949 matches
-
întoarcem la paradigma originală a creștinismului bazat pe convertire, în care iertarea reprezintă darul unei vieți noi. Trebuie subliniat că acesta din urmă este mai exigent decât perechea „păcat-dezlegare”, deoarece implică „schimbarea vieții”. Cu siguranță este mai exigent dar mai eliberator. Împreună cu Berenard Häring putem spune că este vorba despre o trecere de la o „viziune statică” a păcatului și a iertării, ca simplă dezlegare individuală, la o viziune dinamică ce are în centru concepția evanghelică a convertirii ca „purificare continuă, luptă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Perspectiva pozitivă asupra postmodernismului se divide, la rândul său, într-un tip de discurs social-afirmativ, care continuă optimismul și încrederea specifice anilor '50 în tehnologia care va face posibilă distanțarea față de trecut, și un discurs cultural pozitiv, care celebrează trăsăturile eliberatoare ale culturii postmoderne, manifestate cu precădere în cultura pop. Discursurile negative ale postmodernismului sunt conectate la ideea de criză postulată în lumea occidentală, criză care se conturează în special în jurul teoriei sfârșitului lumii moderne, un exemplu de discurs "pesimist și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
induce ideea periodizării, etapa precedentă fiind suprapoziționată, deși este epuizată sau încheiată, în timp ce etapa viitoare conține slabe indicii valorizatoare, fiind sub semnul incertitudinii sau, dimpotrivă, perioada care se vrea încheiată este subpoziționată, devalorizată, negată, în timp ce următoarea este privită în sens "eliberator" și pozitiv. Alți critici ai fenomenului se distanțează de interpretarea lui "post-" în termeni de posterioritate temporală (postmodernismul respingând de altfel ideea timpului linear) și se concentrează pe ideea de consecință logică, ce susține că într-un anumit înțeles, postmodernismul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lipsește (În Inserare: ființa „care poate să-l facă fericit”, În Păstorul Întristat: păstorița „cu chip prea dulce”) și absența transformă spațiul de petrecere Într-un loc de durere. Căutarea se termină În versurile sensibilului CÎrlova cu o plîngere măruntă, eliberatoare: „De multă nemișcare, ce face piste toate, Vederea Împrejuru-i se’ntoarce cu fiori, Pămîntul În somn dulce geamăt parcă scoate Și cerul ni s’arată acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere Odihnă, mulțumire nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
indiferent de natura lui, provoacă o pasiune care se manifestă mereu În același fel. Ea Îl somează să scrie, cu alte cuvinte: să se jeluiască. Stihurile, indiferent de adresa lor, constituie un singur, neîntrerupt monolog. Un discurs lung, o confesiune eliberatoare. O eliberare care-l duce Însă mereu, se va vedea, pe marginea prăpastiei. A trăi la hotarul neantului a devenit pentru poetul erotic un mod obișnuit de existență. Scriitura erotică are și asemenea implicații neprevăzute de ingeniosul, rafinatul, prefăcutul stihuitor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
celulele nervoase și cele endocrine) controlează mușchii netezi intestinali. Sistemul nervos enteric cuprinde aproximativ 1 milion de astfel de celule. Ele eliberează nu numai acetilcolină și noradrenalină ci și serotonină, polipeptid intestinal vasoactiv (VIP), substanța P, somatostatin, enkefaline, colecistokinină, peptid eliberator de gastrină (GRP), neurotensină și angiotensină II. Plexurile nervoase sunt responsabile de toate tipurile de mișcări de la nivel intestinal. Intestinul primește o inervație extrinsecă dublă: de la sistemul nervos autonom, cu activitate parasimpatică colinergică care determină o activitate crescută a mușchiului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
Ele se declanșează în apropierea morții sau durerii, sunt frecvente în copilărie sau în demență, survin după crizele psihice acute” (Magdalena Popescu). Părăsind logica obișnuită, discursul ia forma delirului propice atmosferei onirice, simbolului și metaforei, astfel încât, deși investit cu semnificație eliberatoare, el se prezintă armonizat și chiar ordonat în virtutea exigenței literare. În același timp, lectura captivează prin amestecul de încărcătură existențială, insolit și poematic, îndeosebi în finalul textelor. Ideea de joc, susținută și de titlul simbolic Camera copiilor, favorizează abstragerea din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
