1,184 matches
-
kilometru. Câte lucruri sunt de făcut în Provinciile Dunărene! Acest gând ne urmărește la fiecare pas. La a doua poștă găsim orășelul Târgu Frumos, ceea ce înseamnă: frumosul târg. E, într-adevăr, un punct dominat de negoț; fiecare casă e o dugheană; la fiecare intersecție, în fiecare piață, în fiecare cartier mărginaș se găsesc grupuri de cai și de vite de vânzare. E un iarmaroc permanent, cu atât mai important cu cât Târgu Frumos este singurul târg notabil cale de zece leghe
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
printr-o poartă ce se deschidea într-un fel de împrejmuire făcută din argilă și ajunseră într-o mică piață plantată cu aceiași arbori minerali. În fund, pe latura cea mai mare, se vedea un șir de arcade și nenumărate dughene. Se opriră chiar în mijlocul pieței, în fața unei mici construcții în formă de ghiulea, spoită cu albastru. Înăuntru, în singura încăpere a casei, luminată doar prin ușa de la intrare, ședea, în spatele unei tejghele de lemn lustruit, un bătrân arab cu mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prin ușa de la intrare, ședea, în spatele unei tejghele de lemn lustruit, un bătrân arab cu mustață albă. Tocmai turna ceaiul, ridicând și coborând ceainicul deasupra a trei păhăruțe colorate. Din prag, până să apuce să deslușească și altceva în penumbra dughenei, îi întâmpină mireasma răcoroasă a ceaiului de izmă. Se izbeau de ghirlande de ceainice de cositor, de cești și tăvi de tot soiul, amestecate cu vrafuri de cărți poștale. După ce trecu de ele, Marcel se pomeni lângă tejghea. Janine rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
intrare, dându-se puțin la o parte, pentru a nu lua toată lumina. Abia în acea clipă zări, în penumbră, în spatele bătrânului negustor, doi arabi care o priveau surâzând, așezați pe saci doldora ce umpleau toată partea din fund a dughenei. Pe pereți atârnau covoare roșii și negre și basmale brodate, iar pe podea zăceau de-a valma saci și lădițe cu mirodenii. Pe tejghea, în jurul unui cântar cu talgere lucitoare de aramă și a unui metru vechi, cu cifrele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spuse numai câteva cuvinte, dar care părură a-l descuraja pe Marcel. El își adună stofele, le băgă la loc în geamantan, ștergându-și fruntea de o sudoare imaginară. Îl strigă pe micul hamal și porniră către arcade. În prima dugheană, deși negustorul luase aceeași înfățișare olimpiană, lucrurile merseră ceva mai bine. - Uite ce mai aere își dau, spuse Marcel, parcă n-ar fi și ei tot negustori! Viața nu-i ușoară pentru nimeni. Janine mergea în urmă fără să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
argilă, peste care atârnau trandafiri ofiliți de decembrie și, ici, colo, câte o rodie uscată și viermănoasă. În tot cartierul stăruia o mireasmă de praf și de cafea, de scoarță de copac arsă, un miros de piatră și de oaie. Dughenile, scobite în zidurile de lut, se împuținaseră; Janine simțea că n-o mai duc picioarele. Bărbatul ei, în schimb, era din ce în ce mai vesel. Începea să-și vândă marfa și de aceea se arăta mai îngăduitor. Îi spunea Janinei "micuța mea". Călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
am făcut din loc întreg.” Apoi 18 fălci de vie reprezintă ceva, vere! Acuma vreau să-ți arăt cum ți se întoarce răul făcut. La 20 aprilie 1665 (7173), Istratie Dabija voievod întărește lui Stamatie, mare postelnic, stăpânirea a șase dugheni și a unui loc de cinci dugheni de pe Ulița Nouă, a unei case de pe Ulița Brașovenească și asupra unor vii de la Miroslava, luate de la Vasilie Gealalău, cămăraș la Ocnă, pentru vina de a fi fost „viclean domniei lui Ștefan Vasilie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fălci de vie reprezintă ceva, vere! Acuma vreau să-ți arăt cum ți se întoarce răul făcut. La 20 aprilie 1665 (7173), Istratie Dabija voievod întărește lui Stamatie, mare postelnic, stăpânirea a șase dugheni și a unui loc de cinci dugheni de pe Ulița Nouă, a unei case de pe Ulița Brașovenească și asupra unor vii de la Miroslava, luate de la Vasilie Gealalău, cămăraș la Ocnă, pentru vina de a fi fost „viclean domniei lui Ștefan Vasilie (Lupu) vodă și țărăi; cîndu au venit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dar Stamatie, marele postelnic, era om cu suflet mare și „n-au vrut să lase pre rudele Gealalăului așea fără de nemică, ce de voia lui le-au dat... casăle din Iași, pre Ulița Brașovenească și viile de la Miroslava; iar pentru dughene ce simtu pre Podul ai Hagioaiei încă le-au mai dat o sută de lei bătuți”. Știi cumva cum a mai fost numită mănăstirea Galata? Drept să spun, aici ai aruncat întrebarea pe loc gol. Gheorghe Duca voievod, în hotărârea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
