1,904 matches
-
fiind pierdute; doar orbirea (tema centrală a volumului) ar putea recupera „augusta lumină” pierdută. Scrisori (1988) și Uite viața, nu e viața! Poezii de lume (1992) se concentrează în jurul încercării de definire a cuvântului, în arte poetice de inspirație folclorică (Elegia șarpelui) sau optzecistă (Problema poeziei). Trebuie remarcat eclectismul acestor volume: elemente livrești, ludice, intertextualism, o sintaxă elaborată (paranteze, explicații retorice etc.) apar alături de poezii de dragoste simple, melodioase, unele de inspirație folclorică, altele cu parfum arghezian. Romanele La Răspântii (1979
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
Preda din Cel mai iubit dintre pământeni. SCRIERI: Planete, Iași, 1974; Augusta lumină, București, 1976; Despre voință, București, 1977; Elementul „lume”, București, 1978; La Răspântii, Iași, 1979; Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea), București, 1980; Arșița, Iași, 1981; Declinul elegiei, București, 1983; Scrisori, București, 1988; O anume fericire, Iași, 1989; Uite viața, nu e viața! Poezii de lume, Iași, 1992; Zodiacul în doi peri, Iași, 1995; Lume, lume și iar lume!, București, 1997; Legământ de eternă neuitare (în colaborare cu
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
Griviței, București, 1962; Lumina de dragoste, București, 1964; Bucurii pentru copii, București, 1966; Minus durerea, București, 1966; Emoții la trapez, București, 1967; Un cățel ca vai de el, București, 1968; Ritmuri române, București, 1969; Sonete mute, București, 1969; Traversarea nedreptății. Elegii și imnuri, București, 1970; Omul de rând, București, 1972; Ridică mâna și vei primi o floare, București, 1972; Poeme, București, 1973; Cavalerii porților albastre, București, 1973; Flori pentru sarea pământului, București, 1973; Alte bucurii pentru copii, București, 1975; Aventuri în
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
poezii au avut răsunetul lor în vreme, în pofida unor minusuri ce țin de inventivitatea imagistică restrânsă ori de lipsa de concentrare. Cu un temperament mai echilibrat decât al altor confrați postpașoptiști, C. explorează mai rar stările de neliniște, îndoială, deziluzie. Elegii, meditații, fabule, satire stau mai curând sub un semn al seninătății, după cum alte versuri din acest peisaj mozaicat sunt impregnate de sentimentalism, de umanitarism. SCRIERI: Melodii intime, București, 1854; Patrie și libertate, București, 1879; Pagini alese, pref. N. Iorga, Vălenii
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
să surprindă forța germinativă primordială. C. se relevă acum ca un poet al tragicului, transpunând teme eterne, precum nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație sceptică (Timpul). Problematica existențială are accente grave, elegiace (Elegie). Viziunile cosmice sunt îmbrăcate într-o melopee de esență mioritică (Sus). Romanul Singurătatea din urmă (1986), de sorginte autobiografică, pune accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu familial bântuit de neliniști și vicisitudini, pe care
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
predilecție naturist, înscenează un ceremonial propice jocului grațios de imagini, reveriei, rememorării. Poet al universului citadin în numeroase cazuri, B. se regăsește și în versuri marcate de o romantică aplecare către visare, de nostalgia unui timp al plenitudinii afective, în elegii și în poeme de dragoste, nu rareori în versuri ce resuscită, cu discretă ironie, o amintire, un peisaj, un tablou de gen, mitologic. SCRIERI: Nemuririle ierbii, Timișoara, 1984; Atlantida, îngr. Carmen Blaga, tr. Carmen Blaga și Lucian Alexiu, Timișoara, 1992
BARZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285661_a_286990]
-
o prozodie melodioasă. În Vameș (1991) și Procesul lui Narcis (1995) a încercat și tehnici poetice mai noi. SCRIERI: Veghe, Chișinău, 1976; Nesfârșitul spicului, Chișinău, 1976; Ev, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1987; Vameș, Chișinău, 1991; Procesul lui Narcis, Chișinău, 1995; Elegii contra frigului, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Șansele poeziei angajate, LA, 1992, 9 aprilie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 220; Ion Beldeanu, Fișier, „Bucovina literară”, 2001, 2-3; Ion Beldeanu, „Elegii contra frigului”, „Bucovina literară”, 2002, 7-8. E.B.
BELICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285686_a_287015]
-
Chișinău, 1987; Vameș, Chișinău, 1991; Procesul lui Narcis, Chișinău, 1995; Elegii contra frigului, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Șansele poeziei angajate, LA, 1992, 9 aprilie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 220; Ion Beldeanu, Fișier, „Bucovina literară”, 2001, 2-3; Ion Beldeanu, „Elegii contra frigului”, „Bucovina literară”, 2002, 7-8. E.B.
BELICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285686_a_287015]
-
Lumea nouă”. În ziarul „Liga ortodoxă”, la 30 iulie 1896, Ion Theo (prescurtarea i-a fost sugerată de Al. Macedonski) debutează în poezie, tăios, cu acuzatoarele strofe din Tatălui meu; le urmează compuneri când instrumentaliste, când parnasiene, când purtând amprenta elegiei eminesciene. Macedonski elogiază cutezanța cu care tânărul „rupe” tehnica versificării, însă acesta nu suportă amestecul „peniței” patronului său literar și părăsește cenaclul macedonskian. Colaborează totuși la sateliți ai „Literatorului”: „Revista modernă” (1897) și „Viața nouă” (1898, semnând Ion Th. Arghezzi
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face strălucitor sau îi relevă transparența. Se regăsește aici „eșarfa melancoliei” care învăluie elegia subtil ticluită. Totodată, un segment important al scrisului lui B. este poezia erotică. În Lecția de melancolie (1987), elegia nu mai este menționată în titluri, însă rezonanța ei persistă, căpătând accente bacoviene. În Semințe eterne (1990), evocării elegiace a ținutului
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face strălucitor sau îi relevă transparența. Se regăsește aici „eșarfa melancoliei” care învăluie elegia subtil ticluită. Totodată, un segment important al scrisului lui B. este poezia erotică. În Lecția de melancolie (1987), elegia nu mai este menționată în titluri, însă rezonanța ei persistă, căpătând accente bacoviene. În Semințe eterne (1990), evocării elegiace a ținutului bucovinean și a neamului din care se trage poetul i se adaugă oda „ostașilor căzuți la datorie” și „lauda
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii sale, care nu poate să iasă din „acest tabiet al romanței și al elegiei” și să ajungă la „experiență și transfigurare”, fiind salvată de „inanitatea totală” numai prin Blaga și Philippide - toate acestea constituie un veritabil clișeu, o esențializată imagine fotografică negativă, ce trebuie developată pentru a se obține distribuția specific barbiană a luminii
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
București, 1925, Hippolit, pref. trad., Sibiu, 1944; Xenofon, Apologia lui Socrate, București, 1925, Tratatul de vânătoare, Cluj, 1934; Bucăți alese din opera Sfântului Atanasie cel Mare, pref. trad., Cluj, 1925; Antologia liricilor greci, pref. trad., Cluj, 1927; Ovidiu, în Din elegiile lui..., Cernăuți, 1928, Tristia. Scrisori din Tomis, pref. trad., Cluj, 1930; ed. 2, București, 1957; Hesiod, Lucrări și zile, pref. trad., Cluj, 1930; ed. (Munci și zile), București, 1957; Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri alese, I-II, Râmnicu Vâlcea
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
toamnă, București, 1974; Rămâne pururi vatra, București, 1974; Patrula de noapte, București, 1975; Țara amintirilor, București, 1976; Aurul regelui Midas, București, 1977; Dialog, București, 1977; Vă las ca frunza, Timișoara, 1978; Glasul pietrelor, București, 1978; Ajun de răscoală, București, 1979; Elegii, București, 1979; Lupta cu îngerul, București, 1980; Apele se revarsă în mare, București, 1982; 75 poeme, București, 1982; Filon de aur, București, 1984; Iarna magnoliei, București, 1984; Rugul poeziei, București, 1985; Horea, București, 1986; În voia vântului, București, 1987; Vlăsia