Uniunii Scriitorilor, Viața românească, care, invariabil, număr de număr, În primele pagini, după comentariile din actualitatea politică sau culturală, publică poezii, atât În cadrul rubricii Mlădițe noi cât și În afara ei. Astfel: În nr. l-2: Victor Felea - Poem pentru armata eliberatoare; A.E. Baconsky - Cântec pentru cartierul meu; Dumitru Micu - Minerul; Ion Brad - Scrisoare la douăzeci de ani; Mihai Beniuc - Chivără roșie; Elisabeta Luca - Poetul; Vlaicu Bârna - Steaua nouă peste munți. În nr. 3-4: Eugen Jebeleanu - Scutul păcii; Radu Boureanu - Aripile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din Uniunea Sovietică. Cheltuind larg din forța lui verbală, acumulând vorbe care stimulează lupta, afectele sau imperativele omului, Deșliu declamă istoria Uniunii Sovietice, În Cântecul pentru legea cea mare stalinistă, și Îndoita semnificație a unui 7 Noiembrie: sărbătoarea Marii Revoluții eliberatoare, și cinstirea ei actuală, la noi În țară, prin Încleștarea În muncă, prin Întrecerile socialiste. El Împărtășește din viziunea fericită a societății noi, muncitoare și abundentă. (Ă). Dacă țara Întreagă e un șantier de construcție, Bucureștiul, „târgul vechi”, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aflate sub jugul hitleriștilor, a spus: «trebuie de presupus că popoarele acestor țări vor trebui să ia ele Însele În mâinile lor cauza eliberării de sub jugul german» (Ă). În Scânteia și România Liberă legale apar poeme inspirate de glorioasele armate eliberatoare: După ce codri au adăpostit pe tovarășii dârzi din spatele liniilor, după ce drumurile au purtat armatele plecate să clădească o pace fără primejdie, cât de puține-s vorbele smulse din această tribună-nsângerată. Și totuși despre toamna aceasta se va scrie și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
puternicul caracter progresist, de adâncă satiră socială, a unora din operele marelui scriitor român. Poziția lui Caragiale este aceea a unui progresist, a cărui viziune este Însă mărginită de faptul că n-a văzut caracterul revoluționar al clasei muncitoare, ca eliberatoare a societății de plăgile pe care le combătea el. Tov. N. David atacă În studiul consacrat Școlii Ardelene concepțiile fundamentale greșite ale acelor istorici burghezi care consideră Școala Ardeleană drept un produs al unirii religioase a românilor din Ardeal cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
inexistenți În noua memorie și istorie literară. Reproducem, fragmentar, cele două intervenții 50: Radu PETRESCU: „Legătura scriitorilor noștri cu masa este din ce În ce mai strânsă (Ă). Poeții au cântat, astfel, bucuria poporului de a fi fost scăpat de hitleriști, au celebrat venirea eliberatoarelor armate sovietice, apoi au cântat Republica, au povestit faptele de pe șantiere, abnegația eroică a minierilor, a nituitorilor, a muncitorilor În Întrecere din toate ramurile industriei noastre (Ă). Aceste pagini, multe răspunzând bine scopului, au dat un deosebit ajutor poporului În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
proprii temperamentului scriitorului. (Ă). În fine - clipa mult așteptată a eliberării. Ultimul capitol al romanului deschide o vastă perspectivă spre viitor, Înfățișând marele eveniment al descătușării forțelor progresiste ale poporului, prin eliberarea țării de către Armata Roșie, intrarea sărbătorească a trupelor eliberatoare În București, marele meeting din piața UniversitățiiĂȘi Încă ceva: despărțirea. Despărțirea dintre foștii condamnați și internați politici, pe care anii petrecuți Împreună i-au legat În indestructibile prietenii, și care chiar a doua zi urmau să plece În cele patru
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care să ne imobilizeze în trecut. Deja, o fericită reacție se pornește către o reînnoire a secolului al-XIX-lea, leagăn al modernității noastre și al problemelor noastre de după Revoluția franceză. Dar dacă, două secole după aceasta, este just să evaluăm ruptura eliberatoare pe care ea a constituit-o în ciuda exceselor, derapajelor și eșecurilor sale, trebuie să trecem peste acest zid cronologic și ideologic pentru a ne regăsi toate moștenirile. Aceea a unei preistorii care a marcat primele urme profunde de cultură materială
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dar odată ajuns în larg, cînd uscatul încetase să se mal zărească, nebunia tînărului izbucni din nou. Declarînd că e arhanghelul Gabriel, îi porunci căpitanului să sară peste bord. își scosese la iveală și un manifest, prin care se proclama „eliberatorul“ insulelor și „vicar general al oceanului“. Tonul serios și hotărît cu care declara toate aceste lucruri, îndrăzneala sumbră a imaginației sale neadormite și exaltate, precum și spaimele superstițioase stîrnite de demența lui reală, se uniră pentru a face ca acest Gabriel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
agricole colective fruntașe, precum și alte fapte ale oamenilor muncii, dovedesc dragostea și devotamentul lor față de cauza construirii socialismului, patriotismul lor fierbinte. Sentimentul de mândrie națională a fiecărui om al muncii din patria noastră se îmbină cu dragostea pentru marea noastră eliberatoare, Uniunea Sovietică, cu internaționalismul proletar. Izvorând din recunoștința adâncă pentru eliberarea patriei noastre de sub jugul imperialist și pentru ajutorul continuu multilateral ce ni-l acordă, dragostea și atașamentul ce le nutrește poporul nostru muncitor față de U.R.S.S. constituie consecința firească
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