După felul cum ai spus-o, îmi închipui cât de neajutorată o fi fost moștenitoarea despre care ți-ai adus tu aminte. Chelsiia lasă fiicei sale Marie, soția lui Ion Botezatul: “Casăli ei, cu pivniți de piatră și cu cinci dughene, ce-s pe Podul Vechiu, unde ședu arcarii, și doo vii,...în Vale îi Cozmoaie, și o vie din Șorogari... o prisacă...” Apoi o poiană, un loc de prisacă cu poiană și râmnic la Vlădiceni... Când se întâmpla asta? <După
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aveau ei ulița asta n-o știam. Și ai aflat-o? Tocmai tu mi-ai amintit ce spunea vodă când a pomenit de moștenirea ce a lăsat Chelsiia fiicei sale Maria: “Casăli ei, cu pivniți de piatră și cu cinci dughene, ce-s pe Podul Vechiu, unde ședu arcarii”. Cred că îți mai amintești de poruncile domnești privind viile nelucrate. Uite că la 28 octombrie 1698 (7207) Antioh Cantemir poruncește: “Dat-am cartea domniei mele rugătoriului nostru egumănul... de la Cetățuie, să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dragule. La 3 octombrie 1700 (7209), Matei Sturza, unul din ctitorii mănăstirii Bărboi, dăruiește acesteia “cîte pogoane s-or afla, ce sîntu la Vlădiceni”. Și care-i baiul? Ce, nu au mai fost ctitori care au dăruit moșii, sate, case, dughene, crâșme, și cine mai știe câte altele? Au mai fost, dar aici binefăcătorul o scaldă: Ba spune că “ Aceste vii cu pomăt și cu loc cu tot le-am dat... sfintei mănăstiri de la Bărboi”, ba că “iar și mai multe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai mare, Milia, care mergea la școală după-amiaza. O „emblemă” a tuturor școlarilor din sat erau petele de cerneală de pe mâini, haine, caiete și chiar de pe față. Cerneala era un lichid violet preparat din cârmâz cumpărat pe un ou de la dugheana lipovencii. În treacăt fie spus, ouăle reprezentau moneda de schimb în lumea satului. Cu ele cumpărai cele necesare de la prăvălie și tot cu ele plăteai și unele servicii duhovnicești: spoveditul - două ouă, împărtășitul - alte două. Cerneala era purtată la școală
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
precum Gombrich, în incipitul la Istoria Artei, că nu există artă, ci numai artiști înseamnă să muți problema: de când există artiști și de ce? "Arta este tot ceea ce oamenii numesc astfel"? Și atunci ce era în lipsa numelui propriu, înainte de trecerea de la dugheană la studiolo și de la ghildă la Academie? Nu artistul a făcut arta, ci noțiunea de artă a făcut din artizan un artist, iar aceasta nu apare în toată măreția decât odată cu Quattrocento-ul florentin, în acea perioadă care ține de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din partea tatălui, cioban din partea Todireștilor. Din marginea pădurii, se zărea, prin pâcla alburie, clădirile care formau târgul Hîrlăului: imediat, după Bahlui, se ridica semeață Biserica Sf. Gheorghe, înălțată de marele domn Ștefan, spre stânga era clădirea școlii israelite, în dreapta, după dugheni înghesuite, se zărea Biserica Sf. Dumitru, zidită din porunca feciorului Răreșoaiei. Tânărul, când carul atinse apa Bahluiului, își luă la revedere de la tovarășul mai vârstnic, care-l povățui să se întoarcă cu el acasă și să lase slujbele târgoveților. Bucuros
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
din porunca feciorului Răreșoaiei. Tânărul, când carul atinse apa Bahluiului, își luă la revedere de la tovarășul mai vârstnic, care-l povățui să se întoarcă cu el acasă și să lase slujbele târgoveților. Bucuros că a ajuns, omul îndreptă boii spre dugheana lui Ițic, un evreu negricios, cu gura știrbă, care nu se înghesuia la înavuțire, ca megieșii lui. Ziua bună, domnule, rosti bătrânul, scoțându-și căciula din cap și aplecându-se să intre în casa ovreului. He, he, ai gătat slănina
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vroiam cam zece bani! Zece bani! se minună Ițic. Vrei să pierd negustoria? Poți să mergi la alții, dar să vezi că nimeni nu-ți va da mai mult ca mine. Supărat, badea Vasile își luă carul, îndreptându-se spre dughenile din dosul Bisericii Sf. Dumitru, unde neguță prețul grâului cu mai mulți negustori. Ca un făcut, nimeni nu dădea mai mult de cinci lei. Dinspre Munteni, îl zări pe Mihai, care se îndrepta, roșu la față, spre tăpșanul dinaintea podului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
