994 matches
-
o pasiune pe întreaga durată a vieții. În 1840, Jules Verne intră la "Petit Séminaire de Saint-Donatien", unde a fost urmat de fratele său. În romanul neterminat "Un prêtre en 1839", Jules Verne a descris micul seminar în termeni puțin elogioși. În același an, Pierre Verne cumpără o casă de vacanță în comuna Chantenay, care există și astăzi pe strada Réformés la nr. 29, vizavi de biserica Saint-Martin-de-Chantenay (muzeul Jules Verne din Nantes își are sediul într-o clădire care nu
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
pentru unii dintre aceștia ea a constituit o punte de trecere spre concepția marxistă. Operele sale filosofice principale, publicate în timpul vieții sau postum, au apărut atât în românește cât și în franceză, mai toate bucurându-se de prefețe sau recenzii elogioase ale unor mari gânditori români și străini. Astfel, "Teoria fatalismului", apărută în românește în anii 1875-1876, va fi tradusă în limba franceză de D. Rosetti-Tescanu, cu o prefață de L. Büchner, va apărea la Paris în 1895; " Originea speciilor", apărută
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
care: Revue Philosophique, La Critique Philosophique, La Revue de Belgique, Athaeneum, Menschentum, Journal d’Hygiene ș.a. De o mare atenție se vor bucura în țară operele filosofului român din partea lui Mihai Eminescu, Iacob Negruzzi, I. Nădejde etc. care vor puncta elogios realizările lui V. Conta nu numai în filosofie, dar și în conferințe publice, articole și discursuri parlamentare. În istoria filosofiei românești, opera lui Vasile Conta a înscris o pagină memorabilă, aducând din nou - după lucrările lui Dimitrie Cantemir și Nicolae
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
revenirea în țară, după finalizarea studiilor în Franța, locotenentul Prezan a fost încadrat ca profesor-ajutor la disciplina fortificații, la Școala Specială de Artilerie și Geniu. Activitatea sa în cei patru ani petrecuți aici (1886-1890) avea să se bucure de aprecieri elogioase din partea conducerii școlii. Colonelul Christian Tell, aflat la comanda instituției de învățământ în acea perioadă, consemna în una din aprecierile de serviciu anuale că „"face foarte bine cursul de fortificație la această școală, înlocuind chiar pe profesorul titular care îi
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
vizitează Darovoie, reședința estivală a copilăriilor sale. În octombrie Dostoievski anunță că va suspenda pentru doi ani publicarea "Jurnalului" din cauza afecțiunilor medicale, dar și pentru că dorește să se dedice exclusiv beletristicii. Participă la înmormântarea poetului Nekrasov și ține o cuvântare elogioasă în cinstea lui, plasându-l ca valoare chiar după Pușkin și Lermontov. Un grup de tineri radicali, discipoli ai lui Cernîșevski, care asociau cauza lor revoluționară cu versurile lui Nekrasov protestează vehement în acel moment, susținând că poetul se află
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
scări la Windsor; nu s-a recuperat niciodată complet și a rămas cu reumatism. Brown a murit la 10 zile după accidentul ei și spre consternarea secretarului ei particular, Sir Henry Ponsonby, Victoria a început să lucreze la o biografie elogioasă a lui Brown. Ponsonby și Randall Davidson, care au văzut proiectul de la început, au sfătuit-o pe Victoria să nu-l publice pe motiv că ar alimenta zvonurile despre o poveste de dragoste. Manuscrisul a fost distrus. La începutul anului
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
debuteze încă. O influență remarcabilă asupra lui Joyce o exercită dramaturgul norvegian Henrik Ibsen, care reușește prin creațiile sale să reconcilieze realismul și simbolismul, principalele curente literare ale epocii. În 1900, Joyce publică în revista "The Fortnightly Review " o recenzie elogioasă despre piesa ibseniană " Când noi, morții, vom învia", apoi, aflând că dramaturgul este plăcut impresionat de articolul său, îi trimite o scrisoare de admirație chiar în limba norvegiană, pe care o învață singur la 19 ani. I se răspunde cu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
