6,803 matches
-
cu cele dumnezeiești, le îngroașă prin dureri și greutăți partea înțelegătoare a sufletului, o tulbură cu norul descurajării și usucă lacrimile umilinței cu seceta durerilor”42. Gradul de încercare este proporțional cu patimile noastre sau cu treapta de- săvârșirii noastre duhovnicești. În general, există o simetrie între acestea. Cel mai greu încercați sunt cei mai împătimiți, mai robiți patimilor trupești și sufletești și cei mai înaintați în lucrarea virtuților. Cei învârtoșați trec prin „probe înfricoșătoare”, până se întorc la pocăință. Cei
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
învârtoșați trec prin „probe înfricoșătoare”, până se întorc la pocăință. Cei înaintați sunt și mai greu încercați, pentru a se arăta tăria lor în virtute. Întristările pe care Dumnezeu le îngăduie asupra noastră au mai multe nuanțe sau etape. Părinții duhovnicești vorbesc despre întristare, mânie, retragere și părăsire din partea lui Dumnezeu. Întristarea pe care sufletul o simte în încercări este de două feluri: - în legătură cu afectele de plăcere, sau cu cele de durere, depre care am văzut că vorbește Sfântul Maxim. Cea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
mai poate procura. Cea din suflet sau din minte se produce din lipsa bunurilor sufletului. Spre deosebire de întristarea din simțuri, pe care o provoacă patima, întristarea cea după Dumnezeu, ce îsoțește încercările și pătimirile cele fără de voie e împreunată cu bucuria duhovnicească. Dintre roadele acesteia, Sfântul Casian spune că „face pe om osârduitor și ascultător spre toată lucrarea cea bună, prietenos, smerit, blând, gata să sufere răul și să rabde toată buna osteneală și zdrobirea, ca una ce este cu adevărat după
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
povățuire, ca o îngăduință, iar alta de lepădare. Cea în sens de îngăduință sau povățuire, aflăm de la Sfântul Marcu Ascetul, nu lipsește sufletul de lumina dumnezeiască, ci harul își ascunde prezența sa, cu scopul ca sufletul lipsit de harurile sale duhovnicești și fiind ispitit de diavoli, să caute cu frică și mai multă ajutorul lui Dumnezeu. Spre deosebire de cea dintâi, părăsirea în sens de lepădare lipsește cu totul sufletul de ajutorul lui Dumnezeu și îl predă „legat dracilor”50. Sfântul Maxim Mărturisitorul
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
dracilor”50. Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră că sunt patru feluri generale ale părăsirii din partea lui Dumnezeu: - din iconomie, ca prin păruta părăsire cei încercați să se mântuiască; spre dovedire, ca la Iov și Iosif, spre întărire în credință; spre povățuire duhovnicească, ca la Apostolul, ca smerindu-se în cugetare, să păstreze covârșirea harului; spre pedeapsă, spre pocăință 51. Notele specifice, povățuitoare sunt: - ea aduce sufletului întristare multă, o anumită smerenie și desnădejde măsurată. Ea produce în inimă frica de Dumnezeu și
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
suntem cuprinși de părăsirea cea povățuitoare sau mântuitoare, trebuie să-i aducem lui Dumnezeu mulțumire însoțită de rugăciuni de iertare. În cazul celei de-a doua, trebuie să-i aducem mărturisirea pentru păcatele săvârșite și lacrimi de pocăință 52. Părinții duhovnicești subliniază faptul că și atunci când suntem încercați fără de voie, în aceste necazuri sau pătimiri se ascunde harul Sfântului Duh și mila lui Dumnezeu. Ele exprimă paradoxul iubirii lui Dumnezeu: - în toate durerile fără de voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
ultimele clipe ale vieții, precum a făcut-o tâlharul de pe cruce, pot răscumpăra o viață de păcate, reașezându-l pe omul căit în dragostea lui Dumnezeu. Ucenicii marelui duhovnic al Greciei contemporane, care a fost Părintele Porfirie, mărturisesc faptul că duhovnicescul avvă se ruga adesea cu rugăciunea: "Doamne, dă-mi cancer! Doamne, dă-mi cancer!" Șocați, l-au întrebat cum de cere acest lucru de la Dumnezeu, când ei caută să fugă și să nu audă de această boală. Iar Părintele Porfirie
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Bisericii Răsăritene este aceea că necazurile, suferințele, încercările, bolile fac parte din însăși condiția umană, o condiție supusă durerii și morții, din cauza păcatului strămoșesc. Sfântul Isaac Sirul consideră că necazurile fără de voie sunt neapărat folositoare oamenilor, indiferent de treapta lor duhovnicească. Pentru cei căzuți în păcate - spre a-i întoarce la adevăr și bine, pentru cei sporiți duhovnicește - pentru a-i conduce tot mai departe în lucrarea virtuților. Cine fuge de ispite sau de încercări, spune Sfântul Părinte, fuge de fapt
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