hiar ? i pre? edintele Mazar? k a fost nevoit s? se supun? fatalit?? îi vie? îi omene? ți. Un �ntreg popor �l jele? te pe cel care a fost animatorul lui �n timpuri grele ? i, �ntr? un moment decisiv, a devenit Arhanghelul eliberator, asigur�nd cu �n? elepciune ordinea �n perioadă plin? de vicisitudini inerente �nvierii unui stat distrus cu aproape o jum? țațe de mileniu �n urm? �. Iorga explică limpede c? reu? ita lui Mazar? k avea la baz? un singur secret: credin? a profund
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
odată cu trecerea anilor? Sau: dispariția ei este, întotdeauna, un obstacol?). O personală definiție dă Alexa Visarion și-n cazul regizorului: este egal cu valoarea interogațiilor adresate prezentului. El trebuie să dinamizeze structura textului dramatic, sub raportul reflecției. Astfel, spectacolul devine eliberator de conștiință. Sau despre teatru: e vrajă. E tăcerea ascunsă în noi: Teatrul e mai adevărat decît viața, viața e mai puternică decît teatrul iată reciprocitatea creativă a acestei manifestări plenare umane". Iar spectacolul pe care îl vedem ascunde un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
uman al personajului). "Justițiarii" nu au nici un scrupul și nici o circumstanță. Și astfel se face că Anca, la capătul calvarului ei, cu răzbunarea împlinită, cu conștiința înfăptuirii unui act profund moral, nu poate, nu are cum trăi și simți sentimentul eliberator; pentru ea coșmarul (adevărata năpastă) abia începe, ea rămâne singură, într-o lume de nevolnici, de răi și de fameni. ...Alexa Visarion a construit personaje și situații noi... Principalul loc de acțiune din afara textului este cârciuma, deloc întâmplător aleasă, subliniind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sau r]u. Aceast] noțiune ar putea fi exprimat] în diferite moduri: am putea spune c] „totul este permis” sau c] „nimic nu conteaz] cu adev]rât”. Indiferent de modul de exprimare, mulți oameni g]sesc în ea o idee eliberatoare și o privesc că pe un argument în favoarea subiectivismului. Alții cred c] este o idee nefondat] care neag] toat] morală, si concluzioneaz] c] subiectivismul ar trebui s] fie respins pe baza acesteia. Ambele reacții sunt nejustificate, deoarece subiectivismul etic nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de oameni. În acest scop, conducătorul caută să convingă membrii grupului de unitatea culturii lor zugrăvind-o drept o moștenire imemorială, permanentă, dar neconștientizată. Această moștenire aflată în stare de amorțeală / adormire, va spune el, odată reînviată devine puternică și eliberatoare. Pentru a-i convinge că așa stau lucrurile, liderul va folosi o concepție esențialistă a culturii: "Grupul nostru va acționa și va fi unit, așa cum a fost întotdeauna, în gândire și acțiune". Însă folosind această retorică esențialistă, liderul respectiv se
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
zob statuia înțeleptului rege Carol I, care se afla între celelalte, ale voievozilor întregitori de neam, din curtea aceleiași Fundații, au greșit, au greșit, dar ce compensație grandioasă a avut loc după aceea, în anii socialismului victorios! Doar statuia ostașului eliberator, cu degetul mereu pe trăgaci, a fost smulsă, în 1990, de pe soclul ei din Copou și mutată, respectuos, între ceilalți ostași eroi, în cimitirul Eternitatea. Încolo, anii de mărețe victorii și împliniri au rămas în calea ieșeanului, la fel de vii ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui maidan sordid! Două exemplare umane, unul al gîndirii libere, casante, pentru care a înfundat pușcăriile comuniste, celălalt, părintele însuși al gîndirii inchizitoriale. Veșnicia înțeleaptă și blîndă. Efemerul primar și agresiv. E foarte bine că în locul hidoasei statui a ostașului eliberator, de la Copou, mutată, mă rog, respectuos, în Eternitate, nu s-a pus nimic. De obicei se găsesc soluții neinspirate: să topim opera lui Ceaușescu și din ea să tipărim opera lui Eminescu; să dăm jos statuia ocupantului și pe locul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sovietic al manierelor elegante recurgea subit la garderoba decadentă: Hrușciov descălțîndu-și luxosul pantof de ștaif mic-burghez și amenințînd cu el Adunarea ONU. Știa prea bine Nikita că într-un conclav subțire ca acela n-o putea face cu cizma ostașului eliberator. (O lacună istorică totuși: nimeni nu ne-a lăsat mărturie a ce mirosea pantoful persuasivului orator.) Cît de bizară ne pare nouă, azi, recuzita de atelier a pictorilor de altădată! Pentru natură moartă, mai de fiecare dată cam aceeași (doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
primăvăratic să trecem subit la altceva. Nu ați uitat (cei care de obicei nu uitați) cum a amenințat drăguțul de Hrușciov plenul ONU: cu pantoful. Nu mergem pînă acolo unde mersese Păstorel, apropo de parfumul emanat de cizma ostașului sovietic eliberator (factor agravant în înfundarea pușcăriei de către glumețul epigramist), dar nimic nu ne împiedică (cu atît mai puțin, azi, pușcăria) să ne imaginăm, olfactic, starea încălțărilor lui Nikita însuși. Și, mai mult, impresia produsă în areopagul subțirilor lumii de impardonabilul jest
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]