2,465 matches
-
PORTE-BONHEUR-UL MEU Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului PORTE-BONHEUR-ul MEU Venind de la școală într-o bună zi, l-am văzut în tufiș... Moka și alb... ochii, două alune... Privirea-i duioasă, deșteaptă, pe-a mea a prins-o și m-a cucerit pe veci! De semenii lui mă temeam; o teamă tenace, nerațională. Voiam să mă apropii, dar mă pierdeam cu firea. Mi-erau totuși dragi... în filme, în cărți. Și
PORTE-BONHEUR-UL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369723_a_371052]
-
ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, câinii urlă a pustie, Sufletul se nalță-n ceruri, pe lugubra simfonie Plâng pe piatra rece, mamă, bucuriile apuse. Mângâierile duioase pentru totdeauna-s duse. Pe cărarea vieții scurtă, fără pată, fără vicii, Mi-ai fost salbă de lumină și izvor de sacrificii. Plâng ca să-mi descarc durerea pe științele aride, Ce-au găsit perfecțiunea doar în arta de-a ucide
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
lux strict circumstanțiat istoric, cu fobia avioanelor zburând peste capete, într-un război apocaliptic. Dar iată că acum se auzi un glas timid, abia șoptit: - Lolek, Lolek! Derutat, plimbându-și privirea peste umărul lui Mundek, un chip dulce îi zâmbea duios. Era prima lui dragoste, frumoasa evreică Ginka. Șiragul de dinți impecabili apărură deodată, luminându-i fața. - Ginka, frumoasa mea!, exclamă Lolek fericit. Ce bine-mi pare că te văd! Pe vremea când era elev la liceu, o zărise prin apropierea
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
de toamnă Surâde iar frunza cu fața schimbată Cu dorul de ducă adânc încrustat... În haina sa verde, vara întreagă La soare cu drag și cu dor s-a uitat. Acum ea se simte pe gânduri căzută În brațele toamnei duios azi clipește Și zboară în vânt cântând nevăzută De doruri, speranțe, întruna vorbește. Sărută cu lacrimi ramuri stinghere Ce dezgolite stau într-o rugă spre cer Să le fie redată frunza cea verde Și două anotimpuri asta o cer. Stropii
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
DE POEZIE... Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului Iubito tu poezie te-am visat din nou azi noapte tu și eu știam amândoi că iar vom fi zâmbeai eu îți spuneam duioase șoapte mă îndemnai să scriu că vei veni îmi era în vis ca-n viață îmi-era bine îmi era soartă aievea tu poezie te revărsai în valuri ca-ntr-un crez eu vis eram că doar visez din forma ta
DOR DE POEZIE... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368149_a_369478]
-
și se pierd în amintire Fiecare cu regrete, cu speranță sau iubire... Prea grăbite clipe trec din "acum" către "a fost" Multe ca un fum se pierd mai cu rost...mai fără rost... Timpul trece precum vântul...când năvalnic, când duios Poleind cu strălucire tot ce-i bun și e frumos Iar urâtul și minciuna le alungă-n depărtare Aruncându-le apoi într-o mare de uitare... Timpul poate fi un prieten de nădejde, credincios Dar va fi și un dușman
OMAGIU DIVIN 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362739_a_364068]
-
nopți, iubiri de zi Iubiri de soți, iubiri de-amanți Iubiri ce-s părintești sau între frați. Iubiri de-o clipă sau de-o viață Iubiri ascunse sau pe față, Iubiri trăite... împlinite Iubiri în jumatati, ne-mpărtașite. Iubiri blajine și duioase Iubiri timide și sfioase Iubiri în șoapte legănate Iubiri în freamat sfășiate. Iubiri trăite prin dorință Iubiri simțite prin credință Iubiri ascunse în dureri Iubiri ce zboară, prin plăceri. Iubiri au fost, sunt și vor fi Și-n azi, și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
infinitul. Și-ncătușat cu un cuvânt În așteptare-ai oprit timpul. * O mare ai de dor în tine La multe țărmuri valu-ți bate Cătând iubirea ce nu vine Și rătăcești noapte de noapte Frângând încă un vis ce ține În inimă duioase șoapte! În scoica unei frici ascunsă Chemându-te cu glasul stins O inimă de doruri strânsă De pe nisipuri s-a desprins Și-n valul tău s-a lasat dusă Cu-o-ncredere de neînvins! * În palma ta eliberată Sărut de
REUNIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370185_a_371514]
-
frumos. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină, de proastă calitate, cumpărată la contrabandă. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca un val de vreme bună, ca un voal de
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
