1,108 matches
-
pe care le contemplă în jurul său. Spre a surprinde autenticitatea celor din urmă, are la îndemînă mai multe căi, dintre care bardul de care ne ocupăm aici intuiește, cu suficientă pregnanță, două. Mai întîi e un drum al limbajului dens, eliptic, abrupt, care evită explicația și divagația din dorința de-a nu tulbura misterul ce poate fi mai bine prizat printr-o economicoasă folosire a cuvîntului. Imaginea unicității e favorizată de turnura parcimonioasă a discursului liric, sub pavăza ilustrelor exemple, de la
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
efectiv, neavând virtutea aducerii la expresie a impulsului inițial. În fine, erudiția lui Papadima e dincolo de îndoială, atâta doar că la 23 de ani, cât avea în momentul în care și-a începutul oficiul critic la Gândirea, mintea sa era eliptică de o viziune personală, de aceea intelectul îi este încărcat cu toate clișeele epocii, pe care le pune în pagină fără a avea conștiința lor. E cazul clasic al intelectualului care, aflat în lacună de vederi proprii, le împrumută pe
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
ocazia unei întîlniri de la Sinaia și aș fi pîrît-o lui Eugen Jebeleanu, iar el ar fi porcăit-o din cauza asta. Dacă Nichita nu se mai poate explica, eu pot și cred că trebuie să fac lucrul acesta. Pentru că din relatarea eliptică de tot și de toate a doamnei Nina Cassian nu se înțelege în ce a constat eroarea mea de inteligență și, ca atare, nici cea de ordin moral care ar decurge din ea. Ce s-a întîmplat, de fapt ? Într-
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
formei), există o condensare a ritmului liric. În al doilea, mult mai bogat în artificii (numeroase ingambamente - "Ea are chef să se joace cu fiecare. Jocul poate începe/ În orice clipă. Și moartea se bucură. Și moartea alege." - și propoziții eliptice: "Respirație artficială. Pierdere a voinței." - Culoarea corpului, pag. 37), senzația de comprimare dispare, lăsând loc unei poezii în volute. Agonia e aproape savurată în fiecare stadiu, de la cel sordid până la cel mistic. Claudiu Komartin, Păpușarul și alte insomnii, Editura Vinea
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
mental? Dar greșelile de pronunție ale crainicilor TV- Ei!? Și nimeni nu-i bănuiește de „minte plecată în vacanță!” Sigur, e o mică diferență... Ei au 25-30 de ani, și eu 82! Poate din această cauză doctorul Hurjui a plecat eliptic! N-a vrut să-mi strice „vacanța”! Care vacanță? A mea, cea subvenționată, sau aceea diagnostica de dl. Bogdan Crețu? Până la aflarea adevărului - eu „cu cine votez?” Cu părerea dlui Bogdan Crețu sau că tăcerea doctorului Ion Hurjui? Știu și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
dedusă, uneori discretă, alteori agresivă, a poeziei. Se remarcă repetiția și enumerația, chiar la nivelul unei fraze: „Amintirile tale, iubiri, speranțe, singurătăți. Mai ales singurătăți. Crâmpeie din viața ta. Așa cum a fost.” (a se remarca și scurtcircuitarea discursului, propoziția devenind eliptică, non-predicativă. (Exact cum scria poezia un G. Benn!). Se cultivă figuri de stil precum oximoronul: albastrul ucigător, comparația și hiperbola, îngemănate: „Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor.” Repetiția are rolul de a potența
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
discursul unui eseist clasic și nici nu scrie că un critic literar. Din această cauză textul lui se citește uneori destul de greu, iar pe alocuri firul demonstrației e chiar obscur. Cum spunea odată Ion Negoițescu, autorul Simplerozelor scrie sincopat și eliptic, erudit și prețios, într-un cuvânt: alexandrin. Analogiile uluitoare, extravaganțe uneori, si, în general, savanteria literară, chiar dacă pare cam haotică, nu te pot lăsa însă indiferent. (Fără nici o urmă de ironie) Șerban Foarță face figură unui filolog exhibiționist pentru care
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
unor atari constatări, universitarul ieșean Emil Iordache își întreprinde investigațiile asupra lui Gogol. D-sa observă că pînă și "cea mai completă" ediție în limba română a marelui autor (Opere, vol. I-VI, Ed. Cartea Rusă, 1954-1958) este nu numai eliptică, ci și ilogică, prin faptul că în sumar figurează Spovedania unui autor, prin urmare replica lui Gogol la polemica provocată de Paginile alese din corespondența cu prietenii, în timp ce lipsește chiar punctul de plecare al Spovedaniei, adică Paginile alese! Un suprarealism
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
îngrijitorii de colecții care au și prostul gust de a-și publica acolo propriile opuscule, îmi lipește pe frunte din nou eticheta de "precupeț", scriind negru pe alb: "Mircea Mihăieș editează interviuri la Antologii" (p. 122). Pentru a da sens elipticei propoziții, am să admit că, într-adevăr, sunt îngrijitorul unei colecții la Editura Polirom, intitulată "Antologii". Numai că în respectiva colecție n-a apărut vreodată un interviu al meu - și nici al altcuiva -, din moment ce e dedicată... poeziei! Mă declar extrem de
