1,444 matches
-
sociale și politice. Istoria omenirii este rezultatul articulării unor componente eterogene, unele vii, altele inerte, și a interacțiunii dintre ele. Este dificil să se reducă Întreaga complexitate a istoriei la aspectul ei entropic, dar ar fi tot atât de imprudent de a eluda acest aspect. Se poate deci admite drept un fapt elementar că entropia joasă este o condiție necesară pentru ca un obiect să fie util. În același timp, transformarea energiei libere În energie legată este un proces ireversibil, de unde a doua constatare
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
maxilar care rămâne adesea nesuturată postoperator. Cu toate acestea suportul în vorbirea copilului rhinolalic îl formează vocalele prin care se păstrează muzicalitatea și tonalitatea expresiei precum și ritmul unităților verbale. Se întâlnesc cazuri în care vorbirea se efectuează exclusiv în vocale eludând consoanele sau înlocuindu-le cu h, m și n. În asemenea situație, inteligibilitatea mesajului transmis se realizează numai din context. Se poate afirma cu certitudine că vorbirea copiilor operați pentru despicături congenitale labio-maxilo-palatine, înainte de reeducare fonetică, transmite un mesaj a
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
din punctul de vedere al competenței"82 și să rateze astfel specificul creației textual-discursive. În al doilea rând, pentru cercetătorul de la M.I.T., "creativitatea" rămâne o noțiune de ordin strict biologic, pe care promotorul "cartezianismului" o explică într-o manieră cauzală, eludând caracterul de activitate "liberă"/"finalistă"/ "culturală" al limbajului și confirmând prin aceasta "incapacitatea radicală a unei concepții fundamental pozitiviste de a da seamă de creativitatea umană"83. Or, după cum a arătat Mircea Borcilă, "o asemenea poziție de principiu "reducționistă" se
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
trebui tratat ca un simplu element lexical beneficiind de un "statut citațional"134, fapt infirmat de caracterul compozabil al unor asemenea construcții. Într-un mod la fel de nejustificat, Stephen D. Winick a încercat să propună o definiție pur structurală a proverbelor, eludând caracterul lor de "discurs repetat" și incluzând astfel în sfera noțiunii și așa-zisele proverbs-like135. Mai fructuoase s-au dovedit clasificările lingvistico-semiotice ale acestor unități, care datează din deceniul al optulea. Pentru George Milner, de exemplu, proverbul reprezintă "o aserțiune
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
comune caracteristice simbolurilor (sau, mai bine zis, "lucrurilor"). O astfel de metodologie suscită îndoieli legitime, deoarece, în loc să evidențieze efectele relațiilor asociative asupra configurării unui culturem ("simbol"), cei doi cercetători sunt preocupați să stabilească, în esență, o serie de regularități semantice, eludând modul în care acestea au luat naștere. În schimb, considerăm că semantica configurativă poate să-și asume și chiar să ducă la bun sfârșit sarcinile pe care susținătorii teoriei limbajului figurat convențional le trec cu vederea. În acest sens, premisa
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o instituție fără structură juridică. Și, precum se știe, în afară de canoane, Biserica nu are alte reguli de drept 4. Nae Ionescu reia toate datele problemei pentru o mai bună înțelegere a acestei situații extrem de grave pe care ierarhii Bisericii o eludează cu bună știință, explicând că funcționarea unui patriarh în regență nu se poate face decât cu încălcarea principiului separației puterilor, a canoanelor, care, precum am văzut, sunt categorice. Iar un patriarh care, cu bună știință, încălcă constanta canonică constituie un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
religioase ale vieții publice", în contextul premergător Primului Război Mondial. În schimb, situația s-a modificat sensibil în perioada interbelică, când ziarele, revistele și mediul universitar au adoptat o altă perspectivă de abordare. Astfel, se mergea până la izvoarele metafizice ale problematicii religioase, neeludându-se nici aspectele concrete ale Bisericii 1. Prin publicistica sa religioasă, filosoful român a încercat să readucă în atenția publică aceste chestiuni extrem de importante, ale căror semnificații se pierduseră de mult, cititorul reușind să descopere, în spatele unor "îndemânări dialectice și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a porni de la Mărturisirea lui Petru Movilă e mult prea puțin și cam nefiresc pentru o discuție care se dorea elocventă pentru peisajul teologic interbelic. Istoric vorbind, această Mărturisire apăruse la jumătatea secolului al XVII-lea, ceea ce însemna că se eluda o întreagă Tradiție: Sinoadele Ecumenice, teologia patristică, imnografia ecleziastică, dimensiunea monahală etc. Dar înainte de codificarea realizată de Petru Movilă, Biserica din Răsărit se sprijinea pe alte codificări ale dreptei credințe: Descoperirea cu deamăruntul a pravoslavnicei credințe a Sfântului Ioan Damaschin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu este, însă, o intuiție nemijlocita, ci o "intuiție intelectuală"98, obiectivă, sau, cum spune chiar poetul american, în poemul sau cosmogonic, o intuiție născută din "acele inducții și deducții ale căror mecanisme sunt atat de obscure încât scăpa conștiinței, eludează rațiunea și sfidează capacitatea noastră de expresie"99, cu alte cuvinte, sunt o sinteză între artă și știința - "Poetry and Truth are one" [Poezia și Adevărul sunt unu]100 - , în care rolul decisiv revine artei. Dacă, procedând în acest mod
