KorAP: Find »[drukola/base=elicopter & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...182 >

4,549 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

spălat pe mâini de toată afacerea asta... Și eu, la mijloc. Așa cum remarcase Yves Clos, experiența nu i-ar fi folosit la nimic, pentru că avea de-a face cu o situație deosebită, cu care nici cel mai încercat pilot de elicopter nu se înfruntase vreodată. După părerea lui, Yves Clos se schimbase mult în ultimele zile. După aproape douăzeci de ani de colaborare entuziastă chiar și în cele mai grele împrejurări, pentru prima oară îl vedea pe tovarășul său indiferent și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mai pese de ceea ce se întâmpla cu raliul și cu cei ce luau parte la el. Și adevărul e că avea dreptate să se plângă. Nené Dupré își amintea perfect imaginile teribile ce înfățișau un mic grup de piloți de elicoptere care făceau eforturi disperate ca să salveze sute de mii de oameni în timpul teribilelor inundații din Mozambic, și îi rămăseseră întipărite pe retină scenele în care copiii și femeile cădeau în apă așa cum cad fructele coapte dintr-un pom, după ce zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în timpul teribilelor inundații din Mozambic, și îi rămăseseră întipărite pe retină scenele în care copiii și femeile cădeau în apă așa cum cad fructele coapte dintr-un pom, după ce zile întregi stătuseră cocoțați în copaci. Timp de două săptămâni cele șase elicoptere închiriate de la o companie particulară din Africa de Sud la prețul scandalos de trei mii de dolari ora de zbor încercară să salveze cât mai multe vieți cu putință, și chiar și ordinul Hermanas de la Caridad se văzu nevoit să plătească douăzeci și cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dolari ora de zbor încercară să salveze cât mai multe vieți cu putință, și chiar și ordinul Hermanas de la Caridad se văzu nevoit să plătească douăzeci și cinci de mii de dolari pentru ca piloții să accepte să evacueze bolnavii din spitale. Șase elicoptere a trei mii de dolari ora de zbor, iar organizatorii raliului aveau același număr de aparate, însă mult mai moderne și mai eficiente, pe care le foloseau aproape exclusiv pentru a căuta mașinile pierdute sau pentru a le pune la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
din Mozambic ajunsese la câteva mii, autoritățile din diferite țări ale lumii începură să se mobilizeze și să trimită ajutoare care au ajuns abia după zece zile, deși se știa că un Antonov 124 ar fi putut transporta cincizeci de elicoptere noi în mai puțin de patruzeci și opt de ore din inima Europei până la locul catastrofei. Yves Clos rezolvase cât ai clipi din ochi o problemă care, în alte împrejurări, dusese la moartea a mii de oameni, fiindcă atunci nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
germană și mi-ar plăcea să-ți pun câteva întrebări. Pilotul se ridică, se trase îndărăt la umbră, și întrebă neliniștit: — Ce fel de întrebări ? Celălalt îi arătă niște foi pe care le ținea în mână: — În primul rând, de ce elicopterul și camionul tău sunt singurele care nu figurează pe lista de îmbarcare? — Sigur nu figurează? — Sigur. Am întrebat și mi s-a confirmat că nu zbori în Libia deoarece rămâi aici într-o „misiune de recuperare“. Ce recuperezi? — Bănuiesc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
a confirmat că nu zbori în Libia deoarece rămâi aici într-o „misiune de recuperare“. Ce recuperezi? — Bănuiesc că lucrurile pe care vor uita, spuse Nené Dupré, încercând să nu se angajeze prea mult. — Și vrei să le duci cu elicopterul până în Libia? întrebă celălalt, vădit ironic. E un zbor destul de lung pentru un asemenea aparat, nu crezi? — Da, un pic cam lung, sigur, dar eu fac ceea ce mi se cere. Ziaristul zâmbi ușor, aprobă de câteva ori din cap și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