aceasta și de plăcerile ei iluzorii, ceea ce poate conduce la suferință veșnică. Așadar, necazurile fac parte din iconomia mântuirii neamului omenesc și a fiecărei persoane în parte. Despre cauzele pătimirilor trupești și sufletești Sfântul Maxim Mărturisitorul (� 662) dezvoltă o învățătură duhovnicească realistă asupra cauzelor suferințelor din viața omului, toate culminând în moarte. Sfântul Părinte identifică trei căi generale prin care omul poate ajunge să Îl descopere pe Dumnezeu și, cultivând relația cu El, să își dobândească mântuirea. Cea dintâi dintre ele
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
ca un Rai potențial și o Biserică în extensie, în care omul a fost așezat ca rege și preot al tuturor celor create. Contemplându-i rațiunile, adică descoperindu-i sensurile ei profunde și încercând să o transforme, printr-o lucrare duhovnicească susținută, într-o anticameră a Împărăției lui Dumnezeu, omul ajunge să Îl descopere pe Creatorul ei și să o transforme într-o scară către Împărăția cerurilor. Însă mulți dintre oameni exploatează lumea fără discernământ și nu îi descoperă decât latura
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
de om pe o a doua cale, tot pozitivă ca și cea dintâi, calea darurilor sau a binecuvântărilor pe care le revarsă asupra tuturor, împărtășindu-le harul Său sfințitor. Viața, sănătatea, inteligența, înțelepciunea, frumusețea fizică sau morală, reușitele profesionale sau duhovnicești, toate acestea sunt roade ale împreună-lucrării omului cu Dumnezeu, ale ajutorului covârșitor primit de la Părintele Ceresc. Însă și de această dată, ca efect al trufiei luciferice, al blestematei patimi a mândriei, omul este tentat, cel mai adesea, să socotească toate
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
durerilor și a bolilor, nedorite și necerute, dar pe care omul le atrage asupra lui tocmai din lipsa sa de discernământ. Iar apăsarea acestora este proporțională, pe de o parte, cu virtuțile sau cu păcatele personale, astfel încât și precum învață duhovnicești Părinți cei mai încercați sunt cei virtuoși, dar și cei păcătoși; iar pe de altă parte, în cazul celor din urmă, păcatele sunt proporționale cu gravitatea, vechimea, intensitatea săvârșirii lor, cu robia față de ele. Diaconiței Olimpiada Sfântul Ioan Gură de
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
noi înșine, din libera și greșita întrebuințare a voinței noastre, le introducem în ființa și viața noastră sau, cum se exprimă Sfântul Părinte, "fiecare dintre noi își alege pedepsele atunci când păcătuiește cu voie". Cauzele cel mai des invocate de scriitorii duhovnicești în explicarea suferințelor și a pătimirilor fără de voie sunt: păcatul strămoșesc, actualizat în multitudinea de păcate personale; lipsa de grijă și de rânduială în cele trupești și sufletești; neascultarea. În sinteză, cauza generală a tuturor încercărilor din viața omului o
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
socotită, astfel, o a doua formă de asceză, datorată tocmai lipsei celei dintâi. Dacă omul nu are o bună rânduială a vieții sale, o cumpătare și chibzuință a tuturor trebuințelor lui și a modului de împlinire a lor, în vederea progresului duhovnicesc, ajunge mai târziu să regrete această lipsă de discernământ spiritual. Cu alte cuvinte, excesele tinereții și ale adolescenței se resimt dramatic la maturitate și bătrânețe. Dacă nu am avut un bun control asupra vieții noastre atunci când acest lucru ne-ar
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Varsanufie și Ioan, boala se socotește celui care o suportă cu răbdare "în loc de nevoință sau chiar și mai mult", de aici și îndemnul lor: "Rabdă mulțumind și vei fi miluit degrabă de Dumnezeu". Despre purtarea crucii sau descoperirea sensului profund duhovnicesc al suferinței Însăși denumirea profană a stării de suferință din perspectiva celui ce o trăiește, aceea de "pacient", vine din limba latină și înseamnă "cel ce rabdă", de la patientia â răbdare, arătând atitudinea sau conduita cu care omul trebuie să
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
este considerată o damnare, un necaz de nedepășit, în timp ce alții, mult încercați, se bucură pentru fiecare clipă în care durerile lor îngrozitoare par a se fi ușurat câtuși de puțin, dacă nu prin vreo terapie miraculoasă, măcar printr-o abordare duhovnicească și optimistă a șanselor de vindecare. Odată conștientizate cauzele suferințelor sale și resimțite efectele lor, un bun creștin trebuie să ceară ajutorul medicilor trupești, dar mai ales al "Doctorului și Tămăduitorului trupurilor și al sufletelor noastre", trebuie să solicite lucrarea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
răbdarea suferințelor, a bolilor, a necazurilor și la nădejdea pe care trebuie să o cultivăm vom spune că încercările sunt considerate „toiagul Judecătorului” și de aceea omul trebuie să le primească pe acestea, ca de la Dumnezeu și spre folosul său duhovnicesc, cu smerenie și nădejde. Sfântul Isaac Sirul ne spune că dacă le primim cu răbdare, cu smerenie și cu nădejde, dacă ne aducem aminte de nedreptățile săvârșite și le mărturisim cu pocăință lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu ne va încerca prin
