșteșugul armelor, a fost încredințat severului și neîndurătorului duce de Trento. Pe Ansoald l-am surghiunit în cancelarie cu porunca să compileze un caiet de legi longobarde, amenințându-l cu dezmoștenirea. Când și când mergeam și la Gundenperga, ca să-i mai cer ceva sfaturi. Pe la sfârșitul lui septembrie mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
viață de sfânt, îngrijindu-se de sufletul celor care doreau să-și deschidă inima. Am întrebat mirat: - Dar acolo nu e un episcop arian? Ca de obicei, Adeodato n-a comentat, răspunsul lui fiind unul direct: - Este o chestiune între ducele Grasulf și ducele Lupo de Treviso; amândoi pretind să-și aleagă preoții preferați. Am reținut acel lucru ca pe ceva demn de a fi grabnic rezolvat, după care am hotărât: - Atunci să meargă la Primigenio. Voi pune lemnul într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
îngrijindu-se de sufletul celor care doreau să-și deschidă inima. Am întrebat mirat: - Dar acolo nu e un episcop arian? Ca de obicei, Adeodato n-a comentat, răspunsul lui fiind unul direct: - Este o chestiune între ducele Grasulf și ducele Lupo de Treviso; amândoi pretind să-și aleagă preoții preferați. Am reținut acel lucru ca pe ceva demn de a fi grabnic rezolvat, după care am hotărât: - Atunci să meargă la Primigenio. Voi pune lemnul într-o raclă de preț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
codexul de legi, de față cu o mulțime de longobarzi înarmați. În a treia zi după echinocțiul de primăvară am plecat spre Cividale cu o escortă de doisprezece oameni comandați de vasalul Ariberto. La intrarea în oraș, ne-a preluat ducele Grasulf. Avea aproape șaptezeci de ani și era încă în putere. Cunoscându-i bine caracterul, am coborât de pe cal, i-am ieșit înainte și i-am prezentat omagiile spunându-i barba, unchiul, așa cum orice tânăr din provincie se adresează unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
odată ajuns la urechile lui Grasulf, a pus pe jar gărzile care controlează toate pachetele mari și lăzile la ieșirea din Cividale, iscoadele care supraveghează cimitirele și cercetează orice groapă de curând astupată. L-am auzit cu urechile mele pe duce spunând: „Doar atunci când vor fi arse resturile curvei de Romilde am să pot închide ochii liniștit“. Așa că, dacă trebuie să împlinești acest lucru fără știința lui și dacă nu poți să pui acele rămășițe sub ocrotirea regelui, ceea ce vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Cu ceva tot m-am ales: alegerea unui oarecare Chiaro ca patriarh, fost călugăr în orașul Ceneda. VIII La puțin timp după aceste întâmplări, s-a petrecut una și mai tristă. Întorcându-mă la Pavia, Rotari m-a informat că ducele Aio, fiul lui Rachis din Benevento, care murise anul trecut la o vârstă venerabilă, era în drum spre Pavia pentru a-i prezenta omagiile sale și a obține confirmarea alegerii pe scaunul ducal. Aio era un bărbat puternic, cutezător și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
nu s-au oprit decât în niște bărci mici mânate spre vasele ancorate, ce și-au înălțat pânzele la iuțeală. Așa se face că, după ce Aio a domnit în ducat un an și cinci luni, provinciile l-au ales ca duce de Benevento pe Rodoald, cu condiția ca, în caz că ar muri, să-i urmeze Grimoald. Ei încă stăteau în cumpănă, mai mult din dragoste pentru tatăl lor adoptiv decât din dorința sinceră de a se-ntoarce la Cividale, dar i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
sincer și cinstit; nu se mai ascundea în spatele unor justificări și se folosea de propriile greșeli pentru a-și sfătui fiul cum nimeni n-ar fi putut s-o facă mai bine. Într-o zi a dorit să-i mulțumească ducelui de Vicenza, care uneltise împotriva lui, nesocotind părerea întregului consiliu și fără să bage-n seamă mânia lui Rodoald. Atunci când l-am întrebat de ce a făcut acel gest, ne-a răspuns: - Așa cum știți și voi, ne naștem sortiți să murim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
când stăteam doar cu el, mă purtam ca un prieten apropiat și înțelegător, când îi țineam locul în consiliu, eram mâna de fier care răspândea teamă. Așa se face că am pus un ucigaș cu simbrie să-l omoare pe ducele de Vicenza, aflând că își bătea joc „de un rege cu capul îngropat în mormântul concubinei“. Vasalii erau descumpăniți văzând un Rotari care le apărea tot mai străin de cel pe care-l admiraseră, respectaseră și de care se temuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
mândru că ai un tată precum Ariald! A stăruit să mergem să fim omeniți la curte, însă eu am găsit felurite scuze ca să refuz; nu am spus că nu-i iertasem încă pentru infamia săvârșită față de soția mea. La Cividale, ducele Ago, sfătuit fiind de unchiul său Grimoald, voia să-mi acorde reședință la palat ca să-i fiu de ajutor în cârmuirea ducatului. Am refuzat politicos, spunându-i că voiam să mă retrag într-o sihăstrie de pe muntele ce domina orașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și să-și recapete puterea, a scornit un plan doldora de viclenii, pe care doar Satana poate să le inspire. Mai întâi a pus la cale căsătoria dintre Ariberto, duce de Asti, fiu al fratelui ei Chrodoald, și Wuldetrada, fiica ducelui Theoderad de Torino. Opțiunea pentru această soție menită nepotului n-a fost întâmplătoare, fiind vorba despre o catolică înfocată, ambițioasă și gata de orice ticăloșie pentru a căpăta ceea ce voia. În plus, era verișoara Zubetei, o femeie ușuratică și cunoscută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ca să-i ceară permisiunea să ducă la Benevento pământ din Cividale, sosit în capitală odată cu zeciuiala. A invocat drept pretext dorința lui Grimoald de a se îngropa în acel pământ pentru a omagia memoria unchiului Gisulf. Regele, temându-se de ducele cel războinic, a fost de acord. Preoții catolici de la San Giovanni nu erau precum Teja, înfierat de mine pe nedrept, ci niște netrebnici pe care nu-i ademeneau decât aurul, viața în lux, concubinele, și care pe timp de noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
fapta lui Grimoald de a fi acordat azil evreilor și arienilor. Așa că arhanghelul i-a apărut și urmașului episcopului Lorenzo, Martino, dându-i de veste că el însuși începuse clădirea unei bazilici în grota cu pricina și să-i spună ducelui să o termine. Episcopul a urcat muntele împreună cu o mulțime de oameni și a intrat în grotă: mare i-a fost uimirea văzând un altar peste care trona crucea, precum și toate cele trebuincioase liturghiei puse la locul lor, și urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
definitiv la Benevento, alături de fiul meu. Asta și fiindcă evreii din Pavia au adus cu ei aici o mare parte din aurul meu. Toate celelalte bunuri ale mele au fost confiscate de rege, cu excepția celor din Cividale, aflate sub protecția ducelui Ago. Mi-a fost însă dat să mai am parte doar de o iarnă fericită. Preoții și-au dat seama de furtul trupurilor la numai cinci zile după plecarea noastră. Ticălosul de rege Ariberto, aflând că eu fusesem cel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

