1,466 matches
-
involuției literare a autorului. Într-un surogat de literatură el abuzează, din necesități comerciale, de elementul senzațional ieftin. Apreciind, inițial, calitatea, noutatea umorului, verva și ușurința de a povesti și imagina, folosirea cu oarecare succes a „logicii absurdului”, înțelegerea și duioșia cu care P. se apropie de cei umili și nefericiți, capacitatea de a pătrunde și reconstitui psihologia copiilor sau dramatismul conflictelor pasionale, unii comentatori au recunoscut că ar avea „ceva de spus”. Mult mai numeroase și mai persistente au fost
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
aventură”. Retragerea din viață pare iminentă: „Nu mai am nici un fel de povești / Când defilează albe umbrele pe umăr / și marea-i retrasă în plasele cu pești”. Elegiacul, discret, dar mereu prezent, este corectat de ludice acorduri senzuale și de duioșia domesticului, ce-l alătură, în Hora de cuișoare și Butaforie, lui Emil Brumaru: „Ce veri fierbinți strivite cu fierul de călcat / îmi suflă lumânarea ca fluturi grei de lene? / Vom sta la barieră în mici singurătăți / Când ploi de apă
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
iubește pe Radu, fiul conului Zamfir Cociaș. Toate încercările lui Grigore de a împiedica iubirea celor doi tineri sunt zadarnice și, în cele din urmă, Radu o răpește pe Olguța. Piesa este străbătută de o undă de dramatism molcom, de duioșie și simpatie pentru eroină, dezaprobând cu discreție rigiditatea celor vârstnici. Cea mai cunoscută piesă a lui P., Take, Ianke și Cadâr (pusă în scenă în 1932, editată în 1938), este axată pe ideea de toleranță, de respectare a sentimentelor, a
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
la Ion Barbu, de la Mateiu I. Caragiale la Radu Stanca, bătând cu specială insistență pe clape călinesciene, nu fără a recurge la jonglerii care lui Călinescu îi displăceau (rime funambulești, de exemplu), poetul pastișează cu grație, picurând în surâsul ironic duioșie, alături de admirație. Bunica Beps e un fel de Ghenca, și într-o piesă (Înspre noapte) e portretizată paralel cu aceasta, transcriindu-se, în acest scop, versuri din poemul călinescian. SCRIERI: Zile fierbinți, București, 1955; Calitatea producției - onoarea fabricii, București 1956
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
pot depăși nivelul de copiere a realității, fără nici o tentativă de transfigurare artistică. Literatura genului va cunoaște multe cărți inspirate din viața școlară, unele devenite bestseller, precum Cișmigiu et Comp. de Grigore Băjenaru, care, deși facile, sunt salvate de umorul, nostalgia, duioșia cu care sunt rememorate scenele din viața școlară. În cazul prozei scrise de R., clișeele abundente, artificialitatea dialogului, comparațiile extrem de banale vin să sublinieze caracterul de „schițe ușoare”. Același caracter facil, minor, este întâlnit și în poeziile din Mărgele de
RADULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
a se remarca prin idei originale, despre mai toți marii autori de literatură, de la I. Heliade- Rădulescu la Mihai Eminescu, de la C. Negruzzi și V. Alecsandri la G. Coșbuc, Ioan Slavici și Liviu Rebreanu. Din literatura contemporană îi rețin atenția duioșia și sinceritatea lui St. O. Iosif, versurile din primul volum al lui O. Goga, filonul vigurosului talent epic al lui Mihail Sadoveanu. Surprinzător pentru un critic care nu gusta poezia lui Al. Macedonski și nici curentele de avangardă, în timp ce se
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
și totodată dezinvoltă a gesturilor și vorbirii se îmbină în chip firesc cu tentația senzaționalului, fantasticului și abisalului psihologic. Definitorie rămâne însă perspectiva moralistului și a umoristului, care uzează de o gamă largă de mijloace, de la zâmbetul îngăduitor, solidar cu duioșia, până la distanțarea sarcastică. Sub camuflajul ironiei și al jovialității sudice, cu tentă caragialescă (s-a vorbit de „miticismul” naratorului și al eroilor săi), se ascunde un liric și un sentimental care râde ca să nu plângă, dotat cu înțelepciunea celui ce
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
unei înzestrări reale. Descrierile de natură și mai ales surprinderea unor dezlănțuiri stihiale, căldura evocării copilăriei, a mamei și a fraților, a prietenilor de luptă și crez, creionarea imaginii îndurerate a țării, numeroasele portrete, anecdotele savuroase alternând cu momente de duioșie, autoanaliza și reflecțiile asupra vieții sau a artei și literaturii îl captivează pe cititor, lăsându-i sentimentul întâlnirii cu o personalitate tumultuoasă, angajată total în ceea ce scrie. Prin jurnal cărturarul ține o continuă și vie legătură cu limba și literatura
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
