1,052 matches
-
noduri și toată pielea acoperită de zbârcituri. Fața ei strălucea de zâmbet. Pe când mă îmbrățișa, eu am furișat o privire spre ceasul micuț pe care bunicul i-l adusese din călătoria lui în Elveția, în anii treizeci. Căutase ajutor la elvețieni, contra orbirii. Dar și în Elveția oamenii orbeau, ca pretutindeni în lume și el se întorsese acasă. Până la întâlnirea cu Ariana, mai aveam încă destul timp. „Ei, nepoate, stăteai așa de cuminte, încât am crezut că bunica te-a plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Nu-l interesează decât politica. Mama ta este deșteaptă? Da. Da, este deșteaptă. Cum poate să fie deșteaptă? E chiar deșteaptă. Mama ta cum e? Nu știu. Nu, nu e deșteaptă. Și ea vrea să mă mărite. Tot cu un elvețian. Îl așteaptă. Îi scrie scrisori. Știe că nu a murit. De asta mă Îndoapă. Ca să cânt. Îmi spune că dacă ea a muncit și a pierdut totul, eu să-mi fac meseria În rochie de seară. Îmi tot coase rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zboare. Așa mi-a spus, că noaptea poate să zboare. Pleacă cu motanul și vine dimineața. Pisica aia e motan. Și unde se duc?, o Întrebă malițios Petru. Nu mi-a spus. Mi-a spus doar că nu există nici un elvețian și că Îl așteptăm degeaba, pentru că acolo nu este mare. Dar eu nu cânt pentru elvețian. Înseamnă că lui Îi place să zboare peste mare. E frumos să zbori noaptea peste mare. Mie nu mi-a spus că zboară noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Pisica aia e motan. Și unde se duc?, o Întrebă malițios Petru. Nu mi-a spus. Mi-a spus doar că nu există nici un elvețian și că Îl așteptăm degeaba, pentru că acolo nu este mare. Dar eu nu cânt pentru elvețian. Înseamnă că lui Îi place să zboare peste mare. E frumos să zbori noaptea peste mare. Mie nu mi-a spus că zboară noaptea. Am avut un prieten care a scris o carte despre cum se orientau după stele copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sale asemenea familiei de muzicieni a lui Cristian Teodorescu. În cazul ei, dacă lucrurile stau atât de negru cum mi se explică în pagina unui blog atașat „Cotidianului“, singura sugestie ar fi ca băieții să renunțe la orice bursă din partea elvețienilor și, în semn de protest, să nu mai concerteze la Geneva. Dar, vă spuneam, nu toată lumea e așa de supărată și un violonist de talia lui Vadim Repin lăuda zilele trecute Geneva, unde s-a stabilit, pentru că „totul funcționează de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
să le împărtășesc soarta. Nu vreau nici să devin "romînul de serviciu", invitat stereotip să-și reprezinte țara la colocvii și simpozioane. Nu am nimic de reprezentat în afară de mine însumi, de patria scrierilor mele. Aș putea fi portughez, eston sau elvețian. Aș putea fi bărbat sau femeie, grec sau barbar. Textura scrierilor mele ar fi, firește, alta mereu, dar spiritul lor ar rămâne mereu neschimbat. Căci Valery nu greșea cu totul când afirma că toate poemele scrise 210 vreodată ar putea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Belcea mă face să vorbesc despre acest Festival de muzică de cameră, organizat de unicul cvartet elvețian de statură internațională, Sine Nomine. Concepția acestui festival este, în sine, un model de manifestare muzicală pluridisciplinară, depășind de departe simplul eveniment muzical. Elvețienii au adoptat modelul britanic al concertelor de prânz (lunch concerts), o oră prețioasă de muzică, uneori, se poate spune, chiar de inițiere în muzica de cameră. Cum observa unul dintre membrii Cvartetului Sine Nomine, un cvintet de Reger, cum este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
care a fost procedeul rusesc? „Dacă nu ne iubesc românii, îi iubim noi pe ei. Noi vrem Petrom, vrem aluminiu, vrem țevi! Ei preferă să vândă întreprinderile oricui, numai nu rușilor. Bine, vor veni occidentalii cu banii noștri. Austrieci, germani, elvețieni, americani, greci, israelieni și care or mai fi dragi românilor! Nicio problemă!” Așadar, deocamdată un lider de la Kremlin nu are ce face în România. Tot ce-a vrut capitalul rus în România a obținut! Inclusiv Petrom-ul, prin Austria. Și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în masă și a răspuns tăios că ei trebuie să răscumpere clădirea, dacă n-o dăm de bunăvoie. Am ieșit la miezul nopții. Ne aștepta la ușă o unguroaică, abia vorbea românește. Cu lacrimi în ochi, i-a dat flori elvețianului: <<Să nu credeți că suntem toți așa!>> Ne-a întrebat dacă avem unde dormi sau ne ia acasă la ea. Noi l-am iertat pe Bardoczy, dar justiția trebuie să-și facă datoria. Am câștigat recent un proces la Bacău