complimente amabile. I-a spus lui Brahms că prietenia lor trebuie să se sfârșească, deși nu era clar dacă Liszt se simțise sau nu ofensat. Joachim, însă, avea să devină unul dintre cei mai apropiați prieteni, iar Schumann, prin articole elogioase despre Brahms, a jucat un rol important în atragerea atenției publicului asupra compozițiilor tânărului. Lui Brahms i-a fost prezentată și soția lui Schumann, compozitoarea și pianista Clara, cu 14 ani mai în vârstă, față de care a avut o prietenie
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
mai dificilă exact în perioada în care s-a filmat Soy Cuba</strong>, imediat după retragerea rachetelor nucleare sovietice din Cuba. Acest context tensionat și starea de dependență au contribuit la scepticismul local față de un film care descria în termeni elogioși lupta pentru eliberare. Astfel, filmul a picat cu siguranță în momentul nepotrivit. Mai departe, din perspectiva momentului istoric, filmul are limite clare care vin încă de la alegerea subiectului. Un alt aspect important este acela că, în Cuba, în special în
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
Foaia Societății pentru cultura poporului român" pentru ca ulterior să contribuie la revista "Transacțiuni literare", pe care prietenul său Dimitrie Aug. Laurian a început să o publice începând din 1872. Prima sa lucrare critică, publicată în "Tranzacțiuni literare" este o recenzie elogioasă a piesei "Constantin Brâncoveanu", o dramă istorică scrisă în limba română de poetul belgian Antonin Roques, profesor de franceză la București. A. Roques era pasionat de cultura română și tradusese în limba franceză unele poezii ale lui Vasile Alecsandri. Criteriul
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
și Florența pentru ca în anul 1904 să studieze picturile bisericești din: Începând din anul 1890, Octavian Smigelschi a făcut o serie de expoziții împreună cu Schullerus și Wellmann, unde a prezentat peisaje în acuarelă ce au avut parte de o critică elogioasă, care le apropia de operele lui Hildebrandt sau Werner. Octavian Smigelschi deschide expoziția de artă religioasă din Blaj, în ziua de 30 august 1903, moment în care intră în atenția autorităților bisericești. La această expoziție, pictorul expune planul și cartoanele
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
în presa vremii de către ziare ardelene, bucureștene și maghiare din Budapesta. Ștefan Gróh, profesor la Școala de arte industriale și la Școala pregătitoare a profesorilor de desen din Budapesta, membru al Comisiei Monumentelor Istorice maghiare, face o dare de seamă elogioasă în Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu din data de 21 octombrie 1903 la expoziția sibiană. Fiind o personalitate influentă, acesta-l va ajuta pe Smigeslchi să-si deschidă expoziții la Budapesta, cum a fost cea din 5 decembrie 1903. Aprecierea criticilor
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
S-a remarcat îndeosebi Regimentul 82 infanterie care, la începutul lunii decembrie, a respins atacul a două divizii rusești, fiind citat prin ordin de zi de către comandanții Diviziei 294, Corpului 4 și Armatei 4 blindate germane, fapta sa fiind comentată elogios și de postul de radio Berlin. Regimentul a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul" clasa III-a și unui număr de 50 militari le-a fost conferit Ordinul Crucea de Fier" clasele I-a și a II-a. Referindu-se
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
ș.a.; a scris și articole legate de istoria învățământului. La Sâncel, împreună cu publicistul Petre Stoica, a editat revista „Convorbiri pedagogice” (1886-1887). Secretar secund al „Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” (ASTRA) la Sibiu (1893-1896). A fost apreciat elogios de cei mai prestigioși cărturari ai timpului: Vasile Alecsandri, B.P. Hașdeu, Ion Bianu, Jan Urban Jarnik, Gustav Weigand, Nicolae Iorga.