artist... Privind din latura stânga a sălii, urmăream un fenomen extraordinar în desfășurare, la felul cum o delicatețe activă era dedicată trup si suflet ‚nevoilor’ imperioase ale pianului devenit ființă. Urmăream modul cum apariția mlădiosă se concentra asupra mâinilor articulate duios conform liniei melodice. Având acea latura a grației în sensul de vioi, ori sprinteneală ce întregește eleganța artei, exercita mișcari fine, dar apareau ca dintr-o implozie ce erau uneori puternice, alteori doar ca o ușoară atingere, menținând însă același
AM VĂZUT...PIANUL VIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370216_a_371545]
-
călcâie și alergă printre copaci, până ajunse la izvor, unde, se așeză pe o piatră și începu să plângă. Cu ochii împânziți de lacrimi, i se păru că zărește o arătare ridicându-se din apele limpezi. -- De ce plângi, micuțo? Șoapta duioasă, îi susură la ureche ca o părere. Își șterse cu mâneca lacrimile și privi cu nedumerire aburul ridicat deasupra izvorului, sub forma unei femei neasemuit de frumoase. Auzise povești despre Spiritul Izvorului, dar nu-l văzuse niciodată până atunci. Îi
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
zarea Ce le-ncunună. Murmur albastru Și ploi de luceferi... În palmă de astru Fără de temeri... Unduiri de aripi Se-aud în văzduh.. Și clipa se umple De credință și Duh. Cluj Npoca 17 noiembrie 2015 Îmbrățișare M-a îmbrățișat duios Adevărul Strângându-mă tandru la pieptul Său Mi-a prins în palmă lacrima din gene Mi-a spus să mă încred mereu în El. M-astâmpără cu apa Lui cerească Și mă conduce printre mărăcini Am în pășire prezență îngerească
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
culeagă florile miraculoase ce le fac mai drăgăstoase. Le-mpletesc în cununiță, purtând aceeași dorință. Fiecare de-a fi dragă unui june, viața-ntreagă. Cu ele se împodobesc și cântec de vrajă rostesc. Apoi le-aruncă pe case cu incantații duioase: “- Sânziană, zână rară, în soarta mea te coboară! Să-ți dau cunună aleasă, să-mi aduci norocu-n casă! Cu ea să te împodobești, dorința să-mi îndeplinești! Să îmi trimiți june frumos, cu suflet bun, și drăgăstos!” Fete cu gând
TRADIȚII ȘI RITUALURI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353258_a_354587]
-
ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i căzuse căpățâna pe masă, ca un bolovan, peste care o Băbească își răsturnase conținutul rămas nebăut. Nu știu ce efect o fi avut magica licoare, că fericita căpățână sforăia o duioasă și liniștitoare melodie care nu deranja cu nimic pe ceilalți comeseni. Față-n față, Mototolea și Firfirică, se ținea fiecare cu amândouă mâinile de câte o Busuioacă rozalie și plângeau amarnic amândoi, cu jalnice sughițuri. Părea că și respectivele Busuioace
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
jalnice sughițuri. Părea că și respectivele Busuioace plângeau de mila lor, pentru că nu mai voiau să se răstoarne în paharele goale de alături, ci se pupau discret cu gurile mereu uscate și plângăcioase ale celor doi omuleți nefericiți, compătimindu-i duios. Ca să le aline amarul. --Mă jur pă sufletul meu, domnu’ Firfirache... --Rică! --Bine, Rică dacă vrei dumneata! Mă jur, dom’le...ăă... că, deși am tocat toți banii în seara asta, nu-mi pare rău. --Nici mie. --Da’, dumitale...de ce
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
e ocazie specială. --Are o tigaie de tablă. A dracului de grea...Am vrut s-o dau la fier vechi, da’ m-a prins. Începe să plângă: da’, nu-mi pa’e ău, nu-mi pa’e ău! Pupă Busuioaca duios, apoi iar plânge: nu-mi pa’e ău, hââ, nu-mi pa’e ău! 17- Irina acționează Irina, șefa restaurantului, după ce-l văzu plecat pe Buhăianu (pe care-l urmărise pas cu pas), spuse precipitat fetelor: --Gata! Voi, Sofica și
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
peste noi, Vreau în dansul astă, să ne prindem doi Chiar dacă argintul tămplei ne apasă, Sincer vreau să-ți spun « Mie nici nu’mi pasă » ! Chiar de sunt albită, eu ma simt frumoasă. Riduri am pe frunte, dar sunt si duioasă. Și mai port în suflet valsuri și viori, Mă trezesc adesea, că am capu’n nori. Ninge ghioceii iernii peste noi, Vreau în dansul ăsta să ne prindem doi. Să ardă iar stele punse’n felinare, Să spunem iubirii că
SĂ SPUNEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353352_a_354681]
