3,147 matches
-
a ieșit acela din visul Siței, a întins mâna spre ea, a tras-o spre el pe luciul apei și a prins a o strânge în brațe. Era un ins lungan, într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au povestit șișcoaicei despre pruncuța care se va naște. Când Ghiolul Negru a început să geamă a înzorie, Andromanda a tras macatul de peste cei doi, șuierându-le că venise ceasul liniștirii. Lunganul și-a încheiat zorit pardesiul, a fluturat verzeala eșarfei, încolăcindu-și gâtul, și a zâmbit abătut: „Madam’ Andromanda, noaptea asta, de fapt, era rândul lui Limonadă să iasă la produs. Dar l-a reținut Chirul într-o discuție aprinsă despre... Știți, politica asta a lui Ceaușescu, care a derutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că martorii nu fuseseră aleși cum trebuie, azi anemia asta, data viitoare cine mai știe ce altceva aveau să născocească. Cufundat în gânduri, nu observă cum lângă el pășea un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri, cu o șapcă de piele, neagră, soioasă. Ținea în mâna stângă, dinspre el, o servietă la fel de voluminoasă ca a lui, aproape identică. Doar că servieta aceluia avea o încheietoare cu lăcățel albastru. „Ăsta ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, se așeză la primul rând de rame. La celelalte strapazane își făcu loc un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la loc, cu fața în paiele murdare. N-am știut niciodată dacă a leșinat sau a murit. M-am năpustit afară după pisică. Fugea destul de încet și aș fi putut s-o prind. Văzută din spate, ziceai că are o eșarfă roșie la gât. Adunasem în mine toată furia pe pisici din copilărie, când le legam de coadă conserve, le loveam cu pietre și le aruncam de pe înălțimi. Era cât pe ce să pun mâna pe ea, când s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
val. Hugo era un tip înalt, zvelt, cu părul blond, ochi gri, un nas lung de patrician, către vârful căruia își ațintise ochii. Părea că este mimica lui obișnuită. Era înfășurat într-o haină închisă la culoare și purta o eșarfă de mătase. Se dezbrăcă cu un aer ușor arogant și de dedesubt se iviră puloverul negru, pe gât și pantalonii dungați. Era unul dintre puținii bărbați pe care-i știam să le stea bine în așa ceva; deși era subțire, pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceeași nuanță de albastru violet ca și ochii ei, jumătate din nasturii în formă de perlă ai acestuia fiind desfăcuți, lăsând să se vadă bluza mulată de dantelă de dedesubt, și o pereche de pantaloni trei sferturi bej, pe șolduri. Eșarfa de mătase din jurul gâtului avea exact aceeași culoare cu pantalonii. Purta tocuri înalte și pătrate și atât de multe bijuterii delicate din argint încât îmi amintea de o bună prietenă de-a mea din Asia: la fel de puțină la trup și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
meniurile chelnerului. Pun pariu că ai comandat o chestie ciudată, îi spusei cu aer încurajator, după ce plecă chelnerul. —Schimbarea face bine la suflet, zise Janey în chip de aforism. Și chiar și ea părea diferită; lipseau obișnuitele-i perdele de eșarfe și lanțuri, cărora le luase locul un singur pandantiv, iar cămășile și șalurile sale la fel de lălâi și de fluturătoare fuseseră schimbate cu o jachetă cambrată, cu pantaloni asortați. —Arăți minunat, Janey, spusei eu, aplecându-mă să mă uit mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oarecare reținere, lângă cuier. Nu se prea înțelegeau. Aici suntem, dragule, zise Violet, zâmbind către Matthew, care aproape că se dădu cu un pas în spate ca s-o admire mai bine. Purta pantaloni pană, o cămașă albă și o eșarfă de mătase înnodată la spate și arăta ca Diana Quick 1 în Brideshead Revisited 2, dacă nu chiar mai bine. Cu toată frumusețea și vioiciunea lui, Paul era eclipsat în prezența ei. — Mi-am