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
erau vreo 300 de prostituate de la Crucea de Piatră și hoațe. Le potoleam cu rugăciunea. Atunci am făcut jurământ și-am zis că, dacă îmi va da cineva o casă, am să mă ocup de orfani, de prostituate.» În 1990, elvețienii au văzut la televizor situația gravă a copiilor abandonați din România. Cineva de la Alba Iulia le-a zis să meargă în Harghita și Covasna. Au făcut la Gheorgheni o casă pentru bătrâni, au reparat cele trei biserici, spitalul și au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în Harghita și Covasna. Au făcut la Gheorgheni o casă pentru bătrâni, au reparat cele trei biserici, spitalul și au donat 100 de apartamente pentru familii sărace. Așa s-a format acolo Fundația «Sfântul Nicolae», care primește ajutoare din Elveția. Elvețienii nu știau de problemele noastre cu ungurii și au venit la Odorhei. Ei au concesionat terenul Bisericii Greco-Catolice. Inițial, Cyril Burger a vrut să doneze clădirea primăriei. Când a văzut că primarul nu mai vrea să facă orfelinat, ci... școală
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
știau de problemele noastre cu ungurii și au venit la Odorhei. Ei au concesionat terenul Bisericii Greco-Catolice. Inițial, Cyril Burger a vrut să doneze clădirea primăriei. Când a văzut că primarul nu mai vrea să facă orfelinat, ci... școală postliceală, elvețianul nu a acceptat. A cerut garanții că primăria are un milion de dolari să termine clădirea și că poate plăti întreținerea cinci ani. Nu au primit aceste garanții și atunci Cyril Burger din Elveția a întrebat-o pe maica Ionela
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
că primăria are un milion de dolari să termine clădirea și că poate plăti întreținerea cinci ani. Nu au primit aceste garanții și atunci Cyril Burger din Elveția a întrebat-o pe maica Ionela dacă nu vrea să primească orfelinatul. Elvețienii au asigurat-o că plătesc cinci ani întreținerea orfelinatului. Atunci a început conflictul. Un paradox cu unguri: Burger a fost declarat persona non grata la Odorhei și cetățean de onoare la Gheorgheni. Același om! «Gabor Kolumban a propus pentru românii
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să-și ia serviciu... La început a vârât-o la un economat de instituție, dar ei ceva nu i-a convenit, și atunci a ajutat-o să intre la Banca Națională. Și aici, la Banca Națională, Larisa a cunoscut un elvețian care a făcut pentru ea o adevărată pasiune. Sigur, nu era un om tânăr, avea copii mari, căsătoriți și cu situația făcută, în Elveția. Dar era un om serios, văduv sau divorțat, nu s-ar fi putut ceva mai convenabil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar fi putut ceva mai convenabil... Mariaj rapid... însă tocmai atunci apare dispoziția prin care li se cere străinilor să părăsească țara. Nu-și puteau lua soțiile sau soții români, decât dacă erau căsătoriți măcar de cinci ani... Toate demersurile elvețianului au fost inutile și atunci, în disperare de cauză, a venit la nenea Sandu, propunându-i o sumă fabuloasă de bani, dacă, prin relațiile pe care le mai avea la Interne, o ajută pe Larisa să plece... Probabil că la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care le mai avea la Interne, o ajută pe Larisa să plece... Probabil că la acea dată nenea Sandu fusese și el avertizat că vor începe arestări masive și că propria lui situație este amenințată... — Și ? — A luat pașaportul elvețianului, i-a schimbat fotografia cu a lui, făcută din profil (se temea ca nu cumva, prin cine știe ce întâmplare, la graniță totuși să-l recunoască), și a plecat, în modul cel mai comod și legal, cu Larisa. Ca soț și soție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
soț și soție. Păi nu ziceai că ea n-avea voie ? Nu ziceai... — Ei, n-a contat ! Mai avea nenea Sandu destule relații la Interne ca să o poată trece pe ea. A trecut o. — Și ăla ? — Care ăla ? — Bărba-su ! Elvețianu ! — Elvețianul a mers la autorități a doua zi și a anunțat că soția lui îi furase pașaportul și fugise cu altcineva. Poate fusese între ei o înțelegere în acest sens. Poate nenea Sandu nici nu-l pusese la curent cu manevra