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
of the power of judgment". 98 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, op. cît., [1800] 1995, pp. 42-43. 99 Edgar Allan Poe, Eureka, 1848, p. 20: "Those inductions or deductions of which the processes are șo shadowy aș to escape our consciousness, elude our reason, or defy our capacity for expression". 100 Idem, p. 130. 101 Cf. Robert D. Jacobs, Poe, Journalist & Critic, 1969, p. 416. 102 Edgar Allan Poe, Eureka, 1848, p. 33. 103 Idem, p. 119. 104 Idem, p. 134. 105
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în ordinea socială. Dar societatea contemporană, arată Wilson, nu funcționează tocmai perfect. Criminalitatea, vandalismul, nevrozele, divorțurile, drogurile, alcoolismul, jocurile de noroc, singurătatea, sinuciderile sunt consecințe ale funcționării seculare a sistemului social. Tendința de a încredința tehnologiei egalizatoare rezolvarea problemelor personale eludează unicitatea individului în atitudinile, orientările și înclinațiile sale. Mai mult, societatea occidentală este orientată spre prestație de muncă în schimbul salariului, cu profit cât mai mare pentru efort minim. Aceasta este înțelepciunea convențională a occidentalului. Dar, paradoxal, nu comportamentul convențional înțelept
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în anul 66 de către generalul iudeu Alexandru Tiberiu care ocupa funcția de procurator, la fel întîmplîndu-se cu toate cetățile din afara Palestinei. Toate istoriile cînd vorbesc despre aceste evenimente, se opresc doar la ce s-a întîmplat în Palestina pentru a eluda cu bună știință că acțiunea a fost concepută și executată de toate frățiile, iar cele mai multe erau printre Neamuri, care la un semnal au pus mîna pe arme și au trecut în mare grabă să le ia sînge tuturor celor netăiați
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Vladimir Streinu. Întrebările - deferente - se referă la modul cum înțelege criticul arta, în special poezia, la receptarea critică, la criterii de apreciere estetică etc. Citindu-l, n-am putut scăpa de senzația complezenței, deși autorul Ritmului imanent răspunde cu franchețe, eludând cu eleganță chestionările mai incomode. Medalionul este mărunt ca semnificație, sufocat de anecdotic. Mai nimic nu se poate reține, poate doar această schiță de portret: "Înalt, distant și totuși apropiat sufletește, distins, cu o frunte înaltă de voievod, Vladimir Streinu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
una dintre aceste condiții, mărirea frecvenței sau mărirea lungimii. Sau altfel formulată ideea, în funcție de tendința naturală a atletului spre amplitudine sau frecvență. Dar oncepută în această manieră, problema rămâne deschisă, dar necesitatea iminentă a acestui raport optim nu poate fi eludată. Lungimea și frecvența pașilor în cursele de sprint au constituit subiectul Colocviului de Sprint, Paris 1986, unde profesorul italian C. Vittorio a prezentat „Modelul ritmic al alergării în proba de 100 mp, model prin care se încearcă standardizarea alergării pe
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
său este coerent din perspectiva politică a loialității față de suveran, dar este un argument de tip realist care redeschide în mod neașteptat "cazul" Hobbes. Punând mai mult accent pe natura umană originară și pe caracterul optimist al religiei creștine, Locke eludează aspectul utilitarist al contractului. Aceasta îi permite să respingă justificarea absolutismului prin ideea calculului pesimist, ca la Hobbes: tirania nu-și poate afla originea nici în starea naturală, nici în contractul social. În interpretarea optimistă a naturii umane, contractul nu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și în cazul lui Mircea Vulcănescu, avem de-a face îndeosebi cu o posteritate bibliografică: s-au tipărit, nu în ediții critice, lucrările sale cele mai importante 21, au apărut exegeze 22 al căror spor de cunoaștere nu poate fi eludat, după cum au apărut, conjunctural și protocolar (în cumpătul vremii, ar spune Noica), texte care au stors în exces încărcătura morală a gesturilor esențiale, sublime făcute de omul Vulcănescu. Sensul acesta din urmă, legitim în raport personalitatea autorului, a fost reiterat
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
