1,400 matches
-
ale celui care învață și să se acomodeze posibilităților lui de învățare. (*) (În sistemul de învățământ bazat pe clase și lecții, vechi de peste trei sute de ani, nu poate fi practicat acest principiu modern - și, bineînțeles, noul curriculum românesc l-a eludat.) Principiul realismului. Curriculumul trebuie centrat pe viața reală, cu valorile ei actuale, cu tendințele de dezvoltare ale societății și cu nevoile autentice de formare ale indivizilor acestei societăți. (**) (Ca și în cazul principiului anterior, și acesta a fost eludat, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a eludat.) Principiul realismului. Curriculumul trebuie centrat pe viața reală, cu valorile ei actuale, cu tendințele de dezvoltare ale societății și cu nevoile autentice de formare ale indivizilor acestei societăți. (**) (Ca și în cazul principiului anterior, și acesta a fost eludat, întrucât proiectarea curriculară s-a realizat în România fără o prognoză a creșterii cunoașterii și a consecințelor acesteia în plan profesional, economic, social etc.) Principiul echilibrului. Curriculumul trebuie alcătuit astfel încât nici una dintre componente să nu fie neglijată și nici una să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
responsabilitate a celui care validează. Observăm în treacăt că noul curriculum românesc ar trebui validat de Ministerul Educației, dar cu autorizarea specială, în acest sens, a Parlamentului României. Ministerul Educației a făcut însă acest lucru foarte repede, ignorând Parlamentul și eludând etapa a III-a a demersului de optimizare curriculară. Etapa a V-a. Implementarea curriculumului Este o activitate dificilă care trebuie realizată de specialiști în managementul schimbării, sprijiniți oficial de factori decidenți. Din păcate, în România s-au ignorat dificultățile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
impusă în practică printr-o gravă eroare de proiectare curriculară, specifică sistemelor educaționale de sorginte lancasteriană sau chiar herbartiană. Chiar dacă organizarea curriculumului întâmpină dificultăți nu înseamnă însă că ABC-ul acestei activități esențiale pentru o înnoire educațională profundă poate fi eludat. Schema de mai jos sugerează că „articularea pe verticală”, „articularea pe orizontală” și „echilibrarea” sunt singurele modalități prin care se pot armoniza elementele curriculare într-un tot paideutic coerent. Fig. 12.4 - „Organismul curricular” cu „articulațiile sale” 12.8.2
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în dezbaterea cu privire la curriculumul educațional. În 1964, Macdonald a pledat cu vigoare pentru „o nouă imagine a copilului”, susținând că școala trebuie să recunoască și să cultive această imagine ca fenomen de „autoactualizare centrată pe realitate”. Argumentele erau greu de eludat. Macdonald scria: Înțelegem cu ușurință că școala nu există doar pentru a transmite moștenirea noastră culturală; și nici doar pentru a forma jucători de roluri pentru societate, ba nici chiar pentru a satisface trebuințele și interesele celor care învață. Școala
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înnobilat”" „Păcatul ascuns” al pedagogiei moderne și al curriculumului modernist - caracterul ireconciliabil al teoriilor și modelelor - a fost dezvăluit, fără reținere și căințe, în 1971, de către Elliot Eisner. Acesta era un estetician nemulțumit de abordarea „cvasilogicistă” a problematicii curriculumului, care eluda nu numai dimensiunea afectivă a formării personalității umane, ci și facultățile prospective, precum imaginația, ce ar fi trebuit să fie puternic implicată în activitatea de proiectare curriculară care, în esența ei, este o activitate teleologică. În 1971, Eisner a publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a permis lui Eisner „reîntregirea curriculumului”. El a cerut vehement „punerea în drepturi” a artelor și a „cunoașterii estetice” în structura curriculumului. A făcut-o „în numele personalității umane” și a „umanizării curriculumului” prin reîntregirea lui cu dimensiunea estetică - aceasta fusese eludată și surghiunită încă de la începuturile curricula moderne. Pozitiviștii erau pe cale să caricaturizeze curriculumul prin diverse modele simplificatoare. Eisner i-a criticat aspru și a încercat să-l reînnobileze prin completarea cu artele și sensibilitatea artistică. Nu a „alungat” științele din
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ultramodernă.) În cele ce urmează expunem doar o viziune de ansamblu asupra cercetărilor și demersurilor curriculare postmoderne. Scopul nostru este de a completa, cu „ultimul element”, concepția diacronică, structuralist-genetică a curriculumului pe care am expus-o în această carte. A eluda aceste evoluții - ce par contradictorii și le dau unora impresia de „cacofonie teoretică” - ar însemna să condamnăm cititorul la credința greșită că dezvoltarea teoriei curriculumului s-a oprit la nivelul construcțiilor moderne din anii ’70 și să-i îndemnăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Bloom se bazează pe distincții categoriale, includ un anumit conținut ideologic (pe care îl repudiază declarativ), avansează structuri neliniare (pe ce le prezintă ca „liniare”); în plus, cele trei creații curriculare promovează decizii educaționale ce ignoră aspectele etice și eludează caracterul politic al demonstrațiilor și argumentelor la care apelează. Cherryholmes (1988) constata că ambele viziuni postmoderniste conduc la condamnarea fără menajamente a celor trei creații curriculare. „Operele” lui Tyler, Schwab și Bloom nu ar fi decât „imagini artificiale”, simple povești
