9,239 matches
-
Dacă raționamentul meu stătea În picioare, trebuia să existe prin preajmă ceva atât de evident, atât de flagrant evident În măsură să faciliteze depistarea ascunzătorii, Încât, a rebours, căutătorul să se Îndepărteze instinctiv de el, să-l elimine aprioric din ecuația dezlegării misterului, tocmai pentru că el conține prea fățiș soluția, rezolvarea. Prea fățiș, deci cu totul improbabil. Care era Însă acel semn, acel indiciu hărăzit programatic să sară În ochi, să atragă atenția pentru ca, În clipa următoare, să declanșeze gândul scontat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mi-a șterpelit pistolul, putem cu destulă certitudine identifica În persoana respectivă pe cel care l-a și folosit. La ce anume, știam. De ce, puteam presupune fără teama de a greși: ca să arunce asupra mea culpa uciderii lui Toshiro Fujimori - ecuația nu era deloc complicată, cel puțin nu până În acest punct. Dincolo de el Însă, misterul se reinstala compact și sfidător. Cui folosea și la ce eventuala mea incriminare? Bun, la dezincriminarea adevăratului asasin, În primul rând. Și În al doilea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de urma În care ai fost cu o clipă Înainte. Voiam să-mi repovestesc ceva dintr-o carte, ceva ce Își spuneau Stephen Dedalus și Leopold Bloom În plimbările lor prin oraș fără să se Întîlnească. O Întîmplare ca o ecuație simplă cu două necunoscute după care se pune semnul egalității și apoi urmează misteriosul imprevizibil. Și deodată fără nici o explicație apare imaginea cu o fetiță Într-un șorțuleț negru, În curtea mînăstirii, mușcînd dintr-un săpun roz. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ploaie asemănătoare cu cea din descrierile lui Harriet, ale cărui afaceri erau înconjurate de mister și care nu a mai arătat nici un interes pentru arta modernă de atunci; ce căuta acolo, dacă nu cumva tatona terenul? Acum era exclus din ecuație și îmi era rușine că gândisem astfel despre el. El nu va afla niciodată, dar eu tot am să-i cumpăr un bax de bere ca să-mi ispășesc vina. Pe eticheta de lângă sonerie scria „J. Mitchell“. La naiba: nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fiecare în încercarea de lua cât de puțin și pe umerii săi o parte din povara universului acesta colosal... Iată-mă atunci și pe mine stând între cele două lumi, veșnic nehotărât, ca urmare a acestor întrebări fără răspuns, asemeni ecuației fără rezolvare a apariției gândirii, pe deplin nedesăvârșit, nicicând știind încotro s-o apuc în afara artei, singura în stare să scape strânsorii acesteia fără seamăn a materiei, căreia nici măcar știința nu-i poate oferi vreo soluție... Oare numai astfel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în Occident și în mediul exilului literar rus. Acestea sunt faptele reale ale legendei Agheev care, după cum se poate observa, ne oferă imaginea unui destin literar pentru care opera a fost hotărâtoare. Pentru cei care ar dori să introducă în ecuația acestui destin și autorul ca existență reală, bibliografia destul de bogată la acest capitol ne propune câteva variante din care selectăm doar două, pentru că acestea intervin cu cea mai mare frecvență și par cele mai credibile. Mai întâi, numele M. Agheev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tăcerii iar Calistrat e paznicul. Corect? Corect, îl aprobă Ileana. E firesc să știți unul despre celălalt și tot la fel de normal mi se pare să colaborați în acțiunile voastre secrete. Eu însă, ce caut aici? Care e rolul meu în ecuația asta? Așa cum ți-am spus mai devreme, ignoră ea întrebarea, înclinam să-ți dau dreptate când mi-ai povestit de încăpățânarea lui taică-meu. Eram convinsă că nu-i vorba de simple dispariții ci de crime comise de cineva. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu smerenie și modestie, el doar aduce energia cosmică în actori, care actori o transmit mai departe publicului. Un catalizator, asta e să fii regizor. Ăsta e Teatrul, căci o piesă bună cuprinde în ea tot atâta revelație cât o ecuație genială, Teatrul se ia la luptă cu Ecuațiile, uneori dezvăluie tot atâta inefabil și necunoscut. — Tu dramatizezi, spui vorbe mari și mie nu-mi plac, știm și noi ce mare e regizorul... — Apoi, continuă Laszlo, ca și cum nu l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cosmică în actori, care actori o transmit mai departe publicului. Un catalizator, asta e să fii regizor. Ăsta e Teatrul, căci o piesă bună cuprinde în ea tot atâta revelație cât o ecuație genială, Teatrul se ia la luptă cu Ecuațiile, uneori dezvăluie tot atâta inefabil și necunoscut. — Tu dramatizezi, spui vorbe mari și mie nu-mi plac, știm și noi ce mare e regizorul... — Apoi, continuă Laszlo, ca și cum nu l-ar fi auzit pe Maestru, nu cred că în artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