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
poveste) sau colaborările ocazionale ale lui Adrian Maniu și George Topîrceanu, aici se tipăresc din abundență versuri ale unor foarte tineri autori, dintre care unii vor dobândi ulterior notorietate: viitorul dramaturg Eugen Ionescu, căruia i se publică în 1928 câteva Elegii pentru ființe mici, Emil Botta, care debutează aici în 1929, Virgil Gheorghiu, Eugen Jebeleanu, Geo Bogza, Maria Banuș, Mihai Beniuc, Cicerone Theodorescu, George Lesnea. Atenția constantă acordată tinerilor scriitori nu e însă decât unul dintre mijloacele prin care revista încearcă
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
cu care are atâtea afinități. Toposul pillatian este și al poetei. Spațiul rural al copilăriei este rememorat cu emoție și sensibilitate (Copilărie, Toamna). Poezia Pe Argeș aduce în plus cadențele poeziei latine, pe care poeta o deprinsese traducând și comentând elegiile lui Properțiu. Elegiacul îi infuzează întreaga lirică, îndeosebi creațiile vizând drama exilului (Tristia, Peisaj) sau tematica existențială (Timp, Biografie). Poemele sunt localizate la Madrid sau Toledo. Ardențele spațiului hispanic din versurile erotice (Nunta, Felină) sunt cenzurate cu discreție și delicatețe
BODISCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
e împânzit de apologuri cu tâlc, de factură orientală. Discursurile personajelor sunt reproduse în stil direct sau rezumativ asumate de autor, mai ales monologurile. Se ivesc din când în când pagini cu rimă interioară de o mare frumusețe poetică, precum Elegia Inorogului sau caracterizarea aceluiași psalmodiată de un alt personaj. Fondul de înțelepciune nu se rezumă la cele 760 de sentenții anunțate pe copertă, ci este îmbogățit de numeroase formulări aforistice originale. Parantezele filosofice, elaborate într-un stil literar foarte încărcat
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
lui verbală e rezistentă ca piatra sau ca arama. Acesta masivă carte are o valoare exemplară de comandament moral. Ea nu contrazice, ci pur și simplu anulează toate prejudecățile estetizante despre incongruența poeziei cu etica civică. Și mai ales a elegiei cu viața cetății. Acum se va înțelege cât de nedrepte au fost imputările ce s-au adus poetului care a scris Elegie pentru floarea secerată, că s-a retras în marea lui durere intimă, chemând-o, poate nu zadarnic, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ci pur și simplu anulează toate prejudecățile estetizante despre incongruența poeziei cu etica civică. Și mai ales a elegiei cu viața cetății. Acum se va înțelege cât de nedrepte au fost imputările ce s-au adus poetului care a scris Elegie pentru floarea secerată, că s-a retras în marea lui durere intimă, chemând-o, poate nu zadarnic, pe Euridice asemenea lui Orfeu. Marea durere a unui bărbat ilustru e totdeauna un eveniment public. Cine trece pe lângă ea, văzându-și de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cetății e cuplul la treapta umană (în romanul lui Goethe Afinitățile elective, personajul Herr Mittler spune același lucru: căsnicia e temeiul civilizației). Iubirea înseamnă mângâiere, tandrețe, răbdare, dar deseori și asprime, necruțare, mânie. Și totdeauna curaj. Ea se exprimă în elegii sau imnuri, dar niciodată în tămâiere și flagornerie. Ea presupune neapărat încredere și fidelitate, deci optimism, dar nu optimismul mincinos și laș al ipocriziei, ci optimismul uneori exultant, dar alteori dureros și chiar tragic al conștiințelor superioare. Așa e iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