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și fugise cu altcineva. Poate fusese între ei o înțelegere în acest sens. Poate nenea Sandu nici nu-l pusese la curent cu manevra... Nu știu decât că, fiind cetățean străin și pentru că el personal nu făcuse de fapt nimic, elvețianul a primit învoirea să plece... Dincolo s-a întâlnit cu Larisa și poate a achitat fabuloasa sumă de bani. Adică n-a luat-o... Bărbatu lu madam Margot ! N-a luat-o de nevastă p-asta d-a fugit cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Kyoto, considerat cel mai mare savant japonez în viață (cunoștea către 20 000 de kanji și era privit ca un erou național și adorat ca un zeu), rolul de interpret l-a jucat alt savant, directorul adjunct al Institutului, un elvețian care se afla de 20 de ani în Japonia, purtând numele straniu de Urs Ap. Așadar, undeva pe acest drum presărat cu mii și mii de kanji a început isprava fiului meu. A ști cu adevărat japoneza însemna să poți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
abjecție și talent. Ieri seară la telefon Andrei îmi "brifează" întîmplările de ultimă oră din "lumea noastră". Printre care: în urmă cu o lună, Colegiul "Noua Europă", institutul de excelență pe care îl conduce Andrei, primește vizita fondatorilor nemți și elvețieni. Se întîmplă că, în acele zile, Bașkirov dă un concert la Ateneu. Musafirii lui Pleșu sânt fericiți să fie invitați la concert, iar după concert au ocazia să-l cunoască personal pe Bașkirov, invitat la o petrecere ― cum altfel? ― acasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
duce la concertul unei celebrități, nu înseamnă că după aceea au prilejul să o privească de la un metru-doi în timp ce aceasta mănâncă "o icră" și dă pe gât o țuică. Însă ce să mai zici când, intrând în casă, nemții și elvețienii dau cu ochii de Ion Iliescu, "pe care, explică Dinescu, l-am invitat ca să aibă Bașkirov cu cine vorbi rusește". Președintele românilor se întreține relaxat și jovial când cu unul când cu altul dintre musafiri, în timp ce cele două gărzi de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deoarece de foarte multe dintre ele nu-și dădea seama. Frecventele crize ale bolii făcuseră din el aproape un idiot (prințul chiar așa spuse: un idiot). Povesti, în sfârșit, că Pavlișcev se întâlnise odată la Berlin cu profesorul Schneider, un elvețian care se ocupă tocmai de aceste maladii, are un stabiliment în Elveția, în cantonul Valais, face cure prin metode personale, cu băi reci și gimnastică, tratează idiotismul și demența, îngrijindu-se pe deasupra de instruirea și dezvoltarea spirituală a pacienților; spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mi se pare că, la cele pe care mi le-ai povestit acum, nu se mai poate adăuga nimic, nu-i așa? — Nu se mai poate?! exclamă Keller cu un fel de regret. O, prințe, dacă ați ști cât de elvețian, ca să zic așa, este modul în care înțelegeți omul! — Oare chiar se mai poate adăuga? spuse prințul cu mirare sfioasă. Atunci, Keller, la ce te-ai așteptat de la mine și de ce ai venit cu spovedania dumitale? — De la dumneavoastră? La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de studii, profesorul nostru a a ajuns în Dakota de Sud, Dakota de Nord și Minnesota, state cu populație redusă, unde prindeau extindere culturile furajere, de cereale păioase și înflorea economia vitelor. A ajuns și în Wisconsin, stat binecuvântat de elvețienii care au emigrat acolo, iar apoi s-a reîntors în Iowa pentru marea expoziție națională de la Ames. Cu vizitarea expoziției de la Ames se încheia a doua sa etapă de studii în SUA și se întorcea în Urbana, capitala statului Illinois
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
doctoratul în 1925 la Viena, am venit pentru specializare la politehnica din Zürich și la Uniunea plugarilor elvețieni de sub conducerea distinsului prof. Ernest Laur. În cursul său se referea foarte des la viața plugarilor elvețieni colonizați în alte țări. Menționa elvețienii de la Saba în Antilele Olandeze, viticultori minunați. Mulți erau însă în America și în special în Wisconsin, cei care au adus secretul minunatelor brânzeturi elvețiene. Acei care au colonizat în Wisconsin, au avut aici condiții naturale excelente, însă au trebuit să
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]