întrebător, adică, ce-i? Nimic, zice el tare. Mi-am coborât privirile pe blugii lui și am văzut că îi plăceam. Cum să-i plac eu unui bărbat atât de tânăr?, era stagiar... Fiecare dintre noi are o temă, o ecuație, de-a lungul vieții, de rezolvat. Eu trebuia să rezolv ecuația inimii mele. Căutam fericirea. Aveam anul trecut doar 37 de ani, și nevasta aia albastră și legală care eram s-a dus într-o după-masă la el. Întâi, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
privirile pe blugii lui și am văzut că îi plăceam. Cum să-i plac eu unui bărbat atât de tânăr?, era stagiar... Fiecare dintre noi are o temă, o ecuație, de-a lungul vieții, de rezolvat. Eu trebuia să rezolv ecuația inimii mele. Căutam fericirea. Aveam anul trecut doar 37 de ani, și nevasta aia albastră și legală care eram s-a dus într-o după-masă la el. Întâi, m-am aplecat la urechea lui: Ce spui, Străine, dai o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
inima. — Promite-mi că n-o mai suni. N-o mai căuta. Ai nevastă, ai Teatrul, ce-ți mai trebuie? Până la premieră, n-o mai sun, asta pot să-ți promit, Doamne, totdeauna am ales Teatrul... Dragoste, Teatru, Moarte. Cumplită ecuație!!! Și el, ca totdeauna, a ales Teatrul. * E noapte, o noapte care are culoarea părului alb. Au trecut 36 de zile de când Maestrul îi scrisese să-l aștepte și ea așteptat acolo nu 30 de zile, ci 36. Grele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tic-tacul unui ceas, fiecare clic îl lovește ritmic în tâmple... Strigoiul îl pândește, râzând victorios, de după cortină, îl așteaptă. Dragostea. Zeul lui. Cum iubim? (Ca sarea-n bucate, spunea Anita...) Regele Lear moare. Teatrul ieșise învingător. Dragoste, Teatru, Moarte, cumplită ecuație. Cortina. Aplauze. Maestrul, singur, iese la scenă. Apoi, toți ceilalți actori. În culise, directoarea Teatrului „Cișmeaua Roșie”, colegii, mașiniștii, electricienii, cabinierele îl felicită. Dar el se îmbracă mai iute ca altădată și pleacă, îi lasă acolo pe toți, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-și Începe anii mari - să petreacă dimineața patru ore În sala Îmbâcsită a clădirii Îndrumătorilor, Îmbibându-se cu plictiseala infinită a secțiunilor conice. Domnul Rooney, codoșul acestei plictiseli, conducea seminarul, fumând nenumărate țigări Pall Mall În timp ce desena diagrame și rezolva ecuații de la șase dimineața până la miezul nopții. — Na, Langueduc, dacă aș folosi formula asta, care ar fi poziția punctului A? Langueduc Își mișcă leneș corpul Înalt de un metru optzeci și șase, tot numai mușchi pentru fotbal, și Încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu Înțelegeau, iar Amory se număra printre cei din urmă. El considera că este imposibil să studiezi secțiunile conice: ceva din respectabilitatea lor calmă și provocatoare, respirând sfidător În sălile cu miros stătut În care muncea domnul Rooney, le deforma ecuațiile, transformându-le În anagrame fără cap și coadă. În noaptea de dinaintea examenului a făcut un ultim efort, cu proverbialul prosop Înmuiat În apă rece, și, resemnat, s-a prezentat la examen, Întrebându-se Însă, nefericit, de ce primăvara Își pierduse toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
decât o coincidență. Asta este ceea ce aș vrea să aflu. Presupunând că este implicat, ce-ar putea el spera să câștige din asta? Noi nu vorbim aici neapărat despre o persoană rațională. Așa că nu știu dacă vreun câștig intră în ecuație. — Ei bine, toate astea îmi sună foarte dubios, spuse ea. Adică, vreau să zic, cum a intrat el în legătură cu aceste două familii? — Nu a făcut-o. Ele au intrat în legătură cu el după ce i-au văzut reclama din ziar. — Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece, reductibil la o ecuație matematică. în secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dispoziție tot ce era necesar: gheare de găină, capete, gâturi, pipote, borș etc. — Aici ce se studiază? întrebă pedagogul, apropiindu-se de masa C 3, unde o ochelaristă saturniană arăta ceva pe o foaie de hârtie unui grup de pământence. — Ecuațiile teoriei sistemului binar Herculis, răspunse