posteritate cu o aură sporită. Notabil e faptul că unii dintre cei „bătrâni” au dat în ultimii ani opere excepționale, profund reprezentative pentru epoca noastră. Sonetele shakespeariene ale lui Voiculescu, ultimele poeme ale lui Arghezi, Monolog în Babilon de Philippide, Elegie pentru floarea secerată și Hanibal de Eugen Jebeleanu, apoi Emil Botta, Șt. Aug. Doinaș, Leonid Dimov, pentru a ajunge la cei mai tineri (fără a-l uita pe Labiș): Ion Gheorghe (ale cărui Megalitice sunt o capodoperă, dar care e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
al esențelor și îmbină fervoarea religioasă cu grația formală. SCRIERI: Ora 25, București, 1946; Dresoarea de fluturi, București, 1968; Timpul oglinzilor, București, 1968; Altceva decât umbra, București, 1969; Ninsoarea neagră, București, 1970; Poeme, București, 1971; Armura de aer, București, 1973; Elegiile malteze, Raubach (Germania), 1980; Litera și legământul, Raubach, 1981; Trei parabole, Raubach, 1981; Septuoprepoeme, Raubach, 1981; Umerii lui Elohim, Raubach, 1981; Nutreț pentru demoni, Raubach, 1982; Spaima viorilor, Raubach, 1982; Clavicula mundi, Raubach, 1983; Fapta și întâmpinarea, Raubach, 1984; Judecata
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
demoni, Raubach, 1982; Spaima viorilor, Raubach, 1982; Clavicula mundi, Raubach, 1983; Fapta și întâmpinarea, Raubach, 1984; Judecata fără de apoi, Raubach, 1984; Piatră-apă-soartă, postfață Mihai Niculescu, Raubach, 1985; Steaua neizbucnită, Raubach, 1986; Trei poeme, Raubach, 1986; Fuga din priveliști, Raubach, 1987; Elegiile cretane, Raubach, 1989; Pardes, Aarhus (Danemarca), 1989; Cheia din miresme, Raubach, 1990; Stigmate și lauri, Raubach, 1993; Zariștea din timp, Raubach, 1994; ed. bilingvă (Zariștea din timp - En glauta ur tid), tr. Gabriela Melinescu și Bo Herlin, Oradea, 1997; Auzeliști
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
redactor împreună cu Aron Pumnul. Într-o perioadă când preocupările pentru literatură erau sporadice printre cărturarii și publiciștii ardeleni, M. are meritul de a fi cultivat poezia, meditația în proză, povestirea și nuvela, chiar dacă valoarea scrierilor sale este modestă. A scris elegii stângace, meditații în proză despre viață și moarte, despre trecerea timpului, uneori într-o limbă surprinzător de fluentă, precum și câteva povestiri și nuvele (Tatiana, Avesalom, Tetera Cazacul ș.a.). Sub semnătura lui, dar fără a fi originale, au apărut numeroase aforisme
MANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287981_a_289310]
-
ST, 1978, 7; Cornel Ungureanu, „Fata din Piața Sfârșitului”, O, 1980, 5; Doina Uricariu, Jurnalul unei demitizări, LCF, 1980, 23; Mircea Vaida, „Fata din Piața Sfârșitului”, TR, 1980, 27; Victor Atanasiu, Formele spontaneității, RL, 1980, 42; Adrian Popescu, Sub semnul elegiei, ST, 1983, 6; Mircea Popa, „Răstimp între cuvinte”, TR, 1984, 17; Ștefan Aug. Doinaș, Cele șase cercuri ale lui Toma George Maiorescu, RL, 1988, 52; Adriana Iliescu, Fantezie și cultură, RL, 1989, 36; Constantin Crișan, Simbolistică și misteriologie, ST, 1991
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]