dat seama că puneți ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scaun. Vrei un pahar cu apă? Violet clătină din cap. N-o fi dieta aia nebunească a ta, Vi? N-ai mai... Violet clătină și mai tare din cap. —Bun, atunci îți trebuie mai mult aer. Sophie începu să deznoade eșarfa de la gâtul lui Violet. Imediat, Violet sări în sus și o opri. Sunt... bine, zise ea, cu greu. Numai lasă-mă în pace! Te rog! Sophie se ridică dintr-odată și ieși din cameră. Ne-am întâlnit exact când ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de amețeală, dar e clar că nu. — Ah. Acum arăta ca un șoricel amărât. — Vi și bărbații... Nu știu ce să zic, ca un făcut, întotdeauna dă peste tipi care nu o tratează cum trebuie. Oricum, când am încercat să-i desfac eșarfa, am văzut că avea o vânătaie pe gât. Nu o vânătaie „focul pasiunii“, ci una zdravănă. Era un fel de galben amestecat cu verde. Probabil că de aceea nu m-a lăsat să-i dau jos eșarfa. Și, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-i desfac eșarfa, am văzut că avea o vânătaie pe gât. Nu o vânătaie „focul pasiunii“, ci una zdravănă. Era un fel de galben amestecat cu verde. Probabil că de aceea nu m-a lăsat să-i dau jos eșarfa. Și, dintr-odată, mi-am dat seama: de fiecare dată când am văzut-o în timpul producției ăsteia, întotdeauna avea ceva în jurul gâtului. Acum știu și de ce. — Dumnezeule, zisei eu încet. De fapt, s-a ferit și când am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe loc, blocând ușa. A trebuit să țopăi pe lângă el ca să văd ce era în cameră. Era destul de impresionant. Violet stătea lipită de unul dintre rafturi, cu mâinile la spate, albă ca varul. Cu pantalonii ei pană cei bej și eșarfa cu model de leopard semăna cu Gene Tierney 1, într-unul din filmele din anii patruzeci, care tocmai a descoperit un cadavru și care e convinsă că oamenii or să creadă că ea a comis crima. Tierney avea tendința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar fi întâmplat ceva - l-aș fi omorât dacă ți-ar fi făcut ceva. Ah, Doamne, nu pot să cred, pur și simplu nu pot - Făcu un gest către Violet și, înainte ca aceasta s-o poată opri, îi smulse eșarfa de șifon de la gât. Aceasta nu se desprinse de tot, dar fu de ajuns pentru ca amândouă să observăm urme de vânătăi un pic mai sus de claviculă. Sophie izbucni în hohote sălbatice, sfâșietoare. — Uite ce ți-a făcut nenorocitul! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urme de vânătăi un pic mai sus de claviculă. Sophie izbucni în hohote sălbatice, sfâșietoare. — Uite ce ți-a făcut nenorocitul! Dacă era aici, îl omoram cu mâinile mele. Se auzi o bătaie în ușă. Sophie tresări; Violet își ridică eșarfa în jurul gâtului cu mâna ei mică și albă și se lipi de canapea, cu capul dat pe spate, de parcă ar fi fost Greta Garbo care e pe punctul de a ajunge în fața plutonului de execuție în Mata Hari; iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai subțire, se împânzea nefiresc la mișcările smucite și, câteodată, refuza să-l mai o glindească. Ion, a cărui înfățișare semăna cu a unui detectiv din romanele polițiste - pardesiul lung desfăcut (și purtat chiar și-n interior), pantofii de lac, eșarfa pe jumătate căzândă, costumul de tweed negru -, era stăpânul suprem al acestei moșii lăsate, Dumnezeu să-l ierte, de boierul Marin Brun, defunctul lui tată. Victor, fratele mic, se mulțumi să stea în această (neprimitoare) casă; de o lună de
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