încalic harmasari, vânez mistreți? Astea-s lucruri de noi știute, băiete, hai mai bine să dau și eu amarul de grâu și să ne întoarcem acasă! Bine zici, bade, cum m-am gândit că eu voi sta închis într-o dugheană sau atelier?! Porniră amândoi spre dugheana lui Ițic, descărcară marfa, socotiră banii și, după ce târguiră lucrurile însemnate de baba Maria, se așezară pe băncile dinaintea hanului, potolindu-și setea cu o cană de vin. Vântul se opri și se porni
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lucruri de noi știute, băiete, hai mai bine să dau și eu amarul de grâu și să ne întoarcem acasă! Bine zici, bade, cum m-am gândit că eu voi sta închis într-o dugheană sau atelier?! Porniră amândoi spre dugheana lui Ițic, descărcară marfa, socotiră banii și, după ce târguiră lucrurile însemnate de baba Maria, se așezară pe băncile dinaintea hanului, potolindu-și setea cu o cană de vin. Vântul se opri și se porni o ploaie răcoroasă de primăvară. Drumul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
brad și busuioc. Sărbătorile de iarnă trecură, dar bucuria lor fu tulburată, în tot satul, de telegrame morbide, care mai puneau, deasupra ușii de la intrare, câte o bucată de atlas negru, ținut, la mare cinste și cu preț întreit, în dughenile evreilor din târgul Hîrlăului. Saveta se lăsă amăgită de presimțirea cumnatului. Oftă, gândindu-se la Ghiță, amintindu-și cum o furase de la horă și o ținuse, câteva zile, în podul șurii, până când taică-su o luase acasă, amenințându-l pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
traficanții de penicilină. Los fraieros se grăbeau spre East TJ, la cluburile Blue Fox și Chicago - fără îndoială, ca să prindă spectacolul de matineu, în care o femeie o lua la buci de la un măgar. Mașinile turiștilor erau deja aliniate în fața dughenelor care le schimbau tapițeria la preț redus, iar jandarmii mexicani, la volanul Chevy-urilor de dinainte de război, patrulau ca vulturii în uniformele lor negre, care semănau binișor cu cele ale naziștilor. Am bătut străzile, în căutarea lui Lee și a mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Roșcovanul? Gândacii încep să urle ca negroteii. Filipineza zice nu, domnu’, că Johnnie are dinții ascuțiți. Fuge ca din pușcă, iar eu și cu Johnnie stăm la adăpost până sâmbătă seara. Ne crapă buza după o păsărică. Ne ducem la dugheana asta de pe Broadway și-mi iau niște decorații pentru geaca de aviator. Decorații cu frunze de stejar, steaua de argint, steaua de bronz, medalii pentru toate campaniile din Japonia... Arătam ca George S. Patton, doar că eram mai bine dotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sanctificată.“ Totul se desfășura aici pe spații mai ample, avea un aer mai sărăcăcios, mai lacunar și mai apropiat de sfârșitul războiului. Mult spațiu între zidurile arse, întinse pe suprafețe mari. Rareori câte o clădire nouă, dar multe barăci și dughene de scânduri. Zadarnic se străduia Kurfürstendamm-ul să fie o promenadă elegantă. Numai pe Hardenbergstraße, între gara Zoologischer Garten și stația de metrou Am Knie, Piața Ernst Reuter de mai târziu, am văzut în apropiere de Steinplatz o schelărie în spatele căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timpul, m-am trezit stând prea devreme sub ceasul gării, o vreme am umblat nehotărât în sus și-n jos, am fost încercat de ispită, am rezistat o vreme dar apoi am băut totuși două țuici la tejgheaua uneia din dughenele înșirate una lângă alta vizavi, motiv pentru care respirația mea mirosea atunci când Anna a sosit punctuală și arătând mai tânără de douăzeci de ani. Era ceva colțuros, de băiețel, în mișcările ei. Frigul îi înroșise nasul. Ce să fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din teleguță la Belgrano R. Quinta ie la vreo treișpe străzi dă gară. Am croșetat ideea să mă răcoresc mergând cu perpedesu, da iera să dau În primire dă oboseală. Cum Îmi zisese Abenhaldun, i-am tras o sârmă dân dugheana dă pă strada Rosetti. Chiar vizavi dă quinta stătea ciotcă niște mașini; auzeam cum se trăncăneau gagiii În ele. Abenhaldun zăbovea așteptându-mă, chiar la intrare. Mi-a părut mai bătrân ca nainte. Mă chiombisem amar de ori la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]