-
Acasa > Poezie > Amprente > E ZIUA MONDIALA A POEZIEI Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vibrează poezia în viața socială Prin vise și speranțe, iluzii de iubire, Comunicarea e duioasă, muzicală În clipe dumnezeiești pline de simțire. Născută din talent creația, în viață, Străluminează-n cultură și filozofie.; Cuvântul, versul, strofa, rima se răsfață În sunete-așezate ca într-o simfonie. Mulțimi de poezii inundă această lume, Exprimă bucuria, gândul și
E ZIUA MONDIALA A POEZIEI de LIA RUSE în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353419_a_354748]
-
mai zâmbești cu ochi senini Din rama veche-ngălbenită Și-mi spui din nou cu vocea caldă C-atât de mult am fost iubită... Mai cântă-n noapte o vioară Și plânge dorul meu cu ea... Te caut în viersul ei duios Și te găsesc în orice stea... Acolo...pe cărări celeste Mă-nalț și eu să te-ntâlnesc... Oare m-aștepți?...Mi-e dor de tine Și mult mai mult azi te iubesc! Referință Bibliografică: Poemele iubirii 10 / Maria Luca : Confluențe
POEMELE IUBIRII 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353429_a_354758]
-
se mișca ritmic susținând această măreție ca pe un trofeu cucerit cu mare trudă. Părăsind pentru moment ocupația de a-i alinta cu mișcări fine ale limbii rotunjimea minunatului instrument de plăceri divine, Săndica îl rugă pe Mircea în șoapte duioase: - Iubitule, aș dori să mă atingi ca și cum te-ai hrăni prin mângâierile tale din frăgezimea trupului meu, te aștept să te înfrupți din mine ca din cel mai delicios fruct. Simt cum mângâierile tale îmi dăruiesc viață, fericire, hrana zilnică
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
îndrăgit.. Din lipsa încrederii iubirea s-a încarcerat, Precum deșerturile-n inimi acolo s-ar fi aflat, Cumva s-ar usca chiar sufletul prea tare, Dacă pe inima prinsă-n iubire o mai doare... S-a îngrădit și-acea încredere duioasă, Ce dă tărie omului în speranța voioasă, Acea sevă sangvinică - puteri fără hotar, Și far’îmbibarea din izvorul interior măcar.. Batjocorit e și poetul ce bea a purității apă, Hulit că numai din izvorul iubirii se-adapă, Că și-a
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
noastre toate, iar din partea mândrului nostru frățior, prea frumosul Mărțișor, inima lui cea caldă și mare, încărcată cu mult dor, pentru mândra Primăvară ce-o dorește soțioară. D-aia am venit acuma, ca să-i cerem fetei mâna, pentru Mărțișor mireasă, duioasă și drăgăstoasă. Iar nouă, mărite Soare, încălzește-ne ogoare, luminează casele, fă să crească spicele, adu-ne belșug pe masă, copilașii să ne crească. Adu pace, bucurie! Dumnezeu să ni te ție!” Tăcu oratorul, lăsând capul în jos, răsuflând ușurat
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
o ploaie mult dorită, Când seceta din cei dragi mie Cu dragoste vrea domolită. Dă-mi flori de gând ca iasomia Să las miresme unde merg Și glasul blând ca ciocârlia Căci ce sădesc, asta culeg! Să-mi cânte inima duios Amprenta să o las de plec Că nimănui nu-i de folos De sunt doar umbră, unde trec! Referință Bibliografică: Rugă / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1184, Anul IV, 29 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
RUGĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353548_a_354877]
-
nevăstuică, o leoaică, mai știi cine Te caută, bețivule, haine. Cu laude, rog, nu mă-ngropați, Nu-i bine să dispari nici luni, nici marți, Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă. Boris Marian. Referință Bibliografică: Din zborul păsării / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1184, Anul IV, 29 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DIN ZBORUL PĂSĂRII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353547_a_354876]
-
Articolele Autorului Fiind o fire matinala,mă trezesc înaintea răsăritului și părăsesc locuința decorată cu parfumul viselor de peste noapte și pășesc în lumina difuza ce anunță începutul zilei și plin de adorație,îmi ridic privirea către fruntea soarelui ce lucește duios dintre faldurile diafane ce decorează cerul și atras de zborul rândunelelor,le privesc cum plutesc pe adierea ce alinta fruntea stejarilor ce-mi umbresc curtea pe care o părăsesc după ce îmi aprind o țigară și plimbandu-mă fără o țintă
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]