capul în jos. Vreau să spun că acum vreau mai mult. Hugo voia și el mai mult. M-am distrat la maximum, a mârâit Amanda coborându-se asupra lui cu aceeași mișcare de fustă cu care un matador își flutură eșarfa. Hugo a deschis ochii indignat. Cum adică te-ai distrat la maximum? Nu suntem căsătoriți nici de-un an de zile. Cum rămâne cu ce e mai bun e în viitor și toate alea? Vreau să spun, a gâfâit Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu îmbrățișarea ei. În schimb, a șuierat: —Ce faci aici? Zâmbetul lui Hugo părea bolnav. —Terapie de cuplu. Tu? Alice a întors ochii. —La fel. Deci Jake a aflat? Hugo și-a spus că Alice era așa de frumoasă cu eșarfa de un roz blând - care sigur nu era de la gunoi - care-i scotea în evidență bujorii din obraji și-i încălzea nuanța părului. — Da. Și am înțeles de la el că și Amanda știe. Hugo a clătinat din cap. — Deci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a atins obrazul cu buzele. —Adio, Hugo. A închis repede ușa în urma ei. Înainte ca Hugo să apuce să-i vadă lacrimile. Pe tot drumul spre casă, Alice a stat în spatele autobuzului și a plâns pe tăcute, cu nasul în eșarfă. Se simțea ca și cum cineva i-ar fi răsucit un cuțit în inimă. Îi era groază pentru Hugo. Teama acestuia că avea să-l piardă pe Theo era, probabil, justificată. Așa cum ea știa foarte bine, procesele în care era implicată Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în ureche, fierbinte, ca un firicel de ulei încins. - Te-ai întrebat vreodată dacă Lucia există cu adevărat? - Ha, ha, ce glumă bună, aveam pretenții de la tine. Ești un Magician de duzină, din aceia care scot iepuri din jobene slinoase, eșarfe lungi din buzunare și ouă din urechile fraierilor. Ar trebui să fii dat afară din orice circ, ești perimat, acum se poartă altceva la nivel de magie, nu te uiți la programele cu David Copperfield? Acolo da, magie serioasă, cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu diplomă de absolvire și cu examen de stat, În regulă, tot așa, domnișoara Nana devenind doamna Nana; apoi, mămica Nana, apoi, cuscra Nana, apoi, văduva Nana, apoi, iată, la orizontul foarte apropiat, se ridică, un fel de soare, o eșarfă - eșarfa pensionarei Nana. O, și, cât de pe nesimțite; cât de pe neobservate trec etapele vieții omului! Ale omului, În general, dar, și, ale omului concret, special, unic și inconfundabil! Cum mai trec, doamne, toate! O, cum mai trec! Parcă, printr-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
diplomă de absolvire și cu examen de stat, În regulă, tot așa, domnișoara Nana devenind doamna Nana; apoi, mămica Nana, apoi, cuscra Nana, apoi, văduva Nana, apoi, iată, la orizontul foarte apropiat, se ridică, un fel de soare, o eșarfă - eșarfa pensionarei Nana. O, și, cât de pe nesimțite; cât de pe neobservate trec etapele vieții omului! Ale omului, În general, dar, și, ale omului concret, special, unic și inconfundabil! Cum mai trec, doamne, toate! O, cum mai trec! Parcă, printr-o moară
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
obiectele abandonate pe străzi, le sortează. tone de poșete, tone de genți de voiaj, tone de pălării, tone de papuci de casă, tone de pantofi cu toc (de damă), tone de ziare umede, sute de kilograme de ochelari, tone de eșarfe și mănuși... Un munte de biciclete, de landouri, de cărucioare pentru handicapați, de cîrje, de bastoane și de proteze. Lucrează ca un robot, cu îndîrjire, fără să se plîngă de nimic, fără să schimbe un singur cuvînt cu Vocea. munca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Parisului, o studentă notează abil informații în legătură cu clientela lăcașului: "[Noiembrie 1996] [...] Observ așezate în fața mea trei femei tinere "bine și de bun gust" (ghilimelele aparțin studentului), care ar putea tot atît de bine să locuiască în arondismentul XVI sau XVIII. Eșarfe de mătase, perle la urechi, încălțăminte de o excelentă calitate, cu cataramă aurita. Una purta taior, alta vestă și fustă, meticulos alese într-un contrast de culori sportive și, în fine, a treia purta pantaloni". Persoanele sînt mai curînd categorisite
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]