adevărata justificare a rechizitoriului său: faptul că "mai toate erorile mari încep de la nimicuri"61. Era motivul pentru care ortografierea i se părea o probă obligatorie deopotrivă pentru cetățeanul de rînd și cărturarul cel mai sigur de sine. Să nu eludăm însă ce se petrecea în cercetarea limbajului începînd cu deceniul patru al secolului trecut, odată cu încercările filosofului american Charles Morris (în 1938, publica un text în care diferenția între mai multe discipline care aveau ca obiect de studiu limbajul: sintaxa
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pentru edițiile Dicționarului Academiei, după cum (re)citește și comentează pe istoricii limbii, pe lingviștii români (Densușianu, Sextil Pușcariu), pe lingviștii europeni și nu numai de prim rang, pe filosofii care au dat măsura performanțelor în metafizica limbajului (Wittgenstein, Heidegger; nu eludăm, desigur, alți mari autori la care trimite Noica prin nenumărate din interstițiile comentariilor sale: Goethe, Nietzsche, Frobenius și Spengler, pe care de altfel i-am mai amintit). Vom sublinia însă următorul lucru: în arheologia de reconstituire a înțelesului cuvintelor esențiale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sa fundamentală, mai exact spus: confuzia pe care o induce în el între ființă și neființă 94. În încercarea noastră de analiză a modului în care Cioran s-a raportat, ca gînditor, la categoria filosofică de timp, nu trebuie să eludăm contextul academic al formării sale, atmosfera filosofică a deceniilor trei și patru ale secolului trecut. Filosoful care exprimase spiritul vremii și care continua să fie la modă era Henri Bergson (premiul Nobel, 1927), eseurile sale, inclusiv Cele două surse ale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și atitudini, însumate în experiențe de viață trăite pe care, acum, ni le dezvăluie (e aici ipostaza luptei cu preocuparea de sine) printr-o dezinvoltă introspecție care vrea să rămînă, retoric, desigur, incognito și oarecum fals-sibilinică. În plus, nu putem eluda faptul că filosoful Cioran este scriitor și, în egală măsură, actor care face prestidigitație cu măștile pe care le poartă eul său, și tocmai de aceea nu știm dacă îl putem crede atunci cînd spune că masca servește omului nu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
s-a conturat astfel, oarecum în răspăr cu evoluțiile de aiurea, un model local, provincial (a cărei țintă era una demopolitică), de a judeca limitele corpului uman și șansele sale de ameliorare. Îndeosebi în anii tensionați de după 1933 (să nu eludăm Congresul internațional de antropologie și etnologie, care se va ține, în 1938, la Copenhaga), indicînd o utilizare a etnologiei în politică, uneori cu discriminări biologice excesive și acreditînd mai mult zona rurală, studiile echipei de la Cluj veneau să confere semnificație
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
undeva Viorella Manolache, un fel de "platonism răsturnat, dominînd imperial esența nonspirituală a manifestărilor umane (economice, biologice, sexuale, instinctuale ș.a.m.d.), traduse politic în∕prin competiția continuă a poziției de clasă cu esența biologică". Nu numai că nu putem eluda o cercetare precum Repere teoretice în biopolitică, ci, dimpotrivă, lectura și internalizarea ideilor unui atare discurs ni se par necesare pentru ceea ce înseamnă astăzi conservarea identității naționale a spațiului românesc. Este un demers care pendulează benefic între hermeneutica puterii corpului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lumină și bună îndoială, triadica ființă alcătuită din criticul, editorul și profesorul Munteanu intrase, absurd, în tunelul privirii dinăuntru. Îmi place să-l păstrez în memorie prin scrisul său viguros, dens, aproape fără pic de redundanță (de-ar fi să eludăm excesul citării, strategie necesară însă în absența originalului), mă gîndesc cu bucurie la figura acelui spiritus rector al colocviilor de critică organizate de Revista Transilvania, acolo unde avea roluri aparte într-un fermecător joc secund sau al ielelor, ideile cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Freud și freudismul" ori cel despre J.-P. Sartre, reflecțiile autorului examinau nu o carte, ci o idee. De aici caracterul incitant al dialogului pe care îl întreținea cu lectorul, ca și relativitatea bine temperată a dezbaterii (caracteristică spiritelor care eludează judecățile apodictice), la care se adauga o permanentă ispită a esențialului, un patos al lucidității, al ideilor clare și distincte, o plăcere a simplității demonstrațiilor, a observației aparent elementare, după cum aveam acolo și un evident simț al perspectivei istorice și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nu reprezintă un fel de accesoriu sau vreun pretext pentru prezentarea curților regale, cum preciza de altminteri într-un interviu Principesa Margareta. Dar lectura unei asemenea cărți trimite inevitabil și spre zarea altor semnificații deopotrivă istorice și culturale. Nu putem eluda, bunăoară, faptul că sentimentul românilor față de monarhie, conturat sub anumite determinații ale sale în veacul al XIX-lea, a cunoscut în timp o evoluție în care s-au amestecat adeziunea, rezervele și chiar împotrivirea față de Rege. Ne amintim, în acest
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]