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
să le vestim Domnului. Și El, care ne cunoaște starea sufletului nostru, ne va cârmui cu înțelepciune, ușurând necazul nostru și înălțându-ne din întristare”76. Sfinții Varsanufie și Ioan ne dau următorul sfat, în răbdarea încercărilor și înțelegerea lor duhovnicească: „Iar despre celelalte gânduri, pune în seama lui Dumnezeu tot gândul, zicând: < >”77. Calea ieșirii sau a izbăvirii din aceste necazuri este întoarcerea spre Dumnezeu cu lacrimi de pocăință, răbdarea lor prin rugăciune. Dumnezeu, văzând smerenia noastră, ușurează greutatea necazurilor
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
ne comporta sau conduita noastră morală în suferințe, constă în lepădarea pricinii care a provocat părăsirea și alergarea spre înălțimea smeritei cugetări 79. Orice încercare, care vine asupra noastră trebuie să fie un prilej de adâncă meditație la regresul nostru duhovnicesc, căruia i se datorează și la progresul nostru spiritual pe care îl poate aduce. Tocmai pentru acest motiv, Părinții filocalici, precum Sfântul Isaac Sirul, vorbesc alături de Sfânta Taină a Spovedaniei de o pocăință permanentă, de fiecare clipă și de o
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
a Spovedaniei de o pocăință permanentă, de fiecare clipă și de o meditare neîncetată la judecată, dublate, însă, de o cugetare continuă, prin rugăciune, la ajutorul și mila lui Dumnezeu. De teologia încercărilor sunt legate răbdarea și nădejdea, ca virtuți duhovnicești. Pe acest motiv, Talasie Libianul definește răbdarea ca fiind „iubirea de osteneli a sufletului”, ce constă în „osteneli de bunăvoie și din încercări fără de voie”80. Semnul răbdării este dragostea de osteneli, din care izvorăște o nădejde, ce devine apoi
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
bună și cu mulțumită, va lua cununa nestricăciunii, virtutea și mântuirea”82. Și, ca o treaptă supremă de despătimire, Părinții ne învață că cei desăvârșiți ajung să privească necazurile ce vin asupra lor cu un râs interior, cu un râs duhovnicesc, rod al „plânsului de bucurie făcător”, un râs superior, dar nu în sensul mândriei, ci al tăriei, al rezistenței în fața valurilor agitate și tulburi ale vieții. Este surâsul celui întărit în cercuri și care a întrezărit în acestea adevăratul lor
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
primi Taina Maslului, indiferent de vârstă sau de gravitatea bolii. Sfântul Maslu este, fără îndoială, cea mai "smerită" dintre toate cele șapte Taine. O considerăm smerită, deoarece la ea participă de obicei doar credincioșii care cunosc ceva mai detaliat viața duhovnicească a Bisericii, dar și pentru că teologii s-au dovedit destul de puțin preocupați de o interpretare amănunțită a ritualului ei. Cu alte cuvinte, Taina Sfântului Maslu este adesea ignorată sau considerată ca fiind semnificativă doar pentru persoanele în vârstă sau cele
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
este cunoscut de foarte puțini creștini și el merită detaliat și aprofundat cu fiecare ocazie. De aceea, îi îndemnăm pe această cale pe cei care consideră că nu au nevoie de Taina Sfântului Maslu să se gândească la propria viață duhovnicească. O gândire cu adevărat profundă ne va spune că nu am ajuns la desăvârșire, iar Taina Maslului, unde se adună persoanele bolnave și bătrâne, ne poate arăta, de asemenea, cât de mult au alte persoane nevoie de ajutorul nostru. Taina
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
analize teologice, de mai multă importanță acordată acestei Taine, nu pentru că ar fi un subiect "original", o "mină de aur" sau o cale sigură de publicare și obținere a unui succes comercial. Este nevoie în primul rând de o aplecare duhovnicească și o sesizare cu multă delicatețe a impactului Tainei în viața Bisericii. Trebuie să descoperim și să punem în valoare răspunsuri la întrebări legate de dezvoltarea istorică a Tainei Maslului, semnificația ei pentru Sfinții Părinți și viața liturgică a creștinilor
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
să fie cât mai bogat și să cuprindă de asemenea și câteva soluții în vederea unei cunoașteri mai ample a Tainei și de către credincioșii simpli prin evitarea unui limbaj teologic stufos și hiperspecializat. De ce este importantă Taina Maslului pentru misiunea pastoral - duhovnicească a preotului? La această întrebare preferăm să lăsăm un preot să răspundă. Într-un studiu publicat în anul 1989, Părintele Profesor Vasile Răducă afirma următoarele: "Semnul dragostei din partea comunității ecleziale vine să confirme și raporturile bolnavului cu semenii. Știut fiind
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]