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
această lege, monopolul comerțului cu China era abolit și Compania înceta să fie o societate comercială. Macaulay s-a distins printr-un discurs la cea de a doua citire a legii, după care Grant a prezentat un scurt comentariu foarte elogios, și legea a fost aprobată fără dificultate, Tot în aceeași perioadă a fost supusă discuției legea pentru abolirea sclavagismului. Legea propusă de guvern, cuprindea o perioadp de 12 ani de ucenicie pentru sclavii liberați. Abolișioniștii, conduși de Sir Fowell Buxton
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
19"-"28"], în 1977 ș.a.). În 1983 colegii de la universitatea din Bochum îi editează un volum omagial cu prilejul împlinirii a 55 de ani de viață, intitulat "Philologica et Linguistica". Este o culegere de articole scrise între 1953 și 1983 - elogios prefațată de către Helmuth Frisch și conținând la sfârșit o listă bibliografică, incompletă, cu 121 de titluri - un reper indispensabil pentru tracologul de azi. A avut nenumărate colaborări la lucrări colective, din cele mai importante pentru știința românească, de la cele de
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
an mai târziu, a apărut și "Snoave sau povești populare", iar în 1876, "Ispravele și viața lui Mihai Viteazul". După ce a rămas unic asociat al imprimeriei sale, Ispirescu a redenumit-o "Tipografia Academiei Române". Activitatea sa a fost subiectul unui articol elogios scris de folcloristul evreu Moses Gaster și publicat în "Magasin fur die Literatur des Auslandes". În 1879, editura sa a imprimat o colecție de basme culte ce reprezentau prelucrări în limbaj autohton ale unor mituri ale folclorului universal și ale
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
lui Vladimir Tismăneanu: “Gabriel Liiceanu, dând un exemplu de lucru pe care îl consideră strigător la cer, a afirmat că i se pare revoltător că un om că Vladimir Tismăneanu, care în anii 70 ridică în slavi comunismul și scria elogios despre Ceaușescu, să fie tocmai persoană care conduce astăzi comisia însărcinată cu investigarea crimelor comunismului.” Despre Tismăneanu, Tom Gallagher observa că: “Tismăneanu s-a întors din exil mult mai puțin marcat de valorile civice americane - aspect datorat, probabil, lumii academice
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat, probabil, un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră"), de André Chénier, și a
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
este o comedie (în patru tablouri) de Ion Luca Caragiale. A apărut în Convorbiri literare, 1879, nr. 7 și 8 , cu o elogioasă prezentare a lui Titu Maiorescu, ajungând și pe scena Operei Române, în 1935, însoțită de muzica lui Paul Constantinescu. În 1943 regizorul Jean Georgescu a făcut un film omonim după această valoroasă piesă de teatru. Adevărata notorietate a lui Caragiale
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
și în volumul "Orașe suprapuse", apărut în 1986, la "Editura Albatros". Student fiind, a publicat sporadic versuri în revistele "Sigma", "Viața studențească" și "Caiete de literatură" (acestea din urmă editate de "Asociația Scriitorilor din Brașov"). Este remarcat, în mod deosebit de elogios, la "Poșta redacției", în revista Luceafărul din 1 mai 1971, de poetul Cezar Baltag. Primul grupaj consistent de poeme, care constituie adevăratul său debut în presa literară, este găzduit de revista "România literară" din 1 februarie 1973, la rubrica " Vă
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
Varietăți de însuși Jules Janin. Compozitorul și-a găsit un aliat și în jurnalistul Henri de Villemessant. Acesta întemeiase încă din tinerețe jurnalul de modă "[La] Sylphide" și avusese de timpuriu ideea de a oferi în paginile lui un foileton elogios despre diverse articole de consum, pentru care se lăsa bine plătit. După falimentul gazetei și revoluția de la 1848 de Villemessant a întemeiat pe data de 2 aprilie 1854 săptămânalul "[Le] Figaro", în care va urma să publice des critici favorabile
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Napoleon și Bismarck. Interpretarea frivolă dată temelor războinice, susținute muzical pe scena operei de o veritabilă fanfară militară, și ridiculizarea tagmei cazone în general au permis probabil o binevenită bagatelizare a conflictului cu Prusia. Recenziile din "Le Figaro" au fost elogioase, tipic pentru liberalismul epocii este și faptul că opera a fost audiată cu plăcere chiar de către Napoleon al III-lea, de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei și de Bismarck. Primul ministru prusac a înțeles de exemplu caducitatea spiritului
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
mitingul aerian din 26 octombrie 1928 de la Băneasa, unde execută primul salt în țară. Nu a fost un salt obișnuit, participă la un salt simultan, alături de celebrii constructori de parașute, germanul Otto Heinecke și americanul Leslie Irving, evenimentul fiind prezentat elogios în presa vremii. Smaranda Brăescu devine un simbol al parașutismului în România. Se adresează, cu insistență, autorităților române pentru a fi sprijinită la realizarea unui record mondial, să se lanseze cu parașuta de la 6500 m dintr-un avion Potez, dar
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
a culminat pe 18 ianuarie 1953, cu un articol de fond din ziarul Scînteia intitulat „ Pentru lichidarea deformărilor antiștiințifice în domeniul pedagogiei” Imediat după apariția articolului, Centrul de Igienă Mintală a fost vizitat de o delegație oficială; și în ciuda aprecierii elogioase date de prof. dr. Vlad Voiculescu, Florica Bagdasar a fost „eliberată” din funcția de director și nevoită să predea pe loc dosarele și cheile Institutului. Șocul a fost atât de mare încât s-a îmbolnăvit grav, a fost internată multă
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]