1,905 matches
-
multe ori despre această minunată ființă. Niciodată nu am fost mulțumit de cum am scris despre dânsul. Poemul eseu Vasile Pârvan - Stâlpul mi se pare insuficient, iar Elegia a doua, Getica, numai o tânjire de a înțelege măreția avertismentului său istoric”. Elegiile au mai multe simboluri decât recunoaște autorul lor. Critica literară s-a arătat puțin reticentă, o parte a ei chiar ostilă față de această poezie care renunță la formele tradiționale de seducție. Va trece timp până va fi înțeleasă cum trebuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
să nu-mi strivești sărutul?”. Cum se vede, S. cultivă, în tradiția lui Eminescu, serafismul și, în consens cu poeții mai noi, redefinește mitologia orfismului. O populează, înainte de orice, cu vedeniile și cu jubilațiile sale de om tânăr. Cu 11 elegii lirica lui intră în faza reflexivă, conceptualizantă și intră primejdios în chiar inima metafizicului. O metafizică a poeziei, cum zice Marcel Raymond, nu a filosofiei. O încercare de a asuma totalitatea realului și de a da o justificare existenței. 11
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
lirica lui intră în faza reflexivă, conceptualizantă și intră primejdios în chiar inima metafizicului. O metafizică a poeziei, cum zice Marcel Raymond, nu a filosofiei. O încercare de a asuma totalitatea realului și de a da o justificare existenței. 11 elegii reprezintă, totodată, și o asumare a existențialului care vrea să înțeleagă totul și ceea ce macină totul, cifra unu și semnul punct, nașterea universului și ființa enigmatică a Creatorului. Stilul este, la început, taoist („El începe cu sine și sfârșește / cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
acela / care-l știe pe Da./ Însă el, care știe totul, / la Nu și la Da are foile rupte”), apoi poemul se desface spre alte subiecte (criza de contemplare, criza de timp), iar limbajul devine mai puțin solemn și enigmatic. Elegiile se populează, repede și imprevizibil, de simbolurile creației și dramele cunoașterii, apoi de „bolile” celui care gândește cu vederea, dar mai ales de speculațiile unui Orfeu care vrea să înțeleagă chiar și neînțelegerea. O poezie dificilă, provocatoare, pe alocuri ermetică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
de plecare este o criză de natură existențială. Dar fantasmele ei se ascund printre rânduri, nu sunt la vedere, pe scena poemului. Dacă e vorba, într-adevăr, de o cauzalitate subiectivă, trebuie spus că ea devine o contemplare a subiectivității. Elegia întâia este o definiție, în stil taoist, a ceva esențial dar nedeterminat și nenumit. De la punct, cel mai concentrat semn și imaginea cea mai redusă a universului, până la Creatorul absolut, totul poate fi îndreptățit, sugerat de acest enigmatic punct: „El
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
și nici formă. El este înlăuntrul-desăvârșit / și / deși fără margini, e profund limitat. Dar de văzut nu se vede...”. Stilul este solemn și ermetic ca în vechile cosmogonii. Stil pregătitor, inițiatic, cu propoziții oraculare din care fiecare înțelege ceea ce poate. Elegia a doua, numită și Getica, destramă, în stil aproape eseistic, această solemnitate dă o idee despre popularea universului cu zei. Zeul apare acolo unde se produce o ruptură în coerența materiei, orice rană naște zeul ei, orice suferință este sacralizată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
popularea universului cu zei. Zeul apare acolo unde se produce o ruptură în coerența materiei, orice rană naște zeul ei, orice suferință este sacralizată. Dar suferința de a scrie (Poezia), dar rupturile în interiorul subiectivității (precum cele sugerate de tăcerile, golurile elegiilor) nu au zeii lor? Propozițiile nu merg mai departe și gândul cititorului aleargă în voie. Mai concret lirică este cea de-a treia elegie, divizată în cinci părți, numite cu pedanterie de savant pozitivist: Contemplare, Criză de timp, iarăși Contemplare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Dar suferința de a scrie (Poezia), dar rupturile în interiorul subiectivității (precum cele sugerate de tăcerile, golurile elegiilor) nu au zeii lor? Propozițiile nu merg mai departe și gândul cititorului aleargă în voie. Mai concret lirică este cea de-a treia elegie, divizată în cinci părți, numite cu pedanterie de savant pozitivist: Contemplare, Criză de timp, iarăși Contemplare, Criză de timp, Contemplare. Conceptele nu se lămuresc prea mult nici aici, în schimb lirismul afirmă, puternic, oroarea de vid, voința de solidaritate cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