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
și sensurile fiecărui cuvînt, umorul difuz, vorba de duh, care apare cu deplină naturalețe în discurs, transformă fiecare replică într-o sărbătoare a comunicării, la alții secretul audienței la public este mult mai greu de descifrat. Replicile Andreei Marin sunt eliptice, uneori monosilabice, lipsite de orice dimensiune spirituală, totul pare o hlizeală lipsită de sens. Este limpede că tot hazul Andreei Marin stă în prezența ei foarte decorativă pe sticlă. Coborîte în paginile unei cărți, replicile divei devin o sinistră chicoteală
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
au fost scrise cu scop de aide memoire pentru eventuale alte memorii de după Aqua forte. Ele nu au mai apucat să fie scrise. Aceste caiete au fost considerate de mult drept jurnalul marelui critic. Nu sînt. Dar așa lapidare și eliptice cum se prezintă, constituie un extraordinar instrument de informare pentru fizionomia celui mai important cenaclu literar interbelic, cel al "Sburătorului". Și a fost, prin 1947, un gest salvator extraordinar al fostei sale soții, Ecaterina Bălăcioiu, văzîndu-se mereu urmărită și amenințată
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
încheiat niciodată pentru Liviu Rebreanu. Ea este prezentă în forme ascunse sau bănuite în toate etapele sale de creație. Se poate afirma că marile sale romane au toate în profunzime elemente de dezvinovățire, chiar dacă în formele cele mai evazive sau eliptice. Mai întâi, actul de creație este pentru Rebreanu un chin, dar o formă de supliciu pe care și-l aplică eludând o vinovăție explicită. Lucian Raicu a numit bine acest fenomen ca „asceza muncii artistice”. Jurnalul de creație, însemnările secundare
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
în atmosfera planetei roșii. Acesta va frâna, folosind o parașută și se va plasa ușor pe solul marțian, folosind motoare rachetă. EDM va oferi Europei tehnologia de plasare pe suprafața planetei Marte. Secțiunea Orbiter se va plasa pe o orbită eliptică în jurul lui Marte și apoi va traversa atmosfera înaltă, pentru ca, în cele din urmă, să se stabilească pe o orbită circulară de aproximativ 400 de kilometri, de unde va realiza misiunea științifică. Asociația Română pentru Cosmonautică și Aeronautică (ARCA) este o
ARCA va testa parașutele pentru navele care vor merge pe Marte () [Corola-journal/Journalistic/65249_a_66574]
-
vorbeau statuile între ele. Tot acest vis fetița ni-l proiectase într-un fel direct în creiere, de parcă noi înșine l-am fi visat, căci vorbele și gesturile ei erau doar ca niște sclipiri vesperale pe crestele negre ale valurilor: eliptice, incolore, dizolvate curând în atmosfera de rugăciune de la masa de seară. După ce terminam de mâncat, ne duceam fiecare-n pătuțul lui, ca-n fiecare noapte, și ne ghemuiam sub cearceafuri. Camerele erau în spital mult mai înalte decât cele din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unei întâlniri de la Sinaia și aș fi pârât-o lui Eugen Jebeleanu, iar el ar fi porcăit-o din cauza asta. Dacă Nichita nu se mai poate explica, eu pot și cred că trebuie să fac lucrul acesta. Pentru că, din relatarea eliptică de tot și de toate a doamnei Nina Cassian, nu se înțelege în ce a constat eroarea mea de inteligență și, ca atare, nici cea de ordin moral care ar decurge din ea. Ce s-a întâmplat, de fapt? Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
depărtarea - prilejul unei apropieri. Apropierea lui Emil de Adela este o confesiune lipsită de declarație*. El vrea să o facă să-i înțeleagă dragostea fără a fi nevoit să i-o relateze în cuvinte. Vorbirea gestuală, indirectă, figurată este discontinuă, eliptică, ascunzând mal mult decât mărturisește. Atunci când Adela îl constrânge să își declare propriile sentimente, acesta încearcă din nou, disperat, să ocolească răspunsul. "Un sentiment foarte curios", spune mal întîi, declanșând replica defensivă a Adelei ("Adică bun de * Distincția dintre cele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
declamativului, a stridenței, dar observăm și lascivități ascunse, bănuite senzualități, de care nu face caz. Gustul umorului și al ironiei, al expresiei echivoce, sensibilitatea față de natură - însușiri ale personajelor - le regăsim la nivelul discursului epic. Aridității intelectualului îi corespund formulările eliptice, timidității lui pofticioase, punctele de suspensie, insinuările, lucidității și experienței culturale, stilul critic, eseistic. Exprimarea sinonimică răspunde deliciului senzual, de parcă fiecare cuvânt în plus îl satisface mental: "Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Încet, mișcată de un vânt pe care nu-l simțea nimeni, În felul acela nepământean al meselor de spiritism, lingura de argint Începu să se miște, să se legene, la Început Într-un mic cerc a cărui orbită devenea din ce În ce mai eliptică, până când traiectoria s-a turtit și a devenit o linie dreaptă, arătând dinspre cuptor Înspre banchetă. De la nord la sud, cu alte cuvinte. Desdemona strigă: ― Koros! Și camera izbucni În strigăte: ― Koros, koros! În acea noapte tatăl meu spuse: ― Douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