departe de vânzoleala din agora, dedându-se, cu o bucurie simplă și naivă, plăcerilor de numismat și horticultor. Predicând răbdarea, resemnarea, el se înfioară câteodată de singurătate și de apropierea sfârșitului. E un spirit reflexiv și sceptic, cu porniri de duioșie și alunecări spre fatalism. Umorul nu îi lipsește însă, nici autoironia. Din scrisorile lui se desprinde un cult al prieteniei și al lucrurilor frumoase. În literatura epistolară românească N. ocupă un loc distinct. SCRIERI: Versuri, proză, scrisori, pref. Emil Gârleanu
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
textul povestirilor, compus din dialoguri și notații fugare, rămâne mereu un crâmpei de enigmă, o provocare la o lectură participativă. De aici, cum s-a observat (Ana Blandiana), o anumită ambiguitate semnificată discret, dar virtual productivă. Uneori textul eșuează în duioșie dulceagă, în romanțiozitate banală, iar preocuparea pentru analiză sufocă narațiunea. Deficitul epic nu pare să fie, totuși, un defect al acestor povestiri infinitezimal-caleidoscopice, oarecum cinematografice, dat fiind că modul lor de expresie, asumat, este mai degrabă cel liric. Ceva mai
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
în genere, variații (uneori cu modulații noi și cu o imagistică proaspătă) pe temele cunoscute, dar și în aceea a ineditelor, unde își găsesc loc doar bucuria „întoarcerii la cântec”, lauda vieții și a lumii (în fond, a Creațiunii) sau duioșia paternității. SCRIERI: Dumnezău, Oradea, 1928; Umbre și lespezi, Oradea, 1938; Umbre și lespezi, îngr. Dimitrie Danciu, pref. V. Fanache, București, 1974. Traduceri: Ady Endre, Sânge și aur, Oradea, 1930; ed. îngr. Nae Antonescu și Corneliu Bala, pref. Nae Antonescu, Oradea
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
spiritul ludic, verva critică. Ținta - tipuri din „intelighenția” ardeleană, atitudinile patriotarde, ignoranța de sub formulele sacrosancte (Epistola ad Corobetium sive De arte corespondentica, O serată literară-muzicală-declamatorică în Șunturug ș.a.). În Notarul Scurtu ori în Tanda și Manda, se trece nuanțat de la duioșie la ironie. Aurel P. Bănuț va fi avut un model în această proză, după cum D. D. Pătrășcanu este prefigurat în Linda Raia, o schiță amuzantă despre o obsesie nevinovată. Genul de umor trimite la o posibilă înrâurire a lui Mark
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
sălășluiește „dorul cocorului” și care e atras mereu de „pânze de catarg”, chiar dacă uneori se identifică lăuntric cu „vulturii răniți”, cu niște „ghitare sfărâmate”, cu „copaci pustii”. Spre a ține piept „ceții” și „ruginii”, cheamă „răsăritul” soarelui și „seninul” cerului, duioșia cântecului de dragoste. Conjugând notația realistă, în manieră tradițională, cu sugestia metaforică, poemele lui, nu lipsite de platitudini și stângăcii, impresionează prin puritate și spontaneitate, prin stilul sobru și muzical. Câteva poezii scrise după 1940 sunt străbătute de un optimism
NENCEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
post-mortem al Academiei RPR. Lirica, de o anume melodicitate, a lui P.-P., adunată postum, în 1896, este aceea a unui melancolic timid și însingurat, pierdut în reverii sau urzind sfioase gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
celui care desenează este, cu aceste prilejuri, sigură, ochiul vede necruțător și chiar mărește ticuri și slăbiciuni. Ironia nu rămâne însă mereu tăioasă, ci ascunde și o nuanță de comprehensiune, iar pe alocuri se însoțește nimerit cu o undă de duioșie. Aceeași privire aptă să înțeleagă, aceleași procedee ale narațiunii în care căldura sufletească, emoția, dar și exactitatea detaliului sau a interpretărilor întovărășesc evocarea unor vremuri apuse caracterizează și amintirile cuprinse în cartea Flori din grădina copilăriei (1933). K. este aici
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
am pomerit că strîng în neștire mîinile celorlalți marinari, luîndu-le drept gogoloașe de spermanțet. Această îndeletnicire îmi prilejuia un sentiment atît de puternic, de camaraderie afectuoasă, încît am ajuns să le strîng mîinile fără încetare, privindu-i în ochi, cu duioșie, ca pentru a le spune: „O, dragii mei, de ce să ne mai dușmănim, de ce să mai nutrim unii față de alții vreo rîcă sau vreo invidie? Hai, să ne strîngem cu toții mîinile, să ne contopim unii cu alții, să ne topim
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Aceasta lărgește viziunea artistului și o limpezește structural. Ion Călugării reușește să situeze istoric păturile sociale de care s-a ocupat și altădată, iar aceasta constituie un alt succes al artei sale. (Ă). Romancierul se desprinde În bună măsură de duioșia mic-burgheză care colora imaginea acelei bătrânești și neschimbate uliți a cârpacilor, unde visurile tulburi ale lui Buimaș, băiatul Tiprei, reflectau Însăși dorința autorului de a se smulge, de a evada din această viață golduroasă. Romancierul și-a propus a Înfățișa