câteva ori din cap și apoi spuse: — Și ieri ți-au cerut să încarci în rabla asta apă, alimente, îmbrăcăminte și medicamente și să decolezi în zori. — Așa e. — Și unde le-ai dus? Știu că te-ai întors cu elicopterul gol. — La cei rămași pe aici. — La cei rămași în mijlocul deșertului? se prefăcu mirat celălalt, care părea că se joacă de-a șoarecele și pisica cu interlocutorul său. Și nu era mai normal și mai practic să-i aduci pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și peste o mie de oameni aflați într-o continuă mișcare și întrebă indignat: — Tu singur? — Complet singur. — Și toți oamenii ăștia? — Au altceva de făcut. — Înțeleg... Ziaristul rămase un timp pe gânduri, se uită cu atenție la bărbatul din elicopter, încercând parcă să-i ghicească gândurile, iar în cele din urmă întrebă: — Crezi că vei mai veni și la anul? — Cred că nu, răspunse celălalt sincer. Cred că, orice s-ar întâmpla, eu am terminat cu raliurile africane. Am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cu timpul într-o afacere murdară care, pe zi ce trece, pretinde tot mai mult, și nimeni nu poate prezice unde va ajunge... Când se lumină de ziuă, Gacel și Suleiman adunară cămilele, ca să le ducă la locul unde aterizase elicopterul și să transporte apa și alimentele la loc sigur, în peșteră. Legară bine fiecare pachet, fiindcă știau că mânarea micii caravane prin munții sălbatici le va pricinui nenumărate probleme și neplăceri, apoi se așezară în același loc unde tuaregul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să-l găsesc și cum să-l ațâț împotriva dumneavoastră. Ieși din cort conștient de faptul că ultimele sale cuvinte au avut efectul dorit, și se îndreptă spre locul unde Nené Dupré, plin de unsoare, demonta filtrele de aer ale elicopterului său. — Plec! - spuse, în chip de salut. — De ce? — Prietenul tău Fawcett a reușit să mă lase fără slujbă. — Fawcett nu e prietenul meu - spuse pilotul. Și al nimănui... Ce s-a întâmplat, de fapt? Când austriacul sfârși relatarea detaliată a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
o șterg? Întotdeauna am depins de organizatori și nu am nici un mijloc de transport. — Nu mă înnebuni! — La ce mi-ar servi o mașină în mijlocul deșertului? Știi foarte bine că ne duc dintr-un loc în altul cu avionul sau elicopterul. Altfel în a doua etapă am rămâne în urmă de tot. — Asta a fost întotdeauna cea mai bună metodă de a controla presa - dar în acest caz concret nu-mi place deloc. Dacă Serafian este la curent cu cele întâmplate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cred că cel mai bine ar fi să te scot de aici... - Arătă spre avion: Du-te până acolo, amestecă-te printre oameni, iar după o jumătate de oră fă un ocol prin spatele acelor dune de nisip, intră în elicopter pe ușa din spate și ascunde-te sub ultimul scaun. Eu o să mă fac că vin de la duș și că nu știu nimic, dar te avertizez că dacă am cea mai mică bănuială că te-a văzut cineva, n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
gest de negație. — Nu! Adevărul e că nici cel mai misogin gușter nu cred că s-ar hotărî să trăiască aici... Dar încearcă să te întorci în după-amiaza asta. — Asta nu mai depinde de mine... Succes! Când, după câteva minute, elicopterul se îndepărtă, austriacul făcu un efort supraomenesc să nu izbucnească în plâns. În câteva ore, trecuse de la entuziasmul provocat de posibilitatea unui incredibil succes profesional ușor de obținut la situația unui om rămas fără slujbă și expus riscului de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în mijlocul „Neantului“. Timp de câteva minute rămase nemișcat ca o statuie, profund abătut și dezorientat, dar, în cele din urmă, își luă rucsacul de jos, și-l aruncă pe umăr și, aproape instinctiv o porni în direcția unde tocmai dispărea elicopterul. Nené Dupré nu trebui să se uite în urmă ca să se convingă că ziaristul făcea exact ceea ce făcea, deoarece, fără îndoială, și el ar fi făcut la fel în asemenea împrejurări. Poate că acel prăpădit puț otrăvit și cei trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mod normal, sunt șapte sau opt, dar cum încă n-au intrat în acțiune, pentru că toate mașinile și piloții se află deja în Libia, îmi închipui că așteaptă întăriri. Cum au să vină? — Îmi imaginez că pe calea aerului. În elicopter sau mai degrabă parașutându-se în timpul nopții. — Vor veni direct aici? — Mă îndoiesc. Ei știu la fel de bine ca și mine că ostaticii se află pe undeva în munți și că aici n-au ce căuta. Sau greșesc eu, sau cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