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ale nimfei. Calipso, „cea cu mândre plete”, îl reține pe Ulise „cu vorbe blânde, dulci, mângâitoare” și îi oferă nu numai dragostea ei, dar și ceea ce zeii le interziseseră oamenilor: nemurirea. Dar cum ar fi putut o „simplă” nimfă să eludeze pedeapsa divină? Exegeții au lămurit cu sagacitate această problemă ce pare de nedezlegat. Calipso întruchipa știința însăși. Ca fiică a lui Atlas, servea, ea însăși, ca axis mundi, stăpânind legile mecanicii cerești. Calipso nu este o simplă magiciană malefică, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a-și împlini destinul citit în stele. Este la schola virilitas, dar îl așteaptă schola senii și schola mortis. Calipso ar fi vrut să schimbe țesătura acestui destin: ar fi vrut să-l treacă, direct, „fără examene”, în schola aeterna, eludând „legislația” uraniană și atlantică. Atunci, alertat, intervine iarăși Hermes, mesagerul zeilor și tâlcuitorul înțelesurilor, și îi dă dreptate lui Ulise. Părăsind-o pe Calipso, a părăsit școala și științele pentru filosofie. Nu se întoarce acasă doar pentru a se răzbuna
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în acest sens ea este o inițiere și o conversiune spirituală. Acest aspect al cartesianismului corespunde perfect cu paradigmele produse de filosofia antică: ) În legătură cu aceasta Ruedi Imbach comentează astfel: ) Spiritul sistemic ce structurează cartesianismul nu trebuie să ne facă să eludăm fundamentul etic și aspectul inițiatic al drumului său. Ideea acestei convertiri spirituale, chiar dacă este transpusă asupra modului speculației intelectuale, minează pretenția de a conduce o investigație pur metafizică. Există desigur în opera lui Descartes, la început, o noțiune de înțelepciune
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
maxilar care rămâne adesea nesuturată postoperator. Cu toate acestea suportul în vorbirea copilului rhinolalic îl formează vocalele prin care se păstrează muzicalitatea și tonalitatea expresiei precum și ritmul unităților verbale. Se întâlnesc cazuri în care vorbirea se efectuează exclusiv în vocale eludând consoanele sau înlocuindu-le cu h, m și n. În asemenea situație, inteligibilitatea mesajului transmis se realizează numai din context. Se poate afirma cu certitudine că vorbirea copiilor operați pentru despicături congenitale labio-maxilo-palatine, înainte de reeducare fonetică, transmite un mesaj a
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
considera spațiul ca semn al comunității sau condiție a acesteia, este criticată. Privită ca având originea în bună măsură în tendința prezentă în deceniul al treilea al secolului trecut de a asocia studiile despre comunități cu sociologia rurală, aceasta ar eluda aspectele esențiale ce definesc experiența comunității în mod istoric, tradițional, cum ar fi reciprocitatea, de exemplu. Fără a ne orienta demersul în direcția epistemologiei, vom puncta câteva elemente, pe linia propusă de Nisbet. Esențialmente sociolog preocupat fundamental de comunitate, Emile
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
intereselor, ce criteriu vom folosi pentru a decide binele cui va fi promovat și al cui nu? Și apoi, chiar dacă identificăm cumva cuprinderea acestui "noi" la un moment dat, rămâne problema celor care vin, respectiv pleacă din comunitate. Fără a eluda relevanța plecărilor din comunitate, pentru aceasta devin mai relevanți cei care vin. Care ar mai fi baza pe care să se construiască sentimentul obligației față de ei în absența oricărei legături fenomenologice? De ce să îl sprijin eu în promovarea propriului său
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
să beneficiez la rândul meu de ceva. Ceea ce nu înseamnă că trebuie pierdut din vedere faptul că, pentru a se menține, comunitățile au nevoie de ceva mai mult decât de sentimentul comunității, chiar dacă acesta este indispensabil. Este un element rațional eludat de mulți teoreticieni. Comunitățile se mențin (și) prin realitățile vieții zilnice, incluzând interdependența, reciprocitatea și propriul interes. Dacă oamenii nu au nevoie unii de alții, dacă nu prea au ce câștiga din participare și angajament, comunitățile nu au de ce să
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
gesellschaft se leagă multe elemente ale culturii moderne. Ca spațiu al științei și culturii, legat de comerț și industrie, orașul este casa gesellschaft. Dezvoltarea mijloacelor de răspândire a ideilor și informațiilor de tot felul stimulează dezvoltarea. Nu poate fi totuși eludat faptul că odată cu avansul gesellschaft se petrece dezintegrarea gemeinschaft. Miezul fiecăruia din cele două concepte este reprezentat de imaginea unui tip de relaționare socială și de imaginea elementelor mentale afective și voliționale care intră, respectiv, în fiecare din cele două