cu mâinile și le văzu pline de sânge. Antonio frână brusc, trimițând-o cu capul În parbriz. Motorul se opri. — Scuză-mă, n-am vrut, spuse - În timp ce, trecând peste barajul de ciment, mașina se Înțepenise În piedestalul care Înconjura obeliscul Ducelui, speriind un stol de pescăruși - Îmi pare rău iubire, iartă-mă. Începu să caute În buzunarul hainei după șervețel, dar nu-l găsi și deschise torpedoul. Emma simți un miros de ulei rânced, de lubrifiant, și văzu un Springfield Armory

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
rezolva problema. Își aminti imaginea pistolului din torpedo. Apoi disperarea lui Antonio când ea coborâse din mașină și el alergase după ea, și pentru că ea nu voia să se oprească, el Îi rupsese geanta. Căzuseră amândoi la picioarele obeliscului Închinat Ducelui, iar el o Îmbrățișase și-i săruta părul și mâinile și gura care sângera și o implorase - Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, Emma, Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, nu pot să trăiesc fără voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555

primeau o pedeapsă mai mică, echivalentul a 5 lire102. Un blasfemator din Florența a fost condamnat în 1512 la trei ani de exil după ce a fost condus prin oraș cu o țepușa în limba 103. Conform unei scrisori din 1543, Ducele Cosimo I de' Medici câteodată îi ierta pe blasfematori de pedepsele corporale și le cerea să plătească doar amendă corespunzătoare, cu condiția ca ei să nu fi blasfemiat un sfânt în particular, iar Ducesa Eleonora a pledat în fața soțului ei

Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]