triunghiulară; - posterior: se distinge orificiul superior al canalului sacrat și extremitatea superioară a crestei sacrate; - apofizele articulare superioare sunt sub forma a două ridicături verticale ce privesc înapoi și înăuntru. Vârful sacrumului este format : - în partea anterioară de o fațetă eliptică pentru articularea cu baza coccisului; - în partea posterioară se observă orificiul inferior al canalului sacrat - hiatusul sacrat; - ramurile de bifurcație ale crestei sacrate, coarnele sacrate, se articulează cu cele corespondente de la nivelul coccisului. OSUL COCCIS Coccisul este un os median
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
anterioare, care este concavă, cât și la nivelul celei posterioare, convexe, se disting o serie de linii transversale care reprezintă locul de sudură a celor patru sau cinci vertebre care formează coccisul. Baza coccisului prezintă pe linia mediană o fațetă eliptică destinată să se articuleze cu vârful osului sacrum. Înapoia acestei fațete, la dreapta și la stânga liniei mediane, se văd două colonete osoase verticale - coarnele coccisului, precum și două prelungiri laterale - unghiurile laterale ale coccisului. TORACELE OSOS Toracele osos este o cavitate
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
laterale ale corpilor vertebrelor toracale; - un gât: îngust pe care se inseră ligamentele; - tuberozitatea coastei prezintă o fațetă articulară pentru articularea cu o fațeta de pe fața anterioară a apofizelor transverse ale vertebrelor toracale. Extremitatea anterioară a coastelor prezintă o scobitură eliptică în care se regăsește cartilajul costal. Caracterele individuale ale coastelor COASTA I-a Corpul acestei coaste are fețele orientate în așa fel încât o față privește cranial și alta caudal. Pe fața superioară a acestei coaste și în porțiunea mijlocie
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
media. Televizorul familiarizează în mod direct cu tehnicile criminale. Și mai erau multe. Mult mai multe. Wilt rămase cu privirea plecată pe foaie, presimțind osânda. — Recunoașteți scrisul? îl întrebă inspectorul. Da, o fac! răspunse Wilt, adoptând mult prea devreme limbajul eliptic din boxa martorilor. — Recunoașteți că dumneavoastră sunteți cel care a scris aceste însemnări? Inspectorul întinse mâna și recuperă notițele. — Da. — Exprimă ele opinia dumneavoastră față de metodele poliției? Wilt reuși să se adune. — Sunt niște notițe pe care le-am pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pavilionului, Victor Man a îmbrăcat fiecare literă din cuvântul „ROMÂNIA“ în blană, semnalizând o relație intimă cu monumentalitatea numelui țării în care locuiește. Declarația sa autobiografică se continuă în interiorul pavilionului, unde subiectivitatea sa e autoironic monumentalizată în fragmente dispersate și eliptice ale istoriei sale personale. Un câine-bibelou e așezat, într-o poziție vulnerabilă, pe o platformă cu rotile, care stă pe un soclu de lemn. Într-un tablou monumental e redată o ceremonie a unor personaje cu cap de câine, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
tot ce-i umbrește propriul ideal. Cel al controlului suprem. Mai totul e „americănesc“ în Al 27-lea oraș Cum Franzen e un adept al implicitului, motivațiile personajelor sale nu sunt tocmai la vedere, se insinuează în dialoguri și episoade eliptice, pot fi, cel mult bănuite, întrezărite, de aceea nu vom intui prea multe despre argumentele care stau la baza deciziei lui Jammu. (Teoretic, ea are deja o funcție importantă, prin urmare doar răul, nebunia și dorința de răzbunare ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
trebuit să-mi întăresc toată judecata ca să mă potolesc. Nu se poate să fie așa. Aceeași persoană de două ori deodată, asta nu se poate(...)”. Povestirea propriu-zisă a visului este precedată de considerații asupra stării hipnagogice restrânse într-un enunț eliptic la Holban: „Un vis”, incipit al microtextului. În ceea ce privește construcțiile verbale, majoritatea exemplelor din textele onirice pun în evidență preferința marcantă pentru perfectul simplu care subliniază caracterul surprinzător al evenimentelor povestite: „mă văzui”, „mă trezii”, „crezui”, „mă pomenii”, „mă găsii”, „descoperii
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]