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
înțelepciune decât oriunde" (Ralea,1997: 91). Spre deosebire de Mircea Vulcănescu, Ralea consideră că nimic nu este reversibil în viața socială. Totul este într-o continuă transformare, iar întoarcerea ar echivala cu dispariția. Dinamica în cadrul comunităților este un aspect care nu este eludat de niciunul dintre cei care și-au îndreptat atenția spre acestea, fiecare evidențiind aspecte specifice funcție de concepția proprie. Rădulescu Motru arată că "etnicul unui popor este totdeauna în curs de devenire, cum este și orice organism de pe fața pământului" (Rădulescu-Motru
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
facă o virtute din faptul de a nu munci. În România, tipul omului inteligent și unanim simpatizat este chiulangiul sistematic (...). N-am întâlnit om care să aibă o mai slabă aderență la valori ca românul" (Cioran, 1990: 72). Iar dacă eludăm activitățile ce reclamă efort în vederea construirii, a creației se pare că nici efortul creării perspectivei nu îl putem depune. "Toată forma românească de existență este stăpânită de geniul momentului. În zadar am încerca să ne educăm spiritul înspre activitatea constructivă
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
prezente la un anumit nivel în derularea evenimentelor istorice, ceeea ce permite însumarea elaboratelor intelectuale. Încercarea identificării unui interval istoric având un profil apropiat de cel parcurs astăzi, ne-a condus la compararea perioadei 1878-1918, respectiv cea post-decembristă. Fără a eluda aspectele ce diferențiază net cele două perioade, vom (ncerca să evidențiem c(teva elemente care le apropie. Ș( 1878 ș( 1990 au reprezentat momente de eliberare care au fost resimțite ca pietre de hotar pentru reconfigurarea destinului național. (n cuprinsul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
condus la o nouă "detenție" a sa, lectura acestora fiind făcută exclusiv conform propriei grile, select(nd dintre textele sale (n special pe cele care consonau cu direcția ce se dorea susținută (n epoca dictaturii comuniste. Din textele respective se eludau cu dezinvoltură acele pasaje ce nu erau "pe linie". Prezența acestora (n textele originale era totuși sancționată prin mențiunile obsesive privind "erorile" strecurate (n textele lui Gherea. Este o atitudine nefirească ce poate ridica unele capcane pentru cei ce (ncearcă
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cele șase stadii au fost regăsite mai ales în judecățile morale ale subiecților băieți și mai puțin în cazul fetelor; • materialul dilemelor forțează răspunsul subiectului spre soluții simplificate, rezultatele fiind altele atunci când s-a cerut evaluarea unor soluții alternative; • este eludat aspectul situațional care își pune amprenta atât pe judecată, cât și pe conduita morală. Așa cum, pentru dezvoltarea cognitivă, modelul piagetian rămâne de referință, cu nuanțările și completările ce i se aduc, modelul propus de L. Kohlberg este cel mai utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
antigene virale și autoantigenele gazdei. În cursul infecției cu VHC se produc anticorpi neutralizanți cu durată scurtă de viață, incapabili pentru asigurarea imunității. Replicarea înaltă, însoțită de o rată crescută a mutațiilor, constituie un mecanism de adaptare a virusului care eludează apărarea imună celulară și umorală a gazdei și explică persistența și cronicizarea frecventă a infecției. Incubația variază între 15 și 90 de zile. Infecția acută este asimptomatică sau oligosimptomatică anicterică în 90% dintre cazuri. Forma fulminantă este foarte rar întâlnită
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
ampla și controversata problematică a democrației în organizații (mai ales în partide), a felului în care este practicată și cît de mult este dorită. Dar este un discurs care, măcar din punctul de vedere al participării, nu trebuie să fie eludat. Formulînd faimoasa "lege de fier a oligarhiei", Roberto Michels susținea imposibilitatea existenței democrației în organizațiile complexe, mai ales în partidele politice. Așadar, pentru că partidele, și mai ales partidele de stînga, în concepția lui Michels, trebuie să constituie osatura regimurilor politice
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
c) articularea asociativă, d) articularea instituțională. Anomică Grupurile de interese anomice se constituie fie atunci cînd interesele lor sînt relativ noi și nu dispun de mijloace experimentate prin care să se manifeste, fie cînd cei care dețin puterea le-au eludat în mod repetat exigențele și le-au neglijat preferințele. Atunci cei care au acele interese pot fi tentați să-și dramatizeze situația într-o manieră anomică, recurgînd la demonstrații, răscoale, revolte, jafuri, asasinate. Asociate, de multe ori, cu o fază
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]