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
povestitorul, de la început cu un aer de bătrân, care nu prea se miră de nimic. El este, adesea, de tip clasic, stăpân absolut pe întâmplări și personaje, pe care, într-un anume sens, le vrea exemplare. S-au remarcat deseori „duioșia” naratorială, tendința vizibilă către selectarea unor aspecte considerate, în câmpul obișnuințelor cotidiene, „gingașe”. La consolidarea acestei reputații, pe baza căreia B.-V. și-a căpătat un renume deosebit în manualele școlare, a contribuit substanțial, între altele, înfățișarea unor aspecte miniaturale
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
al Bucureștiului, B.-F. a străbătut, în egală măsură, România Mare, din Maramureș în Basarabia, de la Porțile de Fier la mare, însoțit de excelentul fotoreporter I. Berman. Anchetează tragediile de la Borșa, devastată de un incendiu suspect, sau schițează, cu o duioșie ironică, scene de gen din viața rituală a evreilor săraci din Sighet. A realizat „fiziologii” provinciale despre Iași, Bârlad, Pașcani, Botoșani, despre micile porturi dunărene - Calafat, Turnu Măgurele -, pustiite de stagnare, sau despre Sulina, „portul broaștelor”. A pornit o campanie
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
este prevestită și de peisajul celest nocturn (De caelo, Seraphita), dar mai ales de cel autumnal (Brumariul, Rob Codru, Muza tragică, Toamnă, trimisul). Specifică e melancolia, ce seamănă tot mai mult cu jalea grea din doinele populare. Delicatețea suavă, compătimirea, duioșia învăluie acum codrul „frate” și „tată”, muntele „uncheș”, pământul „văr” etc. E un fel de fraternizare franciscană, ce corodează solipsismul inițial, existența însăși încetând a mai fi pură negativitate. Ca urmare, tonul elegiac câștigă teren, regretate fiind clipa pierdută „în
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
străbate versurile învecinate cântecului popular ca simplitate ale Mariei Banuș; sau ca și energia și dinamismul strunit în cuvinte și imagini sigure, bine elaborate ale lui E. Jebeleanu; sau ca și apriga combativitate alternând cu simțăminte de gingășie și de duioșie a lui Eugen Frunză; sau ca și suplețea în exprimare unduioasă ca un izvor ce-și face loc printre pietre, a Veronicăi Porumbacu; sau ca și precizia de redarea imaginilor a lui Mihu Dragomir sau ca izul folcloric al versului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Fabula „Curcile” de V. Alecsandri, al celui de-al doilea, pleca de la analiza fabulei cu acest titlu pentru a încerca să stabilească locul pe care poetul îl ocupă în literatura română. Trăsătura dominantă a poeziei lui Alecsandri ar fi fost duioșia; simțul naturii și observația socială erau celelalte elemente principale care îi caracterizau literatura. S-au făcut traduceri din Istoria naturală a lui Buffon, din Voltaire (Istoria lui Carol al XII-lea), din scrierile lui Fénelon și Marmontel, din versurile lui
ATHENEUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285490_a_286819]
-
aserțiunile și interogațiile lui B. spumegația cioraniană, exasperată de România din prea înfocată pasiune pentru ea, după cum e limpede oscilația autorului, așa-zicând, între Cruce și Sabie: „Mi-a dispărut orice pasiune pentru România. Mă gândesc la ea cu acea duioșie mucalită cu care mă gândesc uneori la iubitele din școala generală. Dar numai o țară netrebnică, bolnavă, degenerată poate fi iubită cu pasiune” (Tentația mizantropiei, 2000). Din asidua frecventare a ideii creștine ruse, paralel cu venerarea profund simpatetică a ceea ce
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
vorbesc aceste păsări și spune-mi și mie, ce ai înțeles? -Am înțeles că unul este supărat pe nevastă, altul pe copil, iar al treilea, chiar pe stăpân, dar nu știu ce-i de făcut?! -Draga mea Cris, spune Peter Pan cu duioșie, știu că ești o fată cu inimă sensibilă, dar trebuie să înțelegi, că pe lumea aceasta există mai multe culori, greu de explicat, roșu să știi că înseamnă dragoste, dar poate fi și revoltă aprinsă, galbenul este o culoare caldă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
daruriă. Unii primesc mai mult, alții mai puțin. Dar nimeni nu este lipsit de dar. Ni se încredințează atât cât putem înmulți”. Pătruns implacabil de necesitatea împlinirii destinului lui de a înmulți talantul harului narativ, autorul îndrăznește cu pioșenie și duioșie să ne aducă la cunoștință în șase povestiri, amintiri de demult, chipuri dragi careși cer cu însistență învierea prin evocarea poveștii lor. Parcurgând povestirile nu putem remarca respectul, dragostea și bucuria autorului de a ne vorbi despre mama acestuia zugrăvită
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]