adevăr, dar mai bine un deșert propriu decât o grădină străină... Nu crezi? — Desigur! - Gacel se răsuci și se uită pieziș la însoțitorul său cu o anumită neliniște în privire, în timp ce-l întrebă: Sigur ești doar un simplu pilot de elicopter? — Din câte știu eu, da. Dar de ce întrebi? Pentru că uneori vorbești ca un politician. — Trebuie s-o iau ca o laudă sau ca o ofensă? — Ia-o cum vrei. Deși cred că această conversație se prelungește prea mult și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
aici, că a vorbit cu tine și că nu face decât să povestească ceea ce s-a întâmplat într-un colț pierdut din deșert din vina unei șlehte de golani lipsiți de scrupule... - Se ridică în picioare și se îndreptă spre elicopter. - Mă întorc imediat! - spuse, în chip de rămas-bun. Gacel Sayah rămase neclintit până când, un sfert de oră mai târziu, Hans Scholt se așeză pe vine în fața lui, ca să-l privească mai atent, cu un straniu amestec de teamă, respect și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
toate astea, nu va fi pace... Se ridică fără grabă și spuse în încheiere: Și acum te rog să mă ierți, trebuie să mă întorc în munți. Te duc eu... - se oferi Nené Dupré. Imohagul aruncă o privire disprețuitoare spre elicopter, în timp ce exclamă: — Cu rabla asta?... Nici mort! — Nu pot să cred că ți-e frică!... - îi râse în nas francezul. — Nu e vorba de frică... - răspunse beduinul. Mă deranjează zgomotul. În afară de faptul că nu pot să-mi iau cele trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
am spus că-i las în viață pe toți sau pe nici unul, iar tu ai făcut tot ce ți-a stat în putere. Cum se numește copilotul tău? — Belli. Maurizio Belli. — Bine!... Acum înțelegerea este așa. Ai să pleci cu elicopterul, o să încerci să te întorci în Italia cât mai repede cu putință și o să-l presezi pe taică-tu să-i determine pe prietenii lui să mi-l predea pe vinovat. Dacă în zece zile nu vor fi la poalele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
îl folosesc? — Pentru un profesionist, în ziua de azi, acest binoclu este la fel de necesar ca o armă. — Mă bucur să aflu asta... - Îi strânse mâna cu putere. - Acum ar fi bine să plecați - spuse. Mulțumesc pentru tot. În câteva minute, elicopterul se pierdu din vedere, timp în care Gacel încărcă pe cei trei dromaderi care mai erau în viață patru dintre caprele muribunde și porni, cu pas vioi pe drumul ce ducea spre munții îndepărtați. Știa că acolo va trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Să improvizăm niște corturi din parașute, să ne băgăm în ele și să rezistăm, bând cât mai puțină apă. — Și a doua? — Să înaintăm cât putem de repede, să găsim peștera și să luăm apa pe care-a adus-o elicopterul. Dacă au omorât prizonierii, le-a rămas destulă acestor lepădături. — Or să ne aștepte la fiecare cotitură. Bănuiesc că da. — Și s-au dovedit a fi niște trăgători grozavi, iar după spusele lui Mendoza au și puști cu lunetă. — Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
De cât timp? — Asta nu depinde de mine ... - spuse Gacel. Nu cred că ei sunt în stare să traverseze deșertul, așa încât nu ne rămâne decât să sperăm că vor veni să ne caute. — Cine-ar putea s-o facă? — Pilotul elicopterului. — Nené Dupré...? întrebă Bruno Serafian; și în fața gestului de aprobare adăugă : Nu știu de ce, dar întotdeauna am avut impresia că e de partea ta. — Nu cred că e de partea cuiva. Vrea doar să ajute. Armeanul ridică din umeri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-sa și soră-sa... - Iată-i! exclamă. Întregi și nevătămați. — Slavă Domnului! Pilotul se duse să le strângă mâna și să-i îmbrățișeze pe cei ce păreau idiotizați, deoarece se aflau afară din peșteră și la câțiva metri de un elicopter care-i va duce înapoi la casele lor, și se vedea că nu numai unuia îi dăduseră lacrimile, fiind pe deplin conștienți că teribilul lor coșmar se sfârșise. Au fost momente stânjenitoare și într-un fel emoționante, ce deveniră mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
momentul să discutăm... - spuse. Ne așteaptă o călătorie lungă și ar fi mai bine să n-o complicăm și mai mult...! Bucurați-vă că totul s-a terminat și uitați ce-a fost! — Dar...! — Nici un dar!... - replică sec celălalt. În elicopter nu permit nici o vorbă despre asta, și dacă cineva are intenția s-o facă s-o spună de pe acum, pentru că n-am de gând să-l las să urce... E clar? Pe rând, toți cei de față încuviințară în tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]