1,522 matches
-
lungul liniei de pantă. Determinat În principiul său și aproape În fiecare din actele sale, comportamentul uman admite puține bifurcări, iar acestea sunt rareori urmate. În 1950, Francesco di Meola avusese un fiu cu o actriță italiană - o actriță de duzină care nu avea să depășească niciodată rolurile de sclavă egipteană, apogeul carierei sale fiind să obțină două replici În Quo vadis. I-au pus fiului lor prenumele David. La vârsta de cincisprezece ani, David visa să devină rock star. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Închis ochii cu satisfacție. - Nu vreau să te obosesc, i‑am spus. - Nu, nu. Ochii Îi erau tot Închiși. Sunt Încă destul de viu ca să rezist la un schimb de replici hazoase cu tine. Tu Îmi faci mai bine decât o duzină de injecții intravenoase. Da, se putea bizui pe mine. Și eu eram mereu prezent la fereastra spitalului: Ad sum, cum răspundeam la școală la citirea catalogului - sau ab est, cum răspundeam În cor când un loc În bancă era liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că nu‑i un spital de boli mentale. Aveți numărul meu de cont de la Merrill Lynch. Cum? Pot spune că n‑ați pierdut timpul ca să‑mi verificați contul, domnișoară Sorabh - cum scrieți numele, cu bh sau hb? Aveau loc vreo duzină de consultări zilnice. - Nikki e atât de pedant, se justifica Ravelstein. Și de ce să nu fie totul perfect? Vreau să‑l știu mulțumit sută la sută - motorul, carcasa, dispozitivele electronice. Totul să fie la locul lui. Stabilizatoare echilibrate. Înainte vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mi dau seama că ar fi o greșeală să Încerc a‑i comunica ciudatele mele senzații. Probele de aritmetică la care mă supunea semănau cu provocările la care era supus David Copperfield de către despoticul și ticălosul său tată vitreg: - Nouă duzini de calupuri de brânză a câte două lire, opt șilingi și patru pence. Calculul ăsta nu trebuie să‑ți ia mai mult de trei minute. La școală fusesem bun la matematică și problemele doctorului mă duceau cu gândul Îndărăt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
importante sunt. Când eram tânăr, aveam pentru ele un real dispreț. Acum, de câte ori mă gândesc la ele, simt nevoia să cad în genunchi și să plâng. Era toamna târziu. Venise din nou sezonul scoicilor și ne înfruptam cu câte o duzină fiecare. Îl cunoșteam deja de un an pe Kraft. — Howard, mi se adresă el, civilizațiile viitoare - civilizații mai bune decât aceasta - îi vor judeca pe toți oamenii după cât de artiști au fost. Tu și cu mine, dacă niște arheologi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-i altă poveste. Cât despre povestea mea... Mi-am recăpătat cunoștința pe o canapea toată ruptă, într-o cameră umedă, supraîncălzită, cu pereții plini de drapele naziste mucegăite. Se mai afla acolo un cămin din mucava, după părerea magazinelor de duzină un mijloc de a-ți petrece un Crăciun fericit. În el erau butuci de mucava, o lumină electrică roșie și niște limbi de celofan reprezentând focul etern. Deasupra căminului era o cromolitografie a lui Adolf Hitler. Era drapată cu mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
semne. Femeia continua să turuie, încântată. - Are lucrare mare acolo părintele Ioachim. N-ați văzut-o. Treceți să vă uitați. Minune. E chiar peste drum de casili lu’ dom’ general Goncea. Alea cu herghelia dinspre pădure. Șantier greu, cu două duzini de meșteri. Îi scoate sufletul părintelui de puturoși. Și ciubucari, ceva de spaimă. Trebuie să stea toată ziua de urma lor, altfel nu mai termină casa nici anul ăsta. Și de Sfântul Dumitru părintele vrea musai să-i facă sfeștania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întâmplare, făcuse infarct în trenul care îl aducea dezorientat de nenoroc acasă. Omul de la ghișeu o văzu pe doamna aceea cum se chinuia să redacteze un anunț, cum nu reușea și tot arunca formularele mototolite. Stricase mai bine de o duzină. - Pot să vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit să tot urmărească pe calculator cadâna aceea de Scheihainimé care, în loc să-și arunce și ultimul voal, prinsese să care pe ea fel de fel de haine. Acum, de exemplu, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce era cazul. Spusese toate acestea pe nerăsuflate, ca o lecție îndelung repetată. Oficiantul luă hârtiuța aceea, o cercetă profesionist, mișcând ușor din buze. Un text obișnuit, la decese, fără talent evocator, fără vibrație, fără chemări profunde. Simple regrete de duzină. Completă formularul. Nu prea avea voie să o facă, dar în anumite situații li se permitea. Trebuia doar ca clientul să semneze formularul cu mâna lui proprie. Trecu și datele din buletinul de identitate al femeii. Conform celor consemnate acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