și îngerii cu lănci în mână, și ochii („o gârlă de ochi verzi”) și, în fine, privirea acaparatoare de care stă suspendată lumea. Viziune teribilă, de un onirism negru: „Sîntem fructificați. Atârnăm/ de capătul unei priviri care ne suge”. O elegie (a șaptea, subintitulată Opțiunea la real) exprimă în stilul solemn de la început solidaritatea cu pietrele, merele, cărămizile, caii. Versurile, de o suspectă umilință, rupte și, din loc în loc, sacerdotale ca un comunicat al Sfântului Scaun, proclamă abandonarea totală a subiectivității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
instruit în limba necunoscută a materiei concrete, să poată fi îmbrățișat „un posibil gălbenuș al existențelor”. Gând îndrăzneț ca acela al lui Dionis care se visează Dumnezeu și se prăbușește. S. nu se pedepsește pentru cutezanța lui, și în altă elegie, a opta, una din cele mai frumoase, creează o țară nouă, Hiperboreea, locuită de ideile pure și uriașe, un fel de peșteră platoniciană unde sunt primiți și poeții: „Hiperboreea, zonă mortală / a mai-marilor minții / șoc al nașterilor de copii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
creează o țară nouă, Hiperboreea, locuită de ideile pure și uriașe, un fel de peșteră platoniciană unde sunt primiți și poeții: „Hiperboreea, zonă mortală / a mai-marilor minții / șoc al nașterilor de copii de piatră / din care sculptați sînt doar sfinții”. Elegia oului, a noua, aceea ce nu figurează în prima ediție, aduce imaginea barbiană a oului și a sinelui care locuiește în el. Lupta sinelui de a ieși din sine se izbește de dura lege a determinațiunii în univers, văzut, aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
îl doare ceva între auz și vedere, se prăbușește pe dinăuntru pentru că numărul unu nu se mai poate diviza. O teamă ce duce gândul la Rimbaud și la ideea lui că spiritul modern trebuie să inspecteze nepipăitul, nevăzutul, neauzitul. În Elegia a zecea se află un splendid cântec de jale metafizică: „Dar eu sunt bolnav. Sînt bolnav/ de ceva între auz și vedere, /de un fel de ochi, de un fel de ureche / neinventată de ere.[...] Sunt bolnav nu de cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
bolnav nu de cântece, / ci de ferestre sparte, / de numărul unu sunt bolnav,/ că nu se mai poate împarte / la două țâțe, la două sprâncene, / la două urechi, la două călcâie,/ la două picioare în alergare...”. Temele, fantasmele din 11 elegii sunt reluate în ciclul Obiecte cosmice, inclus în volumul Alfa (1957-1967) (1967) unde mitologia lirică se diversifică. A treia fază a lirismului lui S. este aceea din În dulcele stil clasic. Poetul încearcă să se despartă acum de modelele modernității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
fantasmele vechi ale poeziei, cu precădere fantasmele (vederile) și miturile romantismului. Postmodernismul românesc, în latura lirică, debutează probabil cu această carte în care ludicul, vizionaristul, manieristul S. reabilitează un număr de specii corupte de timp (romanța, de pildă, sau mica elegie erotică) și împinge jocurile limbajului foarte departe în timp. În al doilea rând, el destructurează voit discursul liric sau, mai bine zis, îl silește să își lepede, rând pe rând, ca personajul de basm, cojocul, năframa, pieptenul (adică formele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
variantă a mitologiei sale lirice. Oricum, alt stil, alt rând de motive, o mai accentuată destrămare a versului și, în mod cert, un efort de a construi poemul cu alte structuri și după alte principii. Epica magna este, după 11 elegii, cealaltă carte dificilă a lui S., nu atât prin simbolurile ei, nici prin ceea ce criticii lui Ion Barbu numeau ermetismul gramatical. Dificultatea, la lectură, vine din faptul că poemul este, acum, altceva decât e în mod obișnuit poemul. Nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
momentul de față nimeni nu-i poate sta alături, ca poet, lui Nichita Stănescu. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Sensul iubirii, pref. Silvian Iosifescu, 1960; O viziune a sentimentelor, București, 1964; Dreptul la timp, cu ilustrații de Mihu Vulcănescu, București, 1965; 11 elegii, București, 1966; Roșu vertical, București, 1967; Oul și sfera, București, 1967; Alfa (1957-1967), București, 1967; Laus Ptolemaei, București, 1968; Necuvintele, București, 1969; Un pământ numit România, București, 1969; În dulcele stil clasic, București, 1970; Poezii, București, 1970; Belgradul în cinci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