profesorul robot. — Am constatat - spuse pedagogul cu glas scăzut - că, de regulă, elevele extraterestre sunt excepționale la matematică, fizică, la ruletă, la toate materiile realiste; în schimb, ele sunt bâtă la gătit, la croșetat, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Credeți că nu ne-am bucura să se ridice unul și să zică, măi băieți, uite cum gândesc eu... Dar se înalță careva? Nici pomeneală! — Și femeile sunt mediocre? întrebă Amărășteanu. — Femeile sunt mediocre rău de tot, răspunse tractoristul. O ecuație nu pot face. — Și copiii? — Copiii sunt mediocri, da-s drăguți. Copii, ce poți să zici... Ați spus c-aveți trei avioane, zise comandantul. Pe astea cine le-a proiectat, cine le-a construit? — Niște extramediocri, spuse tractoristul. Au nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
însă aportul, de mai târziu, al teoriei lui Galois. La baza teoriei gaussiene a împărțirii cercului, stă o cercetare aritmetică asupra rădăcinilor primitive ale congruențelor binome modulo un număr prim. Acest capitol din Disquisitiones, împreună cu reflexiunile lui Lagrange asupra rezolvării ecuațiilor generale de grad mai mare sau egal cu 4, și cercetările lui Abel asupra rezolubilității prin radicali a ecuațiilor care-i poartă numele, au fost punctele de plecare, pentru Galois, în constituirea teoriei sale. Să adăugăm că metoda de rezolvare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aritmetică asupra rădăcinilor primitive ale congruențelor binome modulo un număr prim. Acest capitol din Disquisitiones, împreună cu reflexiunile lui Lagrange asupra rezolvării ecuațiilor generale de grad mai mare sau egal cu 4, și cercetările lui Abel asupra rezolubilității prin radicali a ecuațiilor care-i poartă numele, au fost punctele de plecare, pentru Galois, în constituirea teoriei sale. Să adăugăm că metoda de rezolvare din Disquisitiones (aceea a perioadelor lui Gauss) nu este epuizată de teoria lui Galois, a rezolvării ecuațiilor prin radicali
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
radicali a ecuațiilor care-i poartă numele, au fost punctele de plecare, pentru Galois, în constituirea teoriei sale. Să adăugăm că metoda de rezolvare din Disquisitiones (aceea a perioadelor lui Gauss) nu este epuizată de teoria lui Galois, a rezolvării ecuațiilor prin radicali. Într-adevăr, gândită în cadrul corpurilor de caracteristică nenulă, ea reprezintă primul exemplu de reducere a rezolvării unei ecuații la un șir de rezolvente normale de grup simplu, care nu sunt obligatoriu ecuații de diviziune circulară. Metoda lui Gauss
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că metoda de rezolvare din Disquisitiones (aceea a perioadelor lui Gauss) nu este epuizată de teoria lui Galois, a rezolvării ecuațiilor prin radicali. Într-adevăr, gândită în cadrul corpurilor de caracteristică nenulă, ea reprezintă primul exemplu de reducere a rezolvării unei ecuații la un șir de rezolvente normale de grup simplu, care nu sunt obligatoriu ecuații de diviziune circulară. Metoda lui Gauss se integrează, mai degrabă, în forma generală a teoriei lui Galois, dată de Jordan, decât în moștenirea lui Galois. În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de teoria lui Galois, a rezolvării ecuațiilor prin radicali. Într-adevăr, gândită în cadrul corpurilor de caracteristică nenulă, ea reprezintă primul exemplu de reducere a rezolvării unei ecuații la un șir de rezolvente normale de grup simplu, care nu sunt obligatoriu ecuații de diviziune circulară. Metoda lui Gauss se integrează, mai degrabă, în forma generală a teoriei lui Galois, dată de Jordan, decât în moștenirea lui Galois. În sfârșit, Disquisitiones arithmeticae mai conțin o scurtă indicație asupra uneia din cele mai frumoase
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și 1837, ci pe aluzii din schimbul său de scrisori cu astronomii, pe indicații umbroase din jurnal, ori pe însemnările critice cu care Gauss obicinuia să umple marginile libere ale cărților sale. Astfel, se pare, Gauss era în posesia intergării ecuațiilor diferențiale cu coeficienți raționali, admițând ca integrală particulară seria ipergeometrică; deținea principalele trăsături ale teoriei funcțiunilor eliptice, cel puțin limitate la cazul remarcabil, armonic, cu înmulțire complexă, al lemniscatei; din 1798, cunoștea descompunerea funcțiunilor eliptice în produse infinite sau reprezentarea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]