revistă și se gândise că poate dă lovitura. Într-o săptămână a pictat tabloul cu Ceaușescu depunând jurământul, cu tricolorul pe piept și buzduganul în mână. Cei de la Uniune nici nu s-au uitat la el. Mai aveau încă două duzini de astfel de tablouri, cinci semnate de mari maeștri. Trei vestiți sculptori anunțaseră și ei că au aproape gata busturile președintelui cu buzduganul puterii în mână. Nu era nici Burtăncurencu să-l ajute, că el mai cunoștea pe unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se întocmiseră fel de fel de liste. Pe aceea de la Filiala Uniunii Artiștilor Plastici se trecuse și el. Lăsase și o cerere la prefectură, să fie sprijinit să-l întâlnească pe Tomnea când va veni în oraș. Avea vreo două duzini de acuarele și șapte pânze, toate din ciclul Dacica. Dăinuirea în mister, pe care le crease în răstimpul de când aflase că Tomnea revenise în țară. Toate erau ispirate de Cetatea Nouă, de la Obancea, unde Tomnea săpase cândva. Privi iar spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagră, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Purta o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați. Ducea, pe o tavă mare, câteva duzini de păhăruțe albastre în care clocotea în aburi un lichid maroniu, vâscos. Cu gesturi largi, stilate, deșiratul se apropie de Nisip și îl îmbie să ia un păhăruț. Inginerul îl luă, îl provi curios câteva clipe, apoi îl ridică spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a învățat? — Misionarii. În secolul trecut, tribul yubani era cel mai pașnic din Amazonul de Sus. Dar a venit febra cauciucului și au început să-i vâneze ca să-i transforme în siringueiros. I-au înrobit, așa cum au înrobit și alte duzini de triburi. Într-o zi, s-au ridicat la arme și au fugit în aceste mlaștini... Sunt într-adevăr canibali? Preotul ridică din umeri: — Cine poate ști? De fiecare dată când îi vizitez, am senzația că n-o să mai rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în văicăreli. — Dumnezeule! Dumnezeule! Sergentul rămase mut, înfipt în pământ, privind cu ochii măriți grămada de trupuri sfârtecate, vreo sută de bărbați, femei și copii înecați în sânge și sfâșiați de mitraliere. Un nor de muște bâzâia cu furie; o duzină de păsări de pradă își începea festinul. — Doamne sfinte! Cine a putut face așa ceva? Sunt civili. Oameni lipsiți de apărare! Copii și bătrâni... — Dumnezeule, Dumnezeule! repeta soldatul. Blestemații...Porci de asasini...! — Vor plăti pentru asta! exclamă el. Îi voi urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
luxoase reședințe, nici delicatesele celui mai sofisticat restaurant, nici plăcerea celui mai mândru iaht nu meritau prețul pe care societatea te obliga să-l plătești cu libertatea. Ăsta era un punct asupra căruia era de acord cu yubani-i și cu duzinile de triburi sălbatice care preferau să se ascundă în adâncurile selvei amazoniene, decât să accepte un singur beneficiu care ar cere, în schimb, un preț de vreun fel oarecare. Părintele Carlos îi atrăsese atenția că firea specifică indianului făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
celei de a treia zile, ajunseră la malurile largului râu San Pedro. Kano se opri între copaci și arătă, la vreo trei sute de metri, două șalande puse pe uscat pe malul yubani, alături de o tabără de corturi de campanie - o duzină - în care vreo cincizeci de oameni se căzneau să taie copaci, să ridice împrejmuiri, să descarce baloți, strigând cât îi ținea gura. Indianul făcu un gest larg cuprinzând teritoriul ce se întindea în spatele taberei, de la malul râului. — Pământ yubani, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era Armata când garimpeiros i-au invadat pe „audanas“ și i-au nimicit pentru că era o „bombă“ de diamante pe teritoriul lor? Nu cred că această garanție o să-i convingă pe yubani. Sunt izolați, dar nu sunt proști. Știu că duzini întregi de triburi au dispărut pentru că au consimțit să negocieze cu albii. Alte triburi, ca huanga, au devenit șlehte de „semi-cerșetori-semi-tâlhari“, care agonizează lent... Nu mai au nici mândrie, nici libertate, nici spirit de trib. Cei care nu umblă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în când, cu un zgomot asurzitor, aruncându-i în apă pe ocupanți. În Santa Marta, se lupta pentru păstrarea unui surogat de „civilizație“, cu clădiri din fier și ciment, străzi cu reclame, lumină electrică, legi, impozite, polițiști, chiar și o duzină de jeepuri, camioane și automobile. În Santa Marta, totul se făcea după normele de „acolo, de afară“, din capitală și din lumea exterioară, dar, în realitate, nu era decât o tristă caricatură a acelei capitale și a acelei lumi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