toamnă, București, 1974; Rămâne pururi vatra, București, 1974; Patrula de noapte, București, 1975; Țara amintirilor, București, 1976; Aurul regelui Midas, București, 1977; Dialog, București, 1977; Vă las ca frunza, Timișoara, 1978; Glasul pietrelor, București, 1978; Ajun de răscoală, București, 1979; Elegii, București, 1979; Lupta cu îngerul, București, 1980; Apele se revarsă în mare, București, 1982; 75 poeme, București, 1982; Filon de aur, București, 1984; Iarna magnoliei, București, 1984; Rugul poeziei, București, 1985; Horea, București, 1986; În voia vântului, București, 1987; Vlăsia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
neimplicat, persoana a IIIa descriptivă, repere spațiotemporale obiective, „efectul de real“, „gradul zero al scriiturii“ (Roland Barthes)], subiectivă (proza homodiegetică/ autodiegetică modernistă și postmodernistă; majoritatea pastelurilor, a poeziilor „de atmosferă“), simbolică (proza mitică/fantastică, proza absurdului; pastelul psihologic, pastelul simbolist, elegia etc.), ludică ori parodică (creații postmoderniste). Dialogul este modul de expunere care pune în valoare discursul direct al personajelor, însumând o suită de replici atribuite acestora. - Dialogul dramatic - definitoriu pentru discursul teatral - cumulează funcții multiple: dezvoltarea conflictelor, progresia acțiunii și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și nu mai simte nevoia săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în clase specifice (specii) este determinată de mai multe criterii: Criteriul tematic reunește lirica erotică (idilă, eglogă, romanță, elegie erotică etc.), lirica peisagistă (pastel, pastel psihologic), lirica cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este determinată de mai multe criterii: Criteriul tematic reunește lirica erotică (idilă, eglogă, romanță, elegie erotică etc.), lirica peisagistă (pastel, pastel psihologic), lirica cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie a discursului liric (imn, odă, doină, elegie, satiră
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie a discursului liric (imn, odă, doină, elegie, satiră, parodie etc.). Ca „artă a Limbajului“, mai mult decât celelalte genuri, genul liric apelează la procedee expresive care evoluează de la simplul strigăt emoțional la rafinata utilizare a tuturor tipurilor de imagini, de figuri de stil sau de metrică și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cea care dă titlul volumului de debut (publicat în 1916), Plumb. Începând cu această poezie, George Bacovia conferă esteticii simboliste românești profunzimea de substanță, de viziune și de expresie, determinând ruptura definitivă de epigonismul eminescian. În tonalitatea gravă a unei elegii existențiale, Bacovia își focalizează viziunea despre lume pe un simbol multisemnificativ, ilustrând astfel o caracteristică a poeticii simboliste. Metalul saturnian, plumbul, impune un simbol referențial, prin excelență antimetafizic. „Cel mai moale și cel mai urât dintre metale“, cu greutatea lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pentru luceafăr, Cătălina învață lecția de iubire pământească a celui deo seamă cu ea (omonimia prenumelor subliniază apartenența la aceeași lume a „devenirii întru devenire“). Cea dea treia parte (strofele 65-85, în care se asociază pastelul cosmic și poemul cosmogonic, elegia și meditația filozofică) este centrată asupra planului cosmicuniversal. Rupt din lumea fizică, luceafărul recuperează starea originară, redevine Zburător, iar călă toria sa în spațiul sideral devine și o călătorie în timp, spre momentul mitic al genezei. Nașterea lumilor e văzută
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
gen literar este prezența textuală a eului liric/prezența instanțelor comunicării lirice. De exem plu, în poezia eminesciană, eul liric este desemnat prin mărci ale persoanei I (pronume și verbe la persoana I): Aminte miam adus. 9. Prima strofă a elegiei Din cerurile albastre alcătuiește o secvență poetică în care tema iubirii și cea a naturii se împletesc, întro viziune tipic romantică. Imaginarul poetic reunește motive specific eminesciene (cerurile albastre, luceferi, codrul, lacul), alcătuind un cadru feeric, un spațiu protector pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
textuală a eului liric/prezența instanțelor comunicării lirice. De exemplu, în poezia lui Blaga, eul liric este desemnat prin mărci ale persoanei I (pro nume și verbe la persoana I): în cea din urmă tristețe măncing. 9. Prima strofă a elegiei lui Lucian Blaga alcătuiește o secvență poetică ce vorbește lumii despre forța dureroasă a amintirii, despre iubire și despărțire. Alunecând în amintire, eul liric evocă timpul magic al unei pierdute iubiri și invocă prezența iubitei cu priviri albastre șinalte de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]