timp de secole a dominat de la izvoarele râului San Pedro până la poalele Anzilor, fără ca nimeni, cu excepția yubani-lor, să îndrăznească să le conteste supremația. Din cele douăzeci de mii de indieni yumas din secolul trecut nu au mai rămas decât două duzini de familii înfometate, nimicite de tuberculoză și de gonoree, care supraviețuiau doar din ce câștigau femeile lor în casele de prostituție ale unei negrese de pe coastă - „La Sandra“ - și ale unei andine verzui și transparente - „Foița de țigară“ -, vinovate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era lângă el. Se făcuse nevăzut în interiorul hotelului. Rămase pe terasă privind satul pe jumătate pustiu, văzând cum curge râul murdar, observând selva de pe celălalt mal, o selvă care părea diferită prin simplul fapt că era presărată cu vreo două duzini de cocioabe de chirpici. Nu erau stârci pe coroanele acelor arbori de capoc, nici maimuțe care să sară dintr-o ramură într-alta a cedrilor-samán. Nu erau papagali zgomotoși, nici guacamayos, curci sau tucani. Maimuțele, papagalii, guacamayos și tucanii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-ți dau ce o să mi se servească aici, poți muri otrăvit... Cățelul dădu vesel din coadă, dovadă de netăgăduit că nu înțelegea engleza, și continuă să aștepte până când apăru metisul cu o farfurie de grăsime înnegrită în care pluteau două duzini de boabe de fasole și trei pielicele de maimuță. Aici se termină prietenia dintre om și câine, și animalul continuă să vagabondeze pe străzile încinse de soare ale orașului Santa Marta, fără să întâlnească vreun suflet în drumul său, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și că tremura. Ezită câteva clipe și alese să o ia la fugă împreună cu ei. După puțin timp, le-o luă înainte și se făcu nevăzut. Se opriră pe malul mlaștinii, înspăimântați de spectacol. Mai multe colibe ardeau și o duzină de trupuri în pielea goală apăreau ici-colo zdrobite și sângerând. Vaietele celor răniți umpleau aerul, dar nu văzură nici o mișcare în sat. Supraviețuitorii fugiseră în adâncul pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule...! suspina preotul. Nu e cu putință! — Bineînțeles că e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aliați uneori cu „auca“, alteori cu „fâșiile-lungi“ și rămași, de cele mai multe ori, singuri. Se luptaseră și cu albii, cu vânătorii de sclavi de pe plantațiile de arbori de cauciuc de la sfârșitul secolului, o rasă de aventurieri fără scrupule care au nimicit duzini de alte triburi, dar s-au izbit de vitejia yubani-lor. Și acum, când aproape că nu mai rămăseseră huanga, nici yuma, nici xavante, nici guri-negre, murata, aguaruna sau parantintí, acolo erau din nou albii ca singuri dușmani, cei mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai În spate de Santi Giovanni e Paolo. L-am Întrebat despre cartier - despre cine vinde droguri, cine le folosește. Singurul de care știe este Vittorio Argenti. Brunetti clătină din cap, recunoscând numele. — L-am adus la secție de-o duzină de ori. Dar unchiul meu a spus că și-a găsit de lucru la Breda În urmă cu aproximativ șase luni, iar acum că mă gândesc la asta, cam de atunci nu l-am mai văzut pe-aici. Pot verifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și se Îndreptă jos spre piața de pește, Închisă acum, duminica, dar Încă emanând un vag iz de la peștele ce se vindea acolo de sute de ani. Traversă un pod, se Întoarse la stânga și intră Într-o pasticceria. Comandă o duzină de foietaje. Chiar dacă nu le mâncau pe toate la micul-dejun, era sigur că Chiara avea să le dea gata În cursul zilei. Probabil În cursul dimineții. Balansând pachetul dreptunghiular În palma Întinsă, se Întoarse